OraNoua.ro
Publicat în 16 decembrie 2015, 13:28 / 280 elite & idei

Adriana Săftoiu: Lipitori politice

Adriana Săftoiu: Lipitori politice

de Adriana Săftoiu

Una dintre metehnele politicii este „decizia în plic” care ar oglindi dorinţa „celui de sus”. „Cel de sus” nu e nicidecum bunul Dumnezeu; El mai stă la o discuţie cu creştinul, îi mai ascultă păsul, îi lasă liber arbitru.

În politică, „cel de sus” are iniţiale sau, uneori, nume conspirativ. Niciodată nu i se pronunţă numele, cu speranţa că, dacă vreun curajos delator îşi îndeplineşte menirea, să nu poată cita în clar. Deduci că treaba e „groasă” după mimica celui care îţi sugerează sursa deciziei. Ochii celui care încearcă să îţi reducă întrebările la cât mai multă şi cât mai definitivă tăcere se învârt ca un titirez, buzele se încreţesc mai rău decât hârtia creponată, fruntea se învălurează, iar mâinile se împreunează deasupra gurii şi doar degetul, ales cu grijă, arată spre văzduh: cel de sus.
E una dintre cele mai vechi şi mai nenorocite apucături în politică: să îţi acoperi lipsa de demnitate, de argument, de coloană vertebrală, invocând voia celui de deasupra. Musteşte istoria de exemple care au nenorocit comunităţi, cariere individuale, pentru că s-au supus orbeşte „deciziei în plic”. Mi-am întrebat un coleg din Comisia Juridică, altfel un jurist foarte bun, unde le-a fost discernământul când au votat acea propunere de ministru al Justiţiei care evident era de respins, în urma audierilor. Mi-a spus că aşa a venit decizia, că trebuie votat „tot”, pe modelul „ciocu mic şi papă tot”. Ulterior, cei din Comisie au rămas cu onoarea lor de supuşi ai deciziei în plic. Le-a aplicat o lecţie chiar premierul desemnat, care a considerat că trebuie retras exact ceea ce aceştia au votat.
Nu îmi face nicio plăcere să amintesc votul celebru de la legea pensiilor, când preşedinta de şedinţă număra deputaţi care nu erau în sală. Nu putea fi suspectat nimeni de la acel prezidiu că nu ştia atâta artimetică pentru o numărătoare. Dar era o decizie în plic şi trebuia respectată. Care e, şi în prezent, efectul acestui acest tip de atitudine? Se simte mai bine acum doamna Ridizi că a acceptat orbeşte să organizeze ce nu era de organizat, doar pentru că avea o decizie în plic?
Se discută ritos şi încruntat despre criteriile care vor sta la baza reformării, pentru a avea o viitoare, integră, clasă politică. Trebuie duşi cei vechi în abatoare şi aduşi de pe pajiştea verde unii noi. Peste exact un ciclu electoral vom fi tot pe strada asta mocirloasă a politicii, dacă reformarea, altfel necesară, se rezumă doar la schimbarea de nume.
Cei care vor modifica atitudinea în politică vor fi cei care vor respecta principiul etic: şeful şi partidul sunt doar instrumente de a face bine ţării şi sunt ultimele valori în ierarhia importanţei politice. Şi doamna Ridzi era foarte nouă în politică, a trecut toate criteriile de integritate la momentul în care a ajuns parlamentar, apoi ministru. Dar nu i-au purtat noroc deciziile în plic, care păreau garanţia unui exerciţiu politic lung şi fericit!
În cultura corporatistă, o eventuală „decizie în plic” e acceptată atunci când aduce profit întregii companii. În politică însă nu e un mare efort să deschizi plicul, să citeşti şi să gândeşti cu scaunul lipit de fund. Astfel se explică faptul că se pot susţine candidaturi care nu trec nici măcar pragul electoral în propriul sondaj. Aşa poţi să te împăunezi ca tânăr de mare succes, fără să te jenezi, în nici un fel, că eşti lansat în marea cursă electorală cu o cifră care depăşeşte cel mult marja de eroare. Este într-adevăr un alt fel de politică, care are legătură cu un comportament patentat: de lipitoare politică. Te lipeşti de cine trebuie şi drumul spre stele e asigurat. Căderea, aşijderea!
Mă aşteptam ca aceşti oameni tineri care vin să-i înlocuiască pe cei îmbătrăniţi în rele să dovedească ceea ce spun că le lipseşte celor destinaţi abatoarelor politicii: că au caracter, că îşi văd limitele, că îşi pot struni vanităţile şi obsesiile politice personale, că au capacitatea să se aşeze la locul potrivit şi nu la cel râvnit, că au reţinut din istoria recentă că, atunci când greşeşti la numărătoare şi le impui şi celorlaţi să vadă alte cifre, ajungi împreună cu grupul care acceptă numărătoarea greşită într-o vale a plângerii. Pe fond, ar fi un regretabil accident personal sau de grup, dacă acest mod de lucru nu ar afecta comunitatea căreia trâmbiţăm că îi oferim o clasă politică reformată.

 

adevarul.ro

Ultima ora:

ObservatorVictor Vevera: ICI Bucureşti familiarizează audienţa din România cu noţiunea de HPC – High Performance Computing

PoliticKlaus Iohannis, la Forumul de la Malmö: Vom înființa în România un premiu național anual pentru personalităţi române şi internaţionale care contribuie la educaţia privind Holocaustul

EconomieCristian Popa: BNR este hotărâtă sa tempereze dinamica prețurilor

ExternGeorge Friedman: Europa și NATO, trase pe linie moartă de Statele Unite

SocialSorin Cucerai: Dreptul la viață e nederogabil

EvenimenteVictor Vevera: ICI Bucureşti familiarizează audienţa din România cu noţiunea de HPC – High Performance Computing

CulturaCristina Popescu: Porumbei exotici

EditorialClaudiu Butacu: Cum arată cultura organizațională a unui ONG acum, față de cum arăta acum câțiva ani



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe