OraNoua.ro
Publicat în 31 mai 2017, 17:44 / 231 elite & idei

Alexandru Grumaz: Ei! Acu aveţi puţintică răbdare…

Alexandru Grumaz: Ei! Acu aveţi puţintică răbdare…

de Alexandru Grumaz

Europa are o mare dilemă: cu sau fără americani spre o nouă formulă de securitate. Am ajuns oare să alegem între atlantism şi europenism (!?). Preşedintele Donald Trump nu şi-a manifestat clar unitatea faţă art.5, în cadrul discursului de la sediul NATO. Şi totuşi dacă accidental art.5 s-ar aplica în Europa militarii americani vor fi implicaţi pentru simplul motiv că sunt staţionaţi în bazele militare europene.

Unii analişti s-au repezit să argumenteze faptul ca această lipsă de susţinere publică a art.5 deschide calea spre testarea coeziunii Alianţei de către Vladimir Putin. Să reamintim vorbele lui Jens Stoltemberg din timpul conferinţei de presă: faptele din teren ale militarilor americani sunt cele mai puternice argumente ale sprijinului pentru coeziunea Alianţei. Pentru moment, acţiunile, concretizate prin dislocarea unei brigăzi blidate în estul Europei, de la nord la sud, vorbesc mai mult decât cuvintele.

Administraţia Trump a propus o creştere de 40,3% a bugetului Pentagonului dedicat apărării ţărilor din estul Europei (Romania, Bulgaria, Polonia şi tarile baltice) în faţa ameninţării Rusiei. Bugetul propus pentru anul fiscal 2018 prevede o creştere a finanţării Iniţiativei de Reasigurare Europene (ERI-European Reassurance Initiative[1]) de la 3,4 miliarde de dolari la 4,7 miliarde de dolari), potrivit documentelor oficiale ale Pentagonului. Pentagonul justifică cererea de creştere substanţială a bugetului ERI în 2018 prin urmatoarele activităţi: exerciţii şi prepoziţionarea de trupe şi tehnică (vor participa 6.850 militari în teatrele de operaţii est europene), prezenţa prin rotaţie a unei brigăzi de lupta mecanizată în statele Baltice, Polonia, Romania şi Bulgaria, prezenţa aviaţiei americane în zonă, operaţiuni de intelligence şi contracarare a propagandei ruse.

Bugetul cerut de Pentagon prevede şi două investiţii în baze din Romania: 3 milioane de dolari pentru îmbunatăţirea infrastructurii de utilităţi la baza din Campia Turzii şi 2,2 milioane de dolari pentru baza de la Mihail Kogalniceanu. Reamintim că în acest an vor avea loc în Romania cele mai mari exerciţii comune cu participarea a 4.000 de militari din Alianţă (exerciţiul codificat Noble Jump 2017).

Inabilităţile diplomatice ale lui Donald Trump (un om de afaceri de succes ajuns preşedinte) sunt evidente dar şi faptul că a plecat în Europa fără a exista la Departamentul de Stat un Asistent al Secretarului de Stat pentru Afacerile Europene care să fi pregătit vizita. Este de notorietate că sunt multe poziţii în administraţia Trump care sunt neîncadrate cu personal. Secretarul Apărării abia a reuşit să ocupe, cu specialişti, funcţiile importante din Pentagon. 

Aliaţii americani din NATO sunt, fără îndoială, dezamăgiţi de precizările şi remarcile preşedintelui Trump. După ce la Riad a spus ţărilor din Orientul Mijlociu că nu este acolo pentru a preda lecţii, comentariile lui Trump la Bruxelles, despre împărţirea sarcinilor  finaciare, au părut ca o mustrare a aliaţilor europeni. Reacţiile faciale ale celorlalţi lideri NATO, în timpul comentariilor lui Trump, au fost elocvente. În timp ce cancelariile din vest sau din est încercă să desluşească eventuale clivaje în lipsa acordului explicit pentru art.5, este important să amintim că principiul apărării colective este implicit în modul în care NATO operează. 

Din punct de vedere operaţional nimic nu s-a schimbat. Dacă inventariezi interviurile date de militari americani prezenţi în Europa zilele acestea, constaţi că nu este niciun motiv de îngrijorare, nimeni nu şi-a exprimat dubii în privinţa asigurării intervenţiei americane în caz de necesitate în Europa de est. Americani sunt deja acolo, poate nu în numărul necesar. În schimb sunt Unităţile de Integrare a Forţelor care coordonează sosirea, în caz de criză, a forţei de reactie rapidă- Very High Readiness Joint Task Force iar în Polonia armericani au 1000 de militari la baza de la Orzysz. Anul acesta exerciţiul Saber Strike 17, care are ca obiectiv creşterea prezenţei militare înaintate a grupărilor de forţe ale NATO – Enhanced Forward Presence Battle Groups – se va desfăşura în Estonia, Lituania, Letonia şi Polonia între 28 mai şi 24 iunie. 

Este un exemplu de angajament american la păstrarea securităţii europene. Schimbările pe termen scurt sunt puţin probabile ciclul de planificare NATO a exerciţiilor se întinde pe o perioadă de timp de doi ani. Întrebarea reală este dacă acest ciclu se va schimba pe termen mediu şi lung. Dar vor trece probabil luni până când vom afla şi aceste lucruri se vor găsi în bugetul de la Washington sau în bugetele din capitalele aliate. Da, cuvintele contează dar NATO nu este o alianţă pe care o schimbi precum schimbi valuta la un Exchange. Între timp forţele americane din Ţările Baltice sau din Polonia şi România rămân ancorate în realităţile locale şi participă la exerciţii acolo.

Toată agitaţia de astăzi s-a petrecut odată cu declaraţii ce evaluau turneul diplomatic a lui Donald Trump început în Arabia Saudită şi încheiat în Europa la Summitul G7 din Italia. Declaraţia Cancelarului Merkel făcută la o reuniune politică a partidului CSU, partener de coaliţie a CDU, desfăşurată în Munchen, a făcut furori în întrega Europă. 

Ce a declarat Merkel: Timpul în care ne puteam bizui pe alţii este într-o oarecare măsură istorie şi am trăit acest lucru în ultimele două zile (n. A.G. referinţa a fost la summitul G7 din Sicilia) Noi europeni trebuie să ne luam soarta în propriile mâini. La reuniunea electorală comentariu  a fost aplaudat minute în şir. 

În ianuarie 2017 Merkel a declarat, după reacţia lui Trump referitor la NATO (o organizaţie învechită) că: Noi europeni avem soarta în mâinile noastre. Deci declaraţia nu este nouă. Acum însă ea are un profund caracter electoral, în competiţia pentru fotoliul de cancelar. Presa din Germania are o mare problemă cu noul preşedinte american la fel ca şi o parte a presei din SUA. De fapt cred că declaraţia făcută de Merkel este una venită ca urmare a ultimelor întâlniri cu Donald Trump şi în primul rând datorată vorbelor acestuia despre schimburile comerciale excedentare ale Germanie cu SUA. 

Inclusiv cunoscătorii relaţiilor SUA-Europa au păreri şocante. Acesta pare să fie un sfărşit de era, una în care SUA a condus şi Europa a urmat-o. Astăzi SUA merge într-o direcţie spre obiective care sunt diametral opuse celor spre care merge Europa. Comentariul lui Merkel este o dovadă a cestui fapt-   declara Ivo H. Daalder, un fost ambasador al SUA la NATO actualmente director al Consiliul Afacerilor Globale din Chicago.

Cancelarul Merkel este un atlantist convins şi un prieten al multor preşedinţi americani. Ani de-a rândul a fost şi a rămas printre liderii europeni extrem de importanţi în consolidarea Uniunii Europene. Recent s-a plimbat cu  Barack Obama pe străzile Berlinului cu prilejul aniversării Bisericii Protestante şi i-a cerut sfatul lui George W Bush de câte ori a avut nevoie. Să nu uităm însă că Merkel este adaptabilă la situaţii neprevăzute deşi nu observi acest lucru până când nu o spune. Aici ar trebui să facem câteva consideraţii.

În primul rând să ne amintim că înainte de acest discurs partidul CSU, un partid conservator, era pregătit să divorţeze de CDU datorită, în primul rând, modului în care a fost manageriată criza refugiaţilor. Evenimentul electoral a fost un fel de pansament pentru rănile celor două partide şi un angajament de a merge împreună la alegeri.

În al doilea rând audienţa de la întâlnire, cea care contează la votul din 24 septembrie, este formată din germanii de vârsta a treia care chiar merg la alegeri. Sondajele rivalului ei Schulz arată o scădere a popularităţii acestuia. Schulz este anti-Trump şi împotriva creşterii cheltuielilor militare ale Germaniei până la 2% din PIB. Merkel încearcă să-l dezarmeze pe Schultz de argumentele sale. Va fi o competiţie interesantă iar factorul Macron, axa Paris-Berlin, va conta în această competiţie, pentru simplul motiv că, Macron a deschis uşa lui Putin în ceea ce priveşte posibila discuţie, cu condiţii, a sancţiunilor aplicate de UE Moscovei. Acest fapt poate fi o Mană cerească pentru oamenii de afaceri din Franţa şi Germania care aşteaptă cu înfrigurare reluarea relaţie cu Moscova.

 În al treilea rând Merkel a avut o audienţă europeană pentru ceea ce a declarat, audienţă care, în unele cazuri, a reacţionat violent sau mă rog aproximativ. Să nu uităm că în Franţa, cu care Berlinul vrea să creeze o relaţie specială în jurul căreia pot adera şi alte state europene, euroscepticismul are o cotă ridicată iar naţionalismul a adus-o pe Le Pen în turul doi al prezidenţialelor. Nemţi nu arată cu degetul dar îşi impun voinţa pe canale diplomatice sau prin măsuri mai puţin ortodoxe cum a fost acest discurs. În această audienţă externă găsim şi SUA şi Marea Britanie. Ambele, pentru elita germană, sunt în aceeaşi paradigmă denumită generic Trumpandbrexit.

Şi totuşi Steffen Seibert purtătorul de cuvânt al Cancelarului german declara: Cei dintre voi care sunt subordonaţi Cancelarului Merkel de mult timp ştiţi cât de importantă este relaţia Germania-SUA pentru ea. Relaţia este pilonul nostru în politica de securitate internaţională şi Germania va continua s-o consolideze. Este clar că pentru propria ei securitate, Europa are nevoie de parteneriatul strâns cu America, singurul care poate tempera revenirea la o dominaţie duală de tristă amintire care a precedat al Doilea Război Mondial. Ce remarcăm la ora actuală este o stare de nervozitate atât la nivelul Administraţiei de la Washington, datorată dezvăluirilor zilnice despre relaţia dintre echipa din campania electorală a lui Trump (nu tocmai cea de astăzi, cu una sau două excepţii) şi Rusia, dar şi la nivelul cancelariilor europene care sunt într-un an electoral dificil (Franţa alegeri parlamentare iar Germania prezidenţiale). NATO va rămâne la fel, consolidat pe flancul estic, cu concursul fondurilor alocate de americani, iar UE se va schimba, pe axa Berlin-Paris sub un nou lider, carismatic, Manuel Macron condus din umbră de Doamna de fier a Germaniei. De ce Macron? Pentru că este liderul generaţie sale: cu o educaţie burgheză la iezuiţi, în Amiens, absolvent al Sciences-Po Paris cu o diplomă în filosofie, absolvent al promoţiei Sedar-Senghor la ENA, iar apoi la Inspecţia Generală a Finanţelor, el le-a atras atenţia primilor săi mentori politici – Jacques Attali în 2007, iar apoi François Hollande, care îl numeşte, de altfel, secretarului general-adjunct la Elysée în 2012 şi îl propulsează la Bercy (Ministerul Economiei şi Finanţelor),  în primăvara lui 2014. Pentru România este clar că va trebui să luăm câteva hotărâri referitoare la apartenenţa sau nu la zona euro (cu evaluarea anului intrării) şi la câtă integrare dorim în structurile europene. De asemenea apartenenţa la binomul Franţa-Germania ne va aduce beneficii importante dacă ştim să jucăm această carte (nu sunt soluţii generale trebuie discutat fiecare caz în parte şi decise soluţii). Cât priveşte armata aici lucrurile sunt mai simple: cu alocarea de 2% din PIB (din care 20% pentru înzestrare) cu un program de achiziţii realizat, nu doar povestit în Parlament, ne vom consolida poziţia în structurile Alianţei şi vom avea respectul şi sprijinul preşedintelui Donald Trump. În rest Europa îşi va moderniza structurile militare prin utilizarea conceptului de Naţiune Cadru, concept care va permite crearea de Corpuri de Armată (CA) prin alipirea de structuri militare din diferite naţiuni aliate, prin crearea de comandamente comune (exemplu Comandamentrul European de Transport Militar), prin crearea unui cadru comun de producţie a echipamentelor militare şi nu în ultimul rând prin exerciţii comune. De unde se vor comanda toate aceste CA? De la actualul Cartierul general militar – SHAPE- de la Mons, adică de unde este şi acum, din Belgia!       

PS: titlul este o replică a lui Trahanache din piesa O scrisoare pierdută a lui I. L. Caragiale

[1]European Reassurance Initiative este un program lansat de Administratia Obama in 2014, in urma anexarii ilegale a Crimeei de catre Rusia si a inceperii razboiului din estul Ucrainei. Toti aliatii NATO din flancul estic au cerut atunci de la NATO masuri active de asigurare in fata posturii tot mai agresive a Rusiei.

www.adevarul.ro

Ultima ora:

ObservatorRobert Lupițu: “3+1” concluzii după Conferința de Securitate de la München – SUA, NATO și est-europenii au format reduta Occidentului. Uniunea Europeană, între apetit pentru putere și actor geopolitic în șlapi

PoliticCristina Buzașu, unul dintre primii trei români din DIASPORA, în guvernul Orban

EconomieMihai Daraban: China, posibil avantajată. Cum influenţează coronavirusul economia.

ExternAlexandru Lăzescu: De ce vrea Macron o Europă suverană în parteneriat cu Rusia

EvenimenteRobert Lupițu: “3+1” concluzii după Conferința de Securitate de la München – SUA, NATO și est-europenii au format reduta Occidentului. Uniunea Europeană, între apetit pentru putere și actor geopolitic în șlapi

CulturaIon M.Ioniţă: Dezbatere „Historia“ – 75 de ani după Yalta. Cine conduce lumea?

SocialCristian Bușoi, președintele Comisiei pentru industrie, cercetare și energie din Parlamentul European: Trebuie să avem deschiderea să folosim inteligența artificială, fără abatere de la etică, pentru a-i ajuta mai mult pe toți copiii bolnavi de cancer

MoldovaEugen Tomac: Singura șansă pentru Republica Moldova este unirea cu România



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe