Adriana
Publicat în 24 aprilie 2012, 16:54 / 237 elite & idei

Adriana Saftoiu – Jurnal de campanie 2012

Adriana Saftoiu – Jurnal de campanie 2012
Adriana Saftoiu sustine ca nu exista mare diferenta intre campaniile electorale din 2008 si cele de acum, singurul element nou fiind generozitatea si mai mare cu alegatorii. Mai mult, chiar inainte de startul oficial si legal, campania electorala e in toi, crede fostul consilier prezidential. Adriana Saftoiu crede ca ar performa in zona educatiei si dezvolta subiectul intr-un interviu acordat Business24. Tot aici vorbeste despre educatia tinerilor din ziua de azi, despre femeile din politica romaneasca, dar si despre viata dincolo de cariera.
Pasionata de carti, gatit si schi, Adriana Saftoiu face rafting, scufundari si plimbari cu sumbarinul in vacante si se simte mandra de ea cand copilul ii spune „esti un bun partener!”.
La un moment dat defineati intrarea dumneavoastra la facultate ca fiind un succes important. Considerati ca educatia mai este privita acum ca o realizare, in sine?
Educatia e un proces care nu se incheie niciodata. Daca te referi la educatie prin prisma „ai carte, ai parte”, suntem intr-o perioada unde nu valoreaza prea mult aceasta axioma. In fond, educatia este vazuta ca o realizare atat timp cat te ajuta sa te realizezi.
Din pacate, tanara generatie are senzatia ca persoanele care acorda foarte mult timp studiului, acestui tip de educatie, nu sunt cele mai realizate, mai ales cand constata ca e suficient uneori sa fii „smecher” ca sa fii realizat. De aceea, in acest moment nu se mai pune semnul de egalitate intre „ai parte daca ai carte”.
Exista argumente care sa scuze lipsa culturii, in randul tinerilor?
Sunt putin mai indulgenta cu tinerii pana la o anumita varsta. Toti suntem rezultatul copilariei si adolescentei noastre. Primul loc unde ne formam e familia, apoi scoala si mai apoi societatea.
Pentru a-ti da seama ca iti lipseste ceva trebuie sa te fi lovit de acel ceva, daca nu te-ai lovit de cultura, e foarte greu sa-ti dai seama ca-ti lipseste.
Foarte multi tineri cred ca nu cultura si educatia fac diferenta, ci situatia materiala. Aici e problema – tinerii cresc intr-o societate cu niste repere discutabile. E foarte usor sa spui ca doar scoala e de vina. Scoala are un rol covarsitor, dar daca acasa la tine nu te-ai impiedicat in drumul spre televizor de o carte, daca parintii tai, in timp ce te indeamna sa pui mana pe carte, isi petrec ore la telenovele, e destul de greu doar sa aratam cu degetul spre ei.
Nu stiu ce fel de tanar as fi fost daca as fi avut 15-16 ani in 1990. Pana in 1989 tentatiile erau destul de mici. Practic, timpul pe care ni-l petreceam era joaca cu prietenii si lectura, nu aveam alte tentatii. In ziua de azi, tinerii au foarte multe tentatii, de aceea familia si scoala trebuie sa aiba altfel de instrumente si argumente pentru a-i motiva sa acorde atentie culturii. Pana la o anumita varsta cred ca pot sa le acord scuze, dar dupa 18-20 de ani, mai greu.
Cum se vede sistemul educational, din interior? Care sunt „rotitele din sistem” care nu se invart si cum se poate repara mecanismul invatamantului?
Putem investi foarte mult in partea de logistica pentru a face scoli, pentru a le dota cu calculatoare, a face sali de sport, dar nu cred ca acesta este primul pas. Primul pas este resursa umana. In momentul in care la catedra se afla absolenti de facultate cu note de 5,6 sau 7 e foarte greu sa avem pretentia ca ei sa performeze si sa ne educe corect copiii, sa le ofere informatia corecta. In momentul in care Ministerul a realizat noua lege a educatiei a preluat modelul finlandez.
Daca veti studia modelul finlandez si veti citi interviuri cu ministri de acolo, veti vedea ca primul lucru pe care ei l-au facut a fost investitia in resursa umana. Ca sa ajungi profesor trebuie sa fii printre primii absolventi de facultate, cu o nota niciodata sub 9.
In mod evident, salariul e pe masura astfel incat locul de munca sa fie captivant. In momentul in care ai un profesor foarte bine pregatit, care si-a dublat specializarea cu un master in pedagogie, evident ca poti vorbi de cadre didactice competente care pot genera performanta.
Cred ca mai avem o problema acuta si vizibila. Aproape fiecare minister s-a concentrat pe partea de invatamant superior. Nu spun ca n-ar fi important, dar e o obsesie de a reglementa zona aceasta in detrimentul invatamantului primar. Bazele scolii se pun in scoala primara si scoala gimnaziala. Aici ar trebui sa-si concentreze cu adevarat eforturile ministerul ca intr-adevar sa avem generatii de elevi buni.
Recent, ati exersat pentru cateva clipe rolul de jurnalist de televiziune. Stim ca primele dumneavoastra joburi au fost in mijlocul unor agentii de presa. V-ati gandit vreodata sa va intoarceti in lumea jurnalismului?
Sincer, nu. Raman cu nostalgia jurnalismului anilor de dupa Revolutie. Mi-e foarte greu sa ma regasesc in modelul actual de jurnalism, o presa excesiv de opinie si foarte putin de informatie, o presa care ofera mai degraba o pseudo-informatie. E mult mai interesata de persoane si mult prea putin de probleme.
Simti mult prea usor si prea repede antipatiile sau simpatiile personale ale jurnalistului. Acestea existau si pe vremea mea, dar atunci exista un autocontrol si o autocenzura suficient de buna ca sa poti sa te detasezi sau sa refuzi sa tratezi un subiect daca aveai personal o miza. Si totusi, trebuie spus ca presa nu poate fi mai buna decat societatea, decat clasa politica. Traim impreuna si tinem pasul in bune si rele.
Ati scris „Jurnal de campanie” in 2009, dupa o documentare la fata locului. Sa asteptam, dupa alegerile din acest an, un al doilea volum?
Daca as pleca de la varianta ca voi candida, nu cred ca e nevoie sa scriu un alt jurnal. Pot sa-l re-editez pe cel din 2008 doar schimbandu-i anul. Nu va fi o mare diferenta intre modul in care se desfasurau campaniile in 2008 si cele de acum.
Poate cele de acum vor fi mult mai aspre si mult mai generoase cu electoratul. Nu suntem inca in faza in care sa conteze foarte mult discursul, programul, omul, background-ul. Din pacate, va conta foarte mult forta financiara a partidului sau a candidatului.
Femeia are un loc in politica si pe listele partidelor, in momentul in care reuseste sa convinga electoratul. Aveti un model de femeie puternica, in lumea politica dupa care va ghidati sau sunteti propriul dumneavoastra model?
Nu pot sa spun ca exista un model anume, dar sunt femei in politica care au avut momente asupra carora merita sa reflectezi. Premierul Israelului, Golda Meir, era o femeie extraordinar de puternica. La fel, Margaret Thatcher, premierul Marii Britanii, despre care se spunea ca e cel mai barbat din Guvernul britanic. Daca citim memoriile lui Hillary Clinton gasim intamplari, evenimente care pun foarte bine in lumina calitatile unei femei in functii politice .
Privind la femeia din politica romaneasca, cum credeti ca ar trebui sa-si prezinte imaginea pentru a avea mai multa credibilitate?

Comportamentul nonverbal conteaza in proportie de 70% in transmiterea unui mesaj, 20% conteaza vocea si abia 10% ceea ce spui.
E foarte important modul in care te prezinti, modul in care gesticulezi, cum folosesti mimica, vocea. Exista un cod vestimentar obligatoriu in politica. Daca iti asumi o functie publica trebuie sa-ti asumi si acel cod. Il adaptezi personalitatii tale, insa exista o limita a lungimii fustei si a decolteului, inclusiv culoarea ciorapului conteaza.
Imi amintesc ca in anumite vizite oficiale pe care le faceam, primeam din partea protocolului un cod in care ne era recomandata tinuta, inclusiv ce tip de culori ar trebui sa purtam.
Pe de alta parte, nu-mi dau seama daca asta se intampla doar in spatiul nostru, dar cred ca femeile din politica romaneasca, in cei 22 de ani, au infirmat printr-un singur lucru – foarte putine au rezistat dupa ce protectorul lor a disparut.
Ganditi-va la guvernarea Nastase, care a avut foarte multe femei in functii de ministri. In afara de doamna Andronescu, nu mai stiu sa fi ramas una din acele doamne ca voci importante si constante.
Nu e nimic rau in a primi o recomandare, chiar si barbatii in politica sunt recomandati de alti barbati doar ca la un moment dat ei se desprind de „tatal” si merg pe forte proprii.
Aici, femeile au o problema. Ele nu se desprind de „mentor”, de „maestru” si nu incearca sa impuna prin profesionalism si competenta. Din pacate, nu reusesc sa puna mai mult in valoare competenta care ar reusi sa genereze o cariera mult mai indelungata si nu dependenta de persoana care le-a recomandat.
Dati-ne un model pro si contra de femeie din politica romaneasca…
In mod evident, modelul pro este cel al femeii care isi gaseste foate bine locul, specializarea, performeaza si acest lucru este confirmat prin rezultatele muncii ei si nu prinr-o permanenta sustinere si recomandare din parte mentorului.
Exista un risc foarte mare pentru femeia in politica in a copia stilul masculin, nu numai ca ton sau ca atitudine, ci uneori chiar si prin modalitatea de a face politica, prin a trage sfori si a aborda tehnicii care l-ar face invidios si pe Machiavelli.
Dupa acesti ani grei de criza, vin din nou alegerile electorale. Ca si specialist in comunicare si imagine, de ce anume mai are nevoie un om politic in acest moment pentru a primi votul electoratului?
Miza e extraordinar de mare in anul acesta, campaniile vor fi generoase fiindca, din pacate, relatia dintre politician si alegator se bazeaza pe „plasa”. Inca nu a inceput oficial campania si gasim suficiente stiri despre plase, pungi, excursii oferite electoratului si, din acest punct vedere, campania va fi extraordinar de puternic axata pe forta financiara.
Relatia despre care spuneau e una paradoxala. Pe de o parte, electoratul se declara nemultumit de actuala clasa politica, de atitudinea conflictuala, de tipul scandalagiu. Pe de alta parte, daca privesti la rating-urile emisiunilor, vei observa ca cetateanul e un mare consumator de emisiuni unde vede exact ceea ce spune ca nu-i place.
Pe de alta parte, daca intrebi un realizator de ce nu promoveaza un alt tip de profil, mai asezat, mai argumentat, mai putin dispus sa se certe cu persoana ci cu problema, iti spune ca nu prinde, ca nu face audienta si atunci nu poti sa nu te uiti la cetateanul consumator de media si sa nu te intrebi ce fel de profil vrea.
Una spunem, alta alegem. Asta imi aminteste de povestea domestica cu parintele care isi cearta copilul pentru ca vorbeste necuvincios, dar in timp ce il cearta foloseste expresii la fel de necuvincioase.
Vor vota realist romanii sau din nou se vor „imbata” din promisiunile, carisma si verbele tari pe care le folosesc politicienii in campania electorala?
Carisma e necesara in politica. Pe de alta parte, o campanie are caracteristici specifice, iar cetateanul stie ca in campania electorala promisiunile sunt la mare cautare. Pana aici, nimic nou. Si in alte tari programele sunt foarte generoase in a oferi cat mai multe solutii si sperante.
Problema e ca la noi nici macar asta nu mai conteaza. Nici nu mai auzi ce spune unul sau altul, ci ce da fiecare. Ca sa punem capat acestui tip de atitudine era nevoie de o lege care sa reglementeze drastic metoda de a „atrage” electoratul. Se va castiga pe un vot negativ, din nou, si in functie de cat de bine poate mobiliza aparatul de partid propriul electorat. Va fi un absenteism obsinuit, as spune, la nivelul marilor orase si miza va fi la nivelul mediului rural.
Ati fost consilier prezidential si, ulterior deputat. Cu toate ca in politica exista multi factori dincolo de controlul personal, cu totii avem visuri. Ce functie politica v-ar placea sa ocupati la un moment dat?
Locul unde as putea sa performez si unde as putea face ceva palpabil ar fi evident zona educatiei. Nu intamplator am ales Comisia Educatiei in Parlament. Nu am fost niciodata tentata sa ocup functii doar ca sa imi umplu CV-ul sau ca sa vad si eu cum e.
Din pacate, unii politicieni au reusit sa se rateze fiindca au acceptat cu multa usurinta sa ocupe functii unde evident nu aveau aptitudini. Cunosc oameni in politica de buna calitate, insa refuzandu-si privirea autocritica si cu incantarea de a fi inalti functionari in stat, au acceptat tot felul de misiuni, dupa care nu au inteles de ce sunt priviti sau considerati niste incompetenti.
Sa vorbim putin si despre Adriana Saftoiu, femeia din spatele carierei…
Declarati mai demult intr-un interviu ca in diverse calatorii nu va luati multe haine cu dumneavoastra, insa ingreunati bagajul cu un exces de maculatura. Care este cartea dumneavoastra preferata?Am doi autori preferati si, de multe ori, iau o carte din biblioteca, o deschid la intamplare si citesc, mai ales in momentele de neliniste. E vorba de Gabriel Garcia Marquez si de Emil Brumaru, cei doi scriitori ale caror carti nu-mi lipsesc niciodata. In rest, ar fi o lista intreaga de carti care imi place.
Ultima carte pe care am citit-o si care m-a incantat e cartea lui Lucian Boia, „Elita intelectuala din perioada 30-50”. Cartea de biografie a lui Al Pacino este minunata prin modestia pe care o „respira”, e fabulos Pacino in aceste dialoguri. Nu m-as fi gandit niciodata ca marele actor Al Pacino poate fi atat de modest, cu un simt atat de bine subliniat al intamplarii de a fi astazi si maine nu.
Imi place Omar Pamuk, dar nu oricand si nu orice carte. Sunt scriitori pe care ii descopar si care imi plac. De exemplu, Carlos Ruiz Zafon imi place. Desi el recomanda „Marina” ca pe o carte speciala, pe mine m-a cucerit „Umbra vantului”.
Cred ca singurul hobby pe care il am e in mod evident lectura, e un lucru pe care il fac constant si ii acord aproape in fiecare zi cel putin doua ore. Nu-mi place sa imprumut carti fiindca am senzatia ca le tradez daca le dau. Daca vorbesc cu cineva despre o carte pe care o laud si ma roaga sa i-o imprumut, prefer sa-i cumpar cartea decat sa o dau pe a mea.
Iarna, doar pasiunea pentru schi va scoate din casa. In afara de schi si citit, ce alte hobby-uri mai aveti?
As spune mai degraba un semi- hobby. Ma scoate din casa iarna, imi displace frigul, dar nu sunt in stare sa ma mobilizez sa plec cu saptamanile la schi, cum fac adevaratii schiori. Caut sa fac schi cat mai aproape de casa, adica la cativa kilometri de Bucuresti. Alte lucruri pe care sa le fac la fel de intens si cu atata placere ar mai fi gatitul. Am momente in care pot sa stau cu orele in bucatarie si sa nu ma enervez cand ratez.
Am mai avut o perioada in adolescenta cand imi placea foarte mult sa colectionez carti postale. Am acasa la parintii mei sute de carti postale, dar m-am oprit dupa ce am intrat la Facultate.
Ati pomenit de gatit. Ce va place cel mai mult sa gatiti?
Daca ar fi dupa mine, as gati numai paste, dar tinand cont de ce inseamna sa mananci doar paste, caut sa controlez aceasta placere. Imi iese foarte bine supa de galusti si credeti-ma ca e o mare arta sa poti face galusti care sa nu fie ca piatra.
Fac o tocanita de pui dupa reteta bunicii mele, cu care reusesc de fiecare data sa-mi cuceresc copilul. Datorita lui, am invatat sa fac mazare cu pui, nu clasic, ci in toate felurile pamantului, cu tot felul de arome si condimente fiindca el e mare pasionat. Chiftelutele marinate iarasi imi ies foarte bine.
Ce muzica va place sa ascultati in timpul liber?
Sting, Albinoni, The Doors, Leonard Cohen. Vi i-am spus pe primii patru.
Va doreati sa ajungeti la Boston si Roma. Ati ajuns intre timp?
Am ajuns, fiind cele doua orase preferate ale mele. La Boston nu am mai fost de foarte mult timp. La Roma am fost de curand, dar am plecat cu un gust amar din cauza unei intamplari nu foarte vesele.
Eram intr-un butic cu fiul meu si vorbeam. Ni s-a spus brusc ca e ora inchiderii si nu era asa. Mi-am dat seama ca totul a plecat din cauza faptului ca vorbeam romaneste. Lucrul asta m-a intristat si mi-am propus ca un timp sa evit Roma.
Se apropie vara. V-ati gandit unde va veti petrece vacanta?
In general cautam locuri care sa aiba ocean fiindca fiul meu este un mare pasionat de inot si de tot ce tine de apa. Anul trecut a reusit sa ma convinga si pe mine sa fac rafting in Austria si chiar sa facem scufundari si sa mergem cu submarinul in Tenerife.
Asa ca, probabil ca in orice vara vom gasi un loc unde sa putem face toate aceste lucruri care lui ii plac, iar eu ca mama ma simt foarte mandra de mine cand copilul meu imi spune „Mama, esti un bun partener!”.

Articol publicat pe www.business24.ro

Ultima ora:

ObservatorHorea Mihai Bădău: Inteligența Artificială – Ce se va întâmpla

PoliticLudovic Orban: La nivelul primăriilor este nevoie de o reechilibrare a bugetelor locale

EconomieSilviu Cerna: Pericolele populismului macroeconomic

ExternClara Volintiru: Taking stock of ‘election season’ in the Eastern Partnership countries

SocialCiprian Negură: Micro-sesiune marca Skills Of The Future

EvenimenteIon M.Ioniţă, Iulian Fota: Dezbatere Historia Live – Rusia şi Turcia în Nagorno-Karabah, consecinţele războiului

CulturaCristina Popescu: Nuduri în pictura românească

EditorialHorea Mihai Bădău: Inteligența Artificială – Ce se va întâmpla



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe