OraNoua.ro
Publicat în 8 ianuarie 2014, 18:16 / 244 elite & idei

Adrian Marius Dobre: Refacerea sentimentului de incredere in Uniunea Europeana

Adrian Marius Dobre: Refacerea sentimentului de incredere in Uniunea Europeana

de Adrian Marius Dobre

“If you once forfeit the confidence of your fellow citizens, you can never regain their respect and esteem. It is true that you may fool all of the people some of the time; you can even fool some of the people all of the time; but you can’t fool all of the people all of the time.”  

Abraham Lincoln, 1854

Lipsa de incredere din cadrul Uniunii Europene nu este resimtita doar de cetateni, ci se manifesta printr-un spectru tot mai larg. De la state membre pana la investitori, de la creditori la simpli antreprenori, de la profesori universitari la studenti. Pana si oamenii politici, adica cei care ar trebui sa construiasca si sa insufle acest sentiment de incredere, se manifesta prin a fi neincrezatori.

Fenomenul declansat de lipsa increderii devine astfel foarte complex si afecteaza sistematic procesul de stabilizare, relansarea economica  si pacea sociala ale constructului european.

Radacinile problemei

Cetatenii europeni sunt eurosceptici, dar in acelasi timp s-au intors si impotriva propriilor guverne. Motivele sunt clare, ei sunt cei care au fost incarcati cu factura crizei economice, in prima instanta pentru a salva bancile, iar acum, ca si consecinta a aplicarii masurilor de austeritate, tot ei sunt cei care au ramas fara locuri de munca, care platesc taxe si impozite din ce in ce mai mari. Cetatenii europeni se confrunta cu un discurs extrem de specializat plin de cifre cifre, date, statistici, procese bancare si mecanisme de finantare. Pentru majoritatea oamenilor un astfel de discurs nu transmite decat scenarii negative.

Nu trebuie explicat nimanui ca un asemenea discurs nu reprezinta decat un paravan menit sa ascunda neputinta, lipsa de solutii si de vointa politica.

Un indice care a reflectat foarte bine lipsa increderii in proiectul european a aparut in cadrul alegerilor electorale din Grecia, Italia, Franta si mai nou Germania. Procesul electoral a dezvaluit amploarea unor fenomene periculoase pentru spatiul european in intregime, si anume efervescenta crescuta  a nationalismului si a extremismului.

Marine le Pen a fost considerata castigatoarea alegerilor in Franta, obtinand in primul tur de scrutin 17,9% din voturi. Campania sa a fost bazata pe desfiiintarea proiectului european in configuratia sa actuala pentru a putea renaste o adevarata Europa a natiunilor. Chiar daca nationalistii francezi au avut mereu o buna pozitionare – Jean- Marie le Pen, tatal protagonistei noastre, a ajuns in turul doi de scrutin impreuna cu Jaques Chirac, eliminand din cursa pe socialistul Lionel Jospin – procentul realizat in 2012 de acestia a reprezentat un maxim.

Beppe Grilllo si Miscarea 5 Stele a demonstrat unei Europe intregi gradul de nemultumire al cetatenilor, reusind sa scoata in strazi mii de cetateni italieni.

Syriza a ajuns al doilea partid in preferintele grecilor, la cateva procente de primul clasat si facea posibil scenariul iesirii Greciei din zona euro, in conditiile in care refuza cu indarjire orice intelegere cu Uniunea Europeana si Fondul Monetar International in privinta datoriei suverane.

Voturile castigate de catre aceste grupari au reprezentat sanctiunile populare aplicate guvernelor care au mizat pe cartea austeritatii. Pe de alta parte, acest gen de vot semnifica si o respingere a Uniunii Europene precum si a zonei euro in arhitectura lor actuala.

Populismului i s-a suprapus perceptia lipsei legitimitatii institutiilor europene, a deficitului democratic si o tot mai accentuata tehnocratie neinteleasa de oameni. Lipsa amortizoarelor cresterii economice si a solidaritatii au adus clubul european in fata furiei cetatenilor.

Experientele electorale ale statelor europene trag un semnal de alarma referitor la viitoarele alegeri europene, care pot fi rezultatul intersectiei dintre indiferenta si votul „sanctiune”, un scenariu sumbru pentru proiectul european. Un scenariu generat, in cea mai mare parte, de lipsa de incredere.

Putem semnala o lipsa de incredere si intre statele membre si institutiile europene. Jocul se poarta in jurul increderii si al unitatii aplicarii regulilor, sanctiunilor, masurilor si mecanismelor negociate si agreate (oricum mult prea incet si cu prea multe compromisuri). Iar aceasta incredere se fisureaza constant din cauza „iesirii din rand” a unor state membre.

State care nu inteleg ca leadership-ul sau mai precis asumarea leadership-ului european este potentat, mai ales, de puterea exemplului.

Intre timp si pietele financiare si-au pierdut increderea in capacitatea guvernelor de a-si gestiona datoriile. Iar pietele anuleaza acest sentiment neplacut cu o abordare pragmatica: isi sporesc profiturile, castigand desigur, in cel mai capitalist mod cu putinta, de pe urma acestei slabiciuni.

Cercul de neincredere este completat apoi de indoiala statelor creditoare cu privire la capacitatea de implementare a reformelor de catre statele debitoare. By the way, care reforme?

Cine a stiut, sau cine stie cu adevarat care sunt reformele necesare, corecte si oportune care trebuie implementate?

Au fost lansate, este drept o multitudine de initiative si proiecte : mecanisme de monitorizare si avertizare timpurie, planuri pentru reducerea somajului in randul tinerilor, planuri pentru consolidarea fiscala, etc. Initiative frumos ambalate, sforaitoare, avand in spate multa birocratie. Dar seci, lipsite de continut si, in mod evident, de rezultate. Iar aceste atribute sunt atat de evidente incat nu pot fi ascunse, ele generand o perceptie negativa, dar prin excelenta corecta a cetatenilor europeni.

 Ce vor europenii de la UE?

Prin urmare trebuie redescoperit sensul de a fi impreuna. Sloganurile de pana acum nu mai sunt viabile din moment ce totul s-a prabusit in jurul lor. Un demers foarte simplu este acela de a asculta ce vor oamenii – securitate sociala, locuri de munca, respectarea principiului solidaritatii, securitate economica, echitate, demnitate si perspectiva unui viitor. Adica solutii concrete, palpabile, coerente, inteligente si aplicabile. Si vointa politica de a implementa aceste solutii.

Sentimentul de incredere se cladeste foarte greu si se pierde foarte usor. El a disparut, lasand loc neincrederii. Reconstructia acestui sentiment vital va dura din pacate mult, cu conditia ca reconstructia sa fie inceputa ACUM!

Atat timp cat nu stim unde ne indreptam, cat nu este oferit un obiectiv final, nu poti cere in schimb o semnatura in alb in conditiile in care povara crizei a fost aruncata inechitabil si nedrept in spatele oamenilor. Lipsa de incredere este fireasca si atrage o lipsa acuta de interes. Faptul ca nu exista dezbateri consistente despre viitorul Europei nu este numai vina politicienilor. Este si a societatii civile care a fost cuprinsa de blazare si pe alocuri a inceput sa creada ca spiritul european este o cauza pierduta.

Protestele din statele europene confirma aceasta apreciere, iar daca urmarim si statisticile publicate in cel mai recent Eurobarometru observam ca 60% dintre europeni tind sa nu mai aiba incredere in Uniunea Europeana. Nivelul euroscepstimului a crescut cu ritm alert in ultimii 4 ani si rezultatele sondajelor confirma ca Uniunea se afla in plina criza de incredere.

De unde mai multa incredere?

Uniunea Europeana ar trebui sa fie a oamenilor si nu a liderilor europeni. Acestia ar trebui sa fie atat de facto, cat si de iure, in slujba cetatenilor.  Legitimitatea democratica a institutiilor europene nu s-a intarit doar prin faptul ca a fost atribuita mai multa putere Parlamentului European. Ceea ce este cu adevarat necesar este schimbarea de atitudine din partea decidentilor politici europeni.

O atitudine mai modesta, mai pragmatica si mai aproape de oameni. Inclusiv, sau mai ales la nivel european, politica se face pentru oameni si implicand oamenii in efortul de a scoate la suprafata tot ceea ce este mai bun, mai productiv si mai frumos in ei. Nu luand decizii pe deasupra lor.

Europa nu mai are practic un obiectiv pe care sa il urmeze. Nu mai are, de altfel, nici trasaturile unui jucator pe harta globala a puterii. Nu mai are tonusul unui luptator. S-a timorat si nu mai stie unde vrea sa ajunga. Uita ca, de fapt, trebuie sa faca un lucru foarte simplu : sa se intoarca acasaDar nu ca predicator in pustiu, ci ca luptator in arena!

*Articolul a fost publicat, in limba engleza in Revista Scolii Europene “Ovidiu Sincai”, Editia a IX-a, noiembrie 2013.    

Ultima ora:

ObservatorHorea Mihai Bădău: Inteligența Artificială – Ce se va întâmpla

PoliticLudovic Orban: La nivelul primăriilor este nevoie de o reechilibrare a bugetelor locale

EconomieSilviu Cerna: Pericolele populismului macroeconomic

ExternClara Volintiru: Taking stock of ‘election season’ in the Eastern Partnership countries

SocialCiprian Negură: Micro-sesiune marca Skills Of The Future

EvenimenteIon M.Ioniţă, Iulian Fota: Dezbatere Historia Live – Rusia şi Turcia în Nagorno-Karabah, consecinţele războiului

CulturaCristina Popescu: Nuduri în pictura românească

EditorialHorea Mihai Bădău: Inteligența Artificială – Ce se va întâmpla



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe