OraNoua.ro
Publicat în 19 martie 2014, 15:26 / 159 elite & idei

Adriana Săftoiu: Un Cod de Etică pentru politicienii care decid soarta Educaţiei

Adriana Săftoiu: Un Cod de Etică pentru politicienii care decid soarta Educaţiei

de Adriana Săftoiu

Tristul Cod de Etică, prezentat victorios de Ministerul Educaţiei, decide, printre altele, că profesorii nu mai au voie să dea meditaţii propriilor elevi.

Înainte de a lua această decizie, ministerul ar fi trebuit să ia alte decizii, care cu siguranţă ar face futile meditaţiile. Dar, ca să ajungă la asemenea măsuri, ar fi necesar ca toţi cei care s-au perindat pe la minister să îşi pună câteva întrebări elementare: De ce recurg părinţii la meditaţii? Nu au ce face cu banii? Ca să mituiască profesorii, toţi corupţi şi şantajabili? Pentru că toţi elevii din această ţară sunt nişte loaze şi toţi părinţii nişte năuci, care îşi abandonează copilul în braţele profesorului? Pentru că toţi profesorii sunt nişte iresponsabili, care refuză să îşi facă orele cum se cuvine doar ca să îşi oblige elevii să ia meditaţii?

La fiecare întrebare, există argumente care pot să confirme aceste bănuieli. Dar e mult prea jenant pentru nişte oameni care pretind că sunt responsabili în funcţiile lor să justifice în acest mod meditaţiile şi să creadă că minoritatea e mai mare decât majoritatea.

Meditaţiile sunt rezultatul unui învăţământ profund nereformat. Au fost destui miniştri şi fiecare a spus că el, doar el a reformat sistemul. Iar după 25 de ani vorbim despre exact aceleaşi metehne ale învăţământului, unele chiar cronicizate de atâta reformă. Ceea ce contează nu e ce se spune şi se desenează pe hârtie şi la televizor, ci ceea ce se întâmplă în viaţa reală.

Iar în viaţa reală se întâmplă cam aşa: clasele au în medie 25 – 30 de elevi, cu ora de clasă de 50 de minute – care, în mod real, e mult mai scurtă, dacă profesorul se decide să strige catalogul şi să corecteze fiecare temă – cu o curriculă extrem de stufoasă, cu o programă vetustă şi ineficientă, cu profesori fie prea plictisiţi, fie prea decişi să pună în practică sancţiunea. În asemenea condiţii, e dovada unui optimism buimac să ai pretenţia ca un elev să plece de la şcoală cu lecţia asmiliată. El pleacă încărcat cu teme şi cu ameninţarea testului care îi va arăta că e o loază.

La şcoală nu e timp să se predea, să cunoşti elevul şi să îl ajuţi să se dezvolte, să se cunoască pe sine şi să nu îl califici ca retardat doar pentru că nu are 10 la Matematică şi Română. La şcoală se înşiră pe tablă formule, texte, tabele. Dacă elevul are noroc ca vreunul dintre cei de acasă să aibă timp, răbdare şi cunoştinţe să îl îndrume, e de bine, dar vine un moment când şi cei de acasă sunt depăşiţi. Şi atunci ai de ales, ca părinte, fie să laşi copilul să acumuleze materie fără să o asimileze sau să îl ajuţi pregătindu-l individual. Şi, de fapt, această alegere nu e nici măcar a ta, părinte sau copil, ci este impusă de modul în care se face şcoala.

Sunt deja ani de când se vorbeşte despre calitatea curriculei, programei, manualelor, despre lipsa spaţiilor pentru a asigura doar ciclul de dimineaţă, despre organizarea şcoală după şcoală, despre lipsa sălilor de sport, despre profesorii eşuaţi prin unităţile de învăţământ, la fel de obosiţi şi demotivaţi ca elevii, despre o metodă de predare care continuă să pună accentul pe memorare-redare, despre o şcoală teoretică şi deloc practică, despre obsesia testelor, evaluărilor, despre scopul final al şcolii: elevul să fie notat, evaluat şi nu pregătit pentru a intra în viaţă.

Înainte de Codul de Etica, încercaţi, domnule ministru, să vedeţi cum faceţi ca să relaxaţi programa şcolară, să reînfiinţaţi şcolile profesionale, să reduceţi numărul de elevi la clasă la maximum 15, să desfiinţaţi şcoala de după-amiază.

Să vă daţi demisia, dacă Guvernul dumneavoastră spune că ajung banii alocaţi Educaţiei, când nu ajung banii nici pentru a construi şcoli, nici pentru a asigura creta şi hârtia (adică o minimă logistică), nici pentru a schimba grila de salarizare în învăţământ, astfel încât cei mai buni absolvenţi de facultate să rămână la catedră. Pregătirea viitorului costă bani! Iar asta înseamnă chiar şi meditaţii ca să îţi ajuţi copilul!

Primii care au nevoie de un Cod de Etica sunt politicienii! Să începem cu cei de la Ministerul Educaţiei!

PS: Ultimele zile de înscrieri la clasa pregătitoare se lasă cu surprize. În Bucureşti sunt 14.700 de cereri de înscriere, cu 2.000 mai multe decât numărul locurilor disponibile. Cu toate acestea, inspectorul şcolar şi ministrul Educaţiei dau asigurări că niciun elev nu va rămâne pe dinafară. Directorii de şcoli în schimb spun că vor fi nevoiţi să formeze din nou clase cu aproape 40 de elevi. (sursa Digi24)

Ultima ora:

ObservatorHorea Mihai Bădău: Inteligența Artificială – Ce se va întâmpla

PoliticLudovic Orban: La nivelul primăriilor este nevoie de o reechilibrare a bugetelor locale

EconomieSilviu Cerna: Pericolele populismului macroeconomic

ExternClara Volintiru: Taking stock of ‘election season’ in the Eastern Partnership countries

SocialCiprian Negură: Micro-sesiune marca Skills Of The Future

EvenimenteIon M.Ioniţă, Iulian Fota: Dezbatere Historia Live – Rusia şi Turcia în Nagorno-Karabah, consecinţele războiului

CulturaCristina Popescu: Nuduri în pictura românească

EditorialHorea Mihai Bădău: Inteligența Artificială – Ce se va întâmpla



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe