OraNoua.ro
Publicat în 6 septembrie 2017, 15:29 / 342 elite & idei

Vasile Pușcaș: 100 și 1000. Centenar versus mileniu

Vasile Pușcaș: 100 și 1000. Centenar versus mileniu

Profesor la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Între 1991 și 1994 a fost diplomat al României, în New York și Washington, D.C. Din decembrie 2000 până la sfârșitul negocierilor de aderare cu UE (dec. 2004), a fost Negociatorul Șef al României, membru al Guvernului României. Între 2000 și 2008 a fost membru al Parlamentului României. Între dec. 2008-oct.2009 a fost ministru al Afacerilor Europene în Guvernul României.

În ultimii ani, lideri politici şi demnitari din Budapesta au vizitat mai frecvent locuri publice în Transilvania decât colegi de-ai lor din Bucureşti.

Au afirmat mereu că iubesc acest tărâm pe care-l asociază identităţii maghiarilor. Este adevărat că, în schimbul acestei aşa-zise „iubiri de o mie de ani”, liderii budapestani, profitând de transnaţionalismul mediului politic european, au cerut voturi etnice pentru anumite formaţiuni politice din Ungaria. Şi au încurajat constant liderii politici ai maghiarilor din România să pretindă mereu şi să revendice, la Bucureşti, îndreptăţiri etnice care păreau a fi inspirate, nu de puţine ori, de medievalul Tripartitum, codul privilegiilor nobiliare ungare, de care politicienii români neiubitori de istorie nici nu au auzit. Pornind de la o astfel de matrice de gândire şi comentând contextul intenţiilor confuze ale liderilor politici din Bucureşti de a sărbători Centenarul Unirii din 1918, câţiva vorbitori înfierbântaţi din organizaţii politice maghiare şi-au adus aminte că şi strămoşii lor au numarat cândva 1.000 de ani de când ar fi venit în albia danubiană a Câmpiei Panonice şi apoi s-ar fi răsfirat până către culmile Carpaţilor.


„Ungurii nu de adevăr au nevoie, ci de mistificarea lui, de un drept istoric care nu li s-a cuvenit niciodată”     David Prodan


 

      Ungurii şi anul 1918

Budapesta a susţinut declanşarea Primului Război Mondial pentru scopuri care serveau interesele aceleiaşi elite aristocratice care pretindea să fie adevăratul popor ungar. Sesizând dezastrul Monarhiei bicefale şi al conducătorilor ei, o parte a elitei politice ungare a constituit un Consiliu Naţional, condus de contele Karolyi Mihaly, la 25 0ct.1918. Iniţiativa contelui Karolyi şi a susţinătorilor lui se înscria în acelaşi ton cu mişcările naţionale din Europa Centrală (inclusiv a românilor din Transilvania) şi nu numai. La 31 oct.1918, ultimul împărat al Austro-Ungariei, Carol I, a recunoscut Ungaria ca stat naţional distinct şi l-a numit prim-ministru pe acelaşi conte Karolyi. Aşadar,deşi înfrântă în război, în 1918 i s-a oferit şi naţiunii ungare şansa de a deveni stat-natiune modern. Ungaria, în 1918, a avut ocazia să-şi reconstruiască statutul postbelic în consonanţă cu principiul autodeterminării şi să se autoguverneze pe baza principiilor democratice care s-au instalat în spaţiile vechilor imperii. În 11 ianuarie 1919, contele Karolyi a devenit primul preşedinte al Republicii Ungare, dar nu a reuşit să facă faţă presiunilor aceleiaşi elite politice ultranaţionaliste care nu concepea un stat ungar naţional în sens modern. Crezând că va putea avea ceva ce nu-i aparţinea şi nici nu era agreat la nivel european şi internaţional, contele Karolyi a preferat să sacrifice posibilitatea construcţiei unei Ungarii democratice şi moderne himerei hungariste îmbrăcată în straie bolşevice. Demisionând, în martie 1919, el a lăsat locul lui Bela Kun şi Republicii Sovietice Ungare. Iar acesta a fost înlocuit, în 1920, şi datorită intervenţiei militare a României, de regimul horthist care a preferat o restauraţie a puterii conservatoare-aristocrate, curând arătând preferinţe pentru autoritarism şi extremismul fascist, revisionism şi revanşism. Astfel, Budapesta a ratat oportunitatea care i s-a ivit, la sfârşitul anului 1918, deci în urmă cu aproape 100 de ani, de a se desprinde de formulele de guvernare retrograde pe care pretindea că le exercita de 1.000 de ani. Ce a însemnat acea restauraţie politică pentru Ungaria sec.al 20-lea, istoria nemistificată o spune!


„E atât de mare numărul romanilor-din Transilvania, că nu numai egalează pe celelalte popoare, ci cu mult le întrece”   

Benko Iosif,1778


     Românii şi anul 1918

Românii din Transilvania, Bucovina şi Basarabia au decis, în 1918, să meargă pe calea modernităţii statului-naţiune, unindu-se şi acele provincii româneşti cu Regatul României. Deciziile amintite au fost luate pe cale plebiscitară, urmând procedurile legale şi politico-democratice ale vremii, îndeosebi acelea sugerate şi de preşedintele american Woodrow Wilson. Abia după aceea, elita politică de la Bucureşti a parafat respectivele hotărâri în legi ale României şi le-a susţinut în codificarea Tratatelor internaţionale negociate şi aprobate în conclavul politico-diplomatic al Conferinţei de Pace de la Paris (1919-1920). Actele plebiscitare din cele trei provincii româneşti care s-au unit cu România şi îndeosebi Declaraţia de la Alba Iulia (1 dec.1918) cuprindeau şi aspiraţia democratizării totale a vieţii politice şi de stat româneşti, dezvoltării şi modernizării economiei, stării sociale, culturii, educaţiei etc. Ceea ce s-a urmărit a se realiza în cele două decenii interbelice, chiar dacă anumite arierate şi mentalităţi socio-politice au persistat şi in perioada respectivă. Dar nu poate fi contestată plusvaloarea pe care au  adus-o tării şi regiunii central-sud-est europene, hotărârile istorice din 1918 ale desăvârşirii statului naţional român. Această plusvaloare au sesizat-o saşii şi şvabii transilvăneni chiar de la sfârşitul anului 1918, iar maghiarii din aceeaşi arie transilvană au început integrarea în noua ordine de stat numai după ce au vazut că Budapesta a eşuat în contestarea mişcărilor de emancipare şi reconstrucţie statală natională a popoarelor din Europa Central-Sud-Estică. Ţăranii maghiari au acceptat cu bucurie să fie cuprinşi în deciziile reformei agrare din 1921, iar liderii politici ai maghiarilor au acceptat să participe la viaţa parlamentară din România Mare. Iar unele lecţii ale parlamentarilor maghiari din România de după 1918 sunt luate în considerare şi de parlamentarii maghiari din România de astăzi, când vorbim de 100 de ani de la deciziile Marii Uniri.


Marele Principat al Transilvaniei (1850): 59,5% români,25,9% maghiari


  „Noi suntem de-aici!”

În încheierea acestor note, vreau să mărturisesc că am intervenit într-o aparentă dispută politico-etnicistă doar pentru că am sperat şi încă mai sper că majoritatea românească şi minorităţile etnice din România pot şi au toate motivele să trăiască în armonie. Trebuie doar să vrea şi să caute mereu calea fireştei convieţuiri, a dialogului constructiv şi voinţei de a se respecta reciproc şi de a-şi uni eforturile pentru binele comun. Cât despre gâlceava „100 şi 1.000 de ani”, poate că ar fi bine să rememorăm o legendă despre o astfel de situaţie. Se zice că un nobil ungur orgolios l-a întrebat pe un ţăran român din Transilvania, cu prilejul sărbătoririi Mileniului(sfârşitul sec. al 19-lea): Când veţi sărbători şi voi o mie de ani de la venirea voastră?.Răspunsul ţăranului român ardelean a fost scurt şi clar: Noi suntem de-aici!.


Şi un sfat pentru politicienii din România: citiţi şi recitiţi cărţile marelui istoric David Prodan!

www.qmagazine.ro

Ultima ora:

ObservatorVictor Vevera a participat la ședința Directorilor Generali ai Aeroporturilor din România

PoliticNicuşor Dan: Nu se pune problema ca stimulentele pentru nou-născuţi sau voucherele materna să nu mai fie plătite

EconomieCosmin Ghita: Societatea Nationala Nuclearelectrica launches the 2021-2023 Scolarship program “The Young Nuclearist”

ExternManuela Catrina: Despre #suveranitate tehnologica si #semiconductori. Cum poate #Romania contribui la acest efort european

SocialMarian Staș: Reportaj la singura școală rurală care va funcționa după programul lui Iohannis „România Educată”

EvenimenteVictor Vevera a participat la ședința Directorilor Generali ai Aeroporturilor din România

CulturaDoina Banciu: Tradiție și continuitate în valorificarea patrimoniului imaterial, ediția I

EditorialAlina Bârgăoanu: 11 septembrie și noul Internet



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe