OraNoua.ro
Publicat în 5 februarie 2014, 01:53 / 169 elite & idei

Adrian Marius Dobre: Migraţia pe piaţa forţei de muncă, o forţă echilibrantă şi motor de creştere economică

Adrian Marius Dobre: Migraţia pe piaţa forţei de muncă, o forţă echilibrantă şi motor de creştere economică

Migraţia declanşată de motivaţii economice, din cadrul pieţei europene a muncii, poate fi un instrument eficient în stabilizarea pieţei muncii şi în echilibrarea ratei şomajului în spaţiul zonei euro, dar şi în cazul celorlalte state europene afectate.

Zona euro şi în special statele care sunt cele mai vocale împotriva imigraţiei şi a liberei circulaţii pe piaţa muncii, au cel mai mult de câştigat din urma acesteia, având beneficii economice majore.
Statele care ar trebui să manifeste îngrijorare ar trebui să fie tocmai acele state care pierd forţa de muncă, fie ea calificată sau nu.

Criticii înfocaţi refuză beneficiile?

Deja presa de specialitate românească a prezentat studiile conform cărora românii susţin economiile ţărilor gazdă. De exemplu imigranţii din Marea Britanie, cei mai mulţi supracalificaţi, sunt mai muncitori şi primesc mai puţine indemnizaţii sociale decât britanicii, arată două studii publicate de către centre de cercetare britanice.

Unul dintre rapoarte, elaborat de University College London (UCL) relevă că imigranţii, în principal cei europeni, au avut o „contribuţie fiscală considerabilă” la bugetul britanic în perioada 2001-2011.

„Imigranţii recenţi, adică cei veniţi după anul 2000, tind mai puţin să încaseze indemnizaţii sociale decât britanicii”, arată autorii studiului.
Pe lângă faptul ca este demontat mitul abuzului sistemelor sociale, studiul completează cu faptul că imigranţii au plătit statului britanic aproximativ 25 de miliarde de lire sterline (30 de miliarde de euro).

Un alt raport, realizat de Institutul Naţional pentru Studii Economice şi Sociale (NIESR), arată că, în perioada 1997 – 2007, prezenţa imigranţilor a crescut în cele mai multe domenii de activitate. „Imigranţii au un nivel mai ridicat de educaţie decât britanicii şi muncesc mai multe ore decât aceştia”, evidenţiind productivitatea străinilor angajaţi în Marea Britanie.

Apărătorii migraţiei suferă în urma pierderilor!
În schimb, pentru statele „donatoare” situaţia nu este la fel de încurajatoare.

România cu un ochi plânge cu unul râde. Pe de o parte este lăudată pentru forţa de muncă înalt calificată pe care o exportă şi de care beneficiază economiile dezvoltate şi pe de altă parte este criticată pentru faptul că românii ocupă locurile de muncă destinate cetăţenilor ţărilor gazdă.

Nu putem omite să subliniem că ne confuntam şi cu un discurs populist de tip electoral, dar totuşi situaţia se configurează a fi o mare problemă pentru România şi pentru Europa în ansamblu.

Dezechilibrul lăsat în urma de exodul de creiere, sau de „brain-drain” cum mai este denumit, se cuantifică prin investiţii în educaţie, prin cheltuieli ale statului şi ale societăţii în genere imposibil de fructificat. Consecinţele extinderii fenomenului de migraţie a specialiştilor se manifestă în toate sectoarele societăţii, fie el economic sau social. Ţara respectivă devine din ce în ce mai puţin competitivă, gradul de inovare scade, astfel încât scad şi premizele pentru creştere economică şi dezvoltare.

La modul cel mai concret, investitorii nu mai sunt atraşi de o astfel de piaţă din simplul fapt că nu mai au cu cine lucra, iar sectoarele economice naţionale devin lipsite de relevanţă pentru că nu există resursa umană calificată ca să le menţină competitive. Oferta naţională de forţă de muncă se diminuează semnificativ, se creează un deficit de competenţe, se accentuează procesul de îmbătrânire a populaţiei, scade nivelul de pregătire în raport cu cererea şi toate duc la o profundă criză structurală.

Liberalizarea pieţei muncii urgentează găsirea unor măsuri pentru a acoperi aceste deficienţe structurale şi pentru a încuraja sistemul european să funcţioneze în beneficiul tuturor, aşa cum a fost gândit, aprobat şi îmbrăţişat iniţial la nivel principial, conform tratatelor Uniunii Europene.

Piaţa europeană a muncii în derivă

Aspectul cel mai important şi care ar trebui subliniat este că starea demografiei europene nu este în acord cu atitudinea transmisă de liderii politici ai ţărilor dezvoltate. Îmbătrânirea populaţiei şi implicit scăderea ei vor determina din ce în ce mai multe dezechilibre ale pieţei forţei de muncă în asamblu. Se va forma un deficit de forţă de muncă, deficit care ar putea fi reglat tocmai prin intermediul circulaţiei libere a forţei de muncă.

Un studiu al Organizaţiei Naţiunilor Unite arată că Europa nu va putea ieşi din criză fără import de oameni. UE, pentru a putea face faţă provocărilor economice, va trebui ca în perioada 2015 – 2040 să atragă anual 6,1 milioane de specialişti (persoane cu studii superioare, sau calificaţi într-o profesie tehnică).

Observăm că rata şomajului este din ce în ce mai ridicată şi că în acelaşi timp angajatorii atrag atenţia că nu reuşesc să angajeze oameni pentru posturile libere. Ca un paradox al pieţei muncii care geme de şomeri, angajatorii se plâng că nu au personal calificat şi competitiv din punct de vedere al costurilor şi fac relocări către Asia, Africa sau unde reuşesc să îşi acopere deficitul de specialişti.

Lipsa forţei de muncă bine pregatită şi flexibilă (şi când mă refer la nivel de pregătire nu mă refer doar la studiile superioare, ci mai degrabă la perfecţionarea segmentată şi aplicată pe domenii de activitate) scade competitivitatea – în special cea industrială şi de înaltă tehnologie a Uniunii Europene.

Reticenţa cu care este abordată libera circulaţie pe piaţa muncii în Uniunea Europeană descurajează şi mai mult investitorii străini în a veni în Europa. Se formează astfel un cerc vicios, întreţinut de discursuri false şi de lipsa de reacţie politică constructivă, fără viziune.

Studiile de specialitate relevă că deja ne aflăm în „era resursei umane”, iar în acest context, ieşirea din criză este pusă pe seama capacităţii angajatorilor de a acoperi deficitul de specialişti. Doar prin implementarea unei strategii de recrutare şi dezvoltare proactivă, angajatorii îşi pot asigura competitivitatea şi astfel se pot pune în mişcare rotiţele întregului sistem al economiei europene.

În acest context, trebuie anulată diferenţa de concept între libera circulaţie a persoanelor în spaţiul european şi libera circulaţie a forţei de muncă. Într-o eră a aprofundării integrării (ca o condiţie absolut necesară a supravieţuirii proiectului european), diferenţa conceptuală artificial menţinută între libera circulaţie a persoanelor versus libera circulaţie a forţei de muncă devine caducă.

Aşadar, migraţia trebuie privită dintr-un alt unghi, din cel al beneficiilor majore pe care le aduce ţărilor de destinaţie şi a pierderilor serioase, profunde şi pe termen lung al ţărilor de origine. Migraţia forţei de muncă este până la urmă un fenomen natural, de reglare.

Manifestându-se într-un cadru democratic, matur, dirijată de politici sănătoase, ea poate constitui un instrument fără de care Europa nu va reuşi încadrarea pe un drum al prosperităţii, bunăstării şi dezvoltării.

Ultima ora:

ObservatorHorea Mihai Bădău: Inteligența Artificială – Ce se va întâmpla

PoliticLudovic Orban: La nivelul primăriilor este nevoie de o reechilibrare a bugetelor locale

EconomieSilviu Cerna: Pericolele populismului macroeconomic

ExternClara Volintiru: Taking stock of ‘election season’ in the Eastern Partnership countries

SocialCiprian Negură: Micro-sesiune marca Skills Of The Future

EvenimenteIon M.Ioniţă, Iulian Fota: Dezbatere Historia Live – Rusia şi Turcia în Nagorno-Karabah, consecinţele războiului

CulturaCristina Popescu: Nuduri în pictura românească

EditorialHorea Mihai Bădău: Inteligența Artificială – Ce se va întâmpla



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe