de Alexandra Gătej

Fiecare are definiția lui și de aceea nu prea are rost să pornesc de acolo. Mai bine să vedem câte modele, feluri de iubire găsim. Obligatoriu începem cu cele trei ale lui Platon: Eros, Phileo și Agape.

Iubirea erotică este cea la care ne gândim mai toți și are de a face cu pasiunea intensă și atracția fizică. Când nu te poți opri să te gândești la persoana în cauză. Când ai un văl pe față care obturează defectele și face ca viața să merite trăită. iubirea romantică.

Phileo – felul acesta de iubire are de a face cu prietenia puternică, respectul, admirația și legăturile puternice care se formează între oameni.

Agape – este forma cea mai înaltăa iubirii după Platon și se referă la iubirea necondiționată, dăruirea cu generozitate și fără interes, fără a aștepta ceva la schimb.

Mai există și cele șase tipuri de iubire ale lui John Lee – dragoste la prima vedere, iubire ca joacă, iubire pentru prieten/companioni/rude, iubirea romantică, iubirea practică bazată pe logică și iubirea posesivă.

Dar ce face ca un sentiment de iubire – din oricare categorie ar fi ea – să se transforme într- o relație? Se pare că sunt trei componente fundamentale și anume: intimitatea, pasiunea și angajamentul. De felul în care aceste trei elemente interacționează depinde calitatea relației de iubire. Asta susține teoria lui Robert Sternberg.

Însă nu toate iubirile sunt iubire. A fi fanul cuiva, a te îndrăgosti nebunește de cineva, a fi obsedat de cineva, a iubi un erou, un campion tenis sau un actor – astea nu sunt iubiri. Fiindcă iubirea nu poate exista decât dacă este împărtășită, dacă și celălalt răspunde cu iubire. Iubirea este o virtute și apare nu doar romantic, dar și între părinți și copii, între prieteni, față de un animal drag, în relațiile de mentorat și de muncă. Presupune sentimente pozitive, dar poate cere sacrificii.

Ce face iubirea să fie o virtute?

În primul rând iubirea este împlinire. Ne pierdem și ne găsim în iubire. Este lipiciul ce ține legată lumea.

Apoi iubirea are valoare morală. Iubirea pentru altul ne face oameni. Este esența cea mai înaltă a umanismului atâta vreme cât nu este îndreptată spre sine.

Iubirea nu umilește. În prezența ei oamenii nu se simt disprețuiți sau neînsemnați, dimpotrivă. Iubirea are valoare pozitivă – să ne gândim că emoțiile antagonice ale iubirii sunt ura, răutatea.

Există și oameni care nu pot iubi? Da. Cei care se iubesc doar pe sine, simplu spus. Cei care se căsătoresc de multe ori, cei care nu pot avea prieteni de durată, cei cu tulburări narcisiste, adică cei care nu pot simți și întoarce iubirea.

De câte ori uităm ce e iubirea sau ne îndoim de existența ei să privim la un copil în brațele mamei sale. Acolo stă toată dulceața iubirii.

https://www.societateaomuluisanatos.ro/