OraNoua.ro
Publicat în 6 aprilie 2016, 18:00 / 164 elite & idei

Alexandru Grumaz: „James Bond nu putea fi niciodată un belgian“ – Alain Winants

Alexandru Grumaz: „James Bond nu putea fi niciodată un belgian“ – Alain Winants
de Alexandru Grumaz
În ianuarie 2016, Alain Winants, fost şef al Serviciului Securităţii de Stat al Belgiei între 2006-2014, actualmente procuror la Curtea Supremă, a declarat despre politicienii ţării: „Nu a existat doar o lipsă de interes, a existat o neîncrederea a lumii politice în servicii. Era imposibil să facem ceea ce am avut de făcut“, adaugând cu un chicotit: „James Bond nu putea fi niciodată un belgian“.

Realitatea zilei de astăzi, cea care te aduce cu picioarele pe pământ, este caracterizată de o dezordine globală. Centru de gravitaţie: Orientul Mijlociu al cărui război este actualmente trasferat în Europa prin fluxul dirijat de imigranţi (creat în laboratoarele unor servicii speciale). Alături de toate provocările economice, sociale şi politice interne cu care Orientul Mijlociu se confruntă patru ţări Siria, Libia, Irak şi Yemen au devenit state eşuate căzute în mâinile ISIS sau ale altor organizaţii teroriste. Europa este sub povara fluxurilor masive de refugiaţi, cu o creştere economică scăzută, cu un val de populism naţionalist în creştere şi cu o renaştere a unei ameninţări geopolitice ruseşti. Leadership-ul european este unul pentru starea de pace şi de prosperitate economică şi nu este pregătit să răspundă la ameninţările actuale, în principal ale terorismului declanşat de proprii cetăţeni radicalizaţi. Europa este împânzită de No Entry Zone unde poliţia, ambulanţa şi pompierii nu pot intra decât cu forţa, fiind sub tirul nemilos al resortisanţilor islamişti[1]. Asia este tensionată de creşterea economică redusă şi de ascensiunea militară şi revendicările teritoriale din Marea Chinei de Sud ale Chinei. Lumea noastră de astăzi este în dezordine, iar impredictibilitatea viitorului devine din ce în ce mai mult o certitudine.

 

The Belgian Connetion – întrebări

O serie de întrebări se nasc odată cu atentatul de la Bruxelles. Ceea ce suprinde, în cazul acestuia, este faptul că forţele de securitate belgiene sunt nepregătite în prevenirea unor situaţii de acest gen, lăsând la o parte faptul că au o organigramă incomplet acoperită cu personal, estimată la 600 de persoane şi care are un buget în jur de 50 de milioane de euro. Dar ele nu sunt singurele, într-o situaţie similară fiind şi în alte ţări europene, încă neîncercate de vicisitudinile atentatelor teroriste. În Bruxelles, un oraş de 1,1 milioane de locuitori, sunt 6 forţe de poliţie separate al căror buget era în 2014 în valoare de 200 milioane de euro şi care a fost crescut la 400 de milione după atentatele de la Paris. Ce ar trebui să facă poliţia şi serviciile de informaţii, respectiv Serviciul Securităţii de Stat Belgian? Conform unui document intern al Consiliului European, elaborat de coordonatorul european pentru contraterorism, Gilles de Kerchove, statele UE şi alte 5 entităţi plus Interpolul au înregistrat 1595 cetăţeni drept luptători terorişti în baza de date a Europol, una din cele trei agenţii europene alături de FRONTEX şi Eurojust. Belgia a trimis cei mai mulţi luptători în teatrele de operaţiuni militare din Siria. Jean-Charles Brisard, autorul biografiei lui Abu Musab al-Zarqawi, fondatorul organizaţiei precursoare a ISIS, Al-Qaeda din Irak, spunea că „trebuie să priveşti fenomenul ISIS din Europa ca pe o reţea francofonă (?!) deoarece operativii acesteia sunt un mix între cetăţeni belgieni şi cetăţeni francezi“. După calculele lui Brisard 534 de belgieni au plecat să lupte în Siria dintre care aproximativ 200 s-au reîntors, radicalizaţi şi violenţi, în schimb, cu o experienţă în derularea operaţiunilor militare.

El crede că aparatul ISIS franco-belgian este mult mai mare decât oficialii serviciilor de informaţii de pe continent au evaluat.

Un exemplu elocvent este grupul, scos în afara legii, denumit Sharia4Belgium care a recrutat aproximativ 80 de luptători din Belgia pentru ISIS. Zona Molenbeek din Bruxelles a ajuns să pară un cartier islamist în inima Europei, total scăpat de sub control de forţele de ordine. Este cunoscut faptul că cei mai de temut terorişti musulmani din Europa îşi aveau / îşi au baza în cartierul Molenbeek. De fapt, celulele islamiste radicale au apărut în Belgia în anii ’90 odată cu sosirea unei forţe de muncă importante din Orientul Mijlociu. În Molenbeek au fost puse la cale multe dintre atacurile teroriste desfăsurate în Europa, printre care atentatele de la Madrid din 2004, atacul din ianuarie 2015 de la Charlie Hebdo şi cel de la Paris din noiembrie 2015. Nu în ultimul rând, atentatul de pe aeroportul Zaventem. Au serviciile belgiene posibilitatea să-i monitorizeze pe toţi aceştia? Dacă în locul serviciilor speciale belgiene ar fi fost alte structuri de ordine, situaţia ar fi fost diferită? De pildă, dacă aeroportul sau metroul ar fi fost păzite de soldaţi israelieni, oare cât succes ar fi avut atentatorii? Sunt întrebări pe care unii chiar şi le pun în mod serios, de aici derivând o strategie în abordarea fenomentului.

„Acum vreo două luni, forţele de securitate belgiene au găsit un apartament în care se afla Abdeslam şi se pare că, după legea belgiană, nu se poate intra într-un apartament noaptea, chiar dacă ai mandat. Deci au aşteptat până dimineaţă, iar dimineaţă el nu mai era acolo. E absurd, dar asta este situaţia”, spune Ely Karmon, expert în terorism internaţional la Centrul Interdisciplinar Herzliya din Israel.

„Drepturile omului sunt importante, dreptul la viaţă este mai important! … În Belgia nu s-a făcut nimic”, este concluzia seacă a acestuia. Nu putem fi categorici. Toleranţa Belgiei este proverbială, iar multiculturalismul este un truism. Atunci ce am spune despre Franţa şi atentatul de acolo, unde resursele şi tehnica folosită de Grupul de Intervenţie al Jandarmeriei Generale[2] sunt net superioare? Nici Franţa nu a scăpat de criticile ziariştilor din Israel. Referitor la acţiunea serviciilor franceze, cu ocazia atentatelor de la Paris din 13 noiembrie, ziaristul Ronen Bergman, de la cotidianul israelian Yediot Aharonot, care a avut acces la date provenite de la serviciile de specialitate israeliene, susţinea următoarele: „Este clar că a fost vorba de un fiasco fără precedent“ al serviciilor de informaţii franceze. Au israelienii o soluţie mai bună, în faţa celor care ar trebui să nu permită un masacru în inima Europei, dar şi dreptul să-i critice pe alţii? Israelul este, în momentul de faţă, în măsură să ofere lecţii importante care poate nu întodeauna se pot aplica Europei. „Există o impresionantă experienţă în Israel, care este recunoscută pe plan internaţional, cu privire la modul de contracarare a acestui tip de incidente prin crearea mai multor inele şi zone de securitate în jurul aeroporturilor“, comentează Lerman[3], fostul şef adjunct al Consiliului Naţional de Securitate israelian. Problema este că în trecut factorii de decizie europeni au avut tendinţa de a respinge sfaturile experţilor de securitate israeliene. Dar pentru faptul că a utiliza astfel de lecţii în Europa lucrurile devin extrem de complicate, dar şi foarte costisitoare. Să nu uităm însă ce a declarat, referitor la atentatul de la Bruxelles, la postul militar de radio, ministrul Apărări din Israel, Moshe Yaalon: „Suntem în aceeaşi barcă. Lumea se află în acest moment într-un al treilea război mondial sau, cum i se mai spune, în plină ciocnire a civilizaţiilor. Trebuie să îi facem faţă împreună.“ Până la crearea unui Birou Federal de Investigaţii European este cale lungă iar primul lucru care trebuie făcut este reluarea procesului de legiferare în Parlamentul European a unei legi referitoare la obligativitatea schimbului de informaţii între structurile de securitate naţionale lăsând la o parte naţionalismul care le caracterizează (de fapt o astfel de lege a căzut în Parlamentul European unde pentru probleme de securitate este nevoie de unanimitate conform Tratatului de la Lisabona). De fapt avem nevoie de o Uniune Federală a Europei dacă vrem un sistem de secuitate solid. Deci discuţa rămâne una deschisă!

Cum îşi radicalizează ISIS luptătorii

Când un extremist devine violent? Răspunsul la întrebare este extrem de important acum când lumea este lovită de atacuri teroriste ale operativilor ISIS la Baghdad, Beirut, Paris sau din Peninsula Sinai. Avem de fapt două tipuri de atacuri, unele atacuri teroriste inspirate de ideologia ISIS precum cele din America-California, Canada sau Australia dar şi atacuri teroriste organizate de ISIS precum ultimele două de la Paris şi Bruxelles.  Atacurile devastatoare din Bruxelles, soldate cu peste 30 de morti şi sute de răniti, sunt cea mai recentă etapa a razboiului pe care Statul Islamic l-a declarat Europei. Când? Poate, conform unor surse, la întâlnire de la Raqa, cu 10 zile înaintea atacului de la Paris, unde au fost prezente în jur de două sute de lideri din ISIS. Premierul Marii Britanii David Cameron  declara în faţa parlamentarilor britanici: ISIS nu este o problemă situată la mii de kilometri depărtare. Este o ameninţare directă… lumea este mai periculoasă şi mai imprevizibilă astăzi decît cu cinci ani în urmă.

Al-Qaeda versus ISIS

Pericolul al-Qaeda a trecut, administraţia de la Washington a cheltuit în jur de 1,6 trilioane de USD pentru desfiinţarea unei organizaţii cu puţin peste 1000 de oameni într-un război de gherilă care a durat peste 10 ani şi în care alături de terorişti s-au situat structurile talibane găzduite cu simpatie, de populaţia pakistaneză, în zona FATA din Pakistan. Din al-Qaida au rămas în jur de 50 de luptători care s-au grupat într-o celulă denumită Khorasan (un termen istoric antic al Islamului din estul îndepărtat al lumii musulmane care descrie o regiunea situată într-un triunghi format de Afganistan-Pakistan-Iran). Khorasan este o colectivitate de membri seniori ai Al Qaeda care s-au mutat în Siria şi luptă alături de Frontul Al-Nusra împotriva Damascului, pregătind în acelaşi timp noi atacuri îndreptate împotriva SUA dar şi a Europei. ISIS are peste 30000 de luptători şi foduri de milioane de dolari obţinute din sataj, trafic de petrol şi artefacte, furturi din bancile oraşelor pe care le-au ocupat în Irak sau Siria. ISIS are terenuri de antrenament unde îşi pregătesc luptătorii operativi spre deosebire de al-Qaida care se folosea pentru antrenament de peşterile din munţii Hindu-Kush. Operativii al-Qaida aveau paşapoarte emise în Orientul Mijlociu, operativi ISIS au paşapoarte eliberate de statele occidentale ale Europei. Departamentul de operaţiuni extern al ISIS denumit AMNI este compus din peste 1500 de oameni, şi are un rol în securitatea interna a Statului Islamic, mai exact acela de a prinde spioni în Irak şi Siria. Departamentul era condus de Abu Omar din Bruxelles, pe numele real Abdelhamid Abaaoud, comandantul reţelei care a planuit şi comis masacrul de la Paris din 13 noiembrie, un act meticulos planificat.

Noua reţetă a contraterorismului elaborată de Casa Albă

Casa Albă, respectiv preşedintele Barack Obama încercă să rezolve acest puzzle al terorismului, prin introducerea de noi ingrediente în reţeta contra-terorismului dar şi prin folosirea celor validate în războiul împotriva al-Qaida şi anume utilizarea dronelor în eliminarea liderilor organizaţiilor teroriste[4]. În februarie 2015 preşedintele Obama Barack a convocat experţi de top în terorism din întreaga lume pentru un summit a cărui temă era extremismul violent şi modalităţile de răspuns la procesul actual de radicalizare, în particular la abilitatea ISIS de a recruta, prin media, luptători de-a lungul şi de-a latul graniţelor ligvistice, culturale şi geografice existente. Contracararea extremismului violent este diferit de modul în care a fost abordat terorismul cu marca al-Qaida. Liderii din contraterorismul american au adăugat la strategia centrată pe asasinarea şefilor organizaţiilor teroriste, aşa numita teorie a tăieri capului şarpelui, teoria Departamentul Securităţii Naţionale (Department of Homeland Security) care descrie ca fiind esenţial de studiat dinamica de la radicalizare la violenţă sau motivele pentru unii indivizi asociaţi cu extremismul comit violenţe în timp ce alţii nu. Ca urmare a acestei abordări Washingtonul are o abundenţă de informaţii despre ideologia ISIS, ţintele, mesajele şi campaniile media. Departamentul de Stat şi celelate agenţii au început cooperarea cu parteneri locali, din zonele de conflict, în special Orientul Mijlociu, pentru a înţelege rădăcinile extremismului şi a-i ajuta pe localnici şi agenţiile americane specializate  să dezvolte politici care să micşoreze impactul ideologiei ISIS în drumul de la radicalizare la violenţă extremă.  Pentru a contracara extremismul violent şi a opri proiectul ISIS de a recruta noi luptători Washingtonul se uită la Teoria jocurilor[5].

Punctul de radicalizare a lui Schelling

În 1960, la apogeul Razboiului Rece, laureatul Premiului Nobel, economistul american Thomas Schelling, a prezentat lumii teoria strategiei, o adaptare a teoriei jocului în lumea relaţiilor internaţionale. În cartea lui Strategia conflictului / The Strategy of Conflict a inventat conceptul denumit punct de referinţă / focal (cunoscut astăzi ca punctul lui Schelling) ca să descrie cum indivizii şi naţiunile ajung la un acord prin negocieri fiecare cu fiecare. Procesul implică o anticipare a persoanelor şi ţărilor care pot face această negociere. Ca să demonstreze acest lucru Schelling a cerut unui grup de studenţi să se întâlnească cu un străin fără să-şi coordoneze acţiunea între ei, dinainte. Mulţi dintre ei şi-au ales Centrul de informare din Gara Centrală din Washington şi mai mult au ales ca oră de întălnire ora 12. Schelling a pregătit şi condus apoi un al doilea experiment. A ales un grup de studenţi cărora le-a distribuit o foaie cu 16 căsuţe goale şi le-a cerut să marcheze una din ele. El a promis un premiu important dacă ei marchează aceeaşi căsuţă. Statistic numai 6% pot marca aceeaşi căsuţă. În realitate în cadrul experimentului 60% au marcat aceeaşi căsuţă. Concluzia a fost că oamenii ajung la aceeaşi concluzie când sunt bine motivaţi chiar dacă nu au luat legătura între ei. Dacă aplicăm experimentul la momentul de radicalizare, ceea ce încercăm să prevenim, acest aşa numit moment psihic, cum l-a denumit Schelling, indivizii cu aceeaşi opinie sau asemănătoare marchează aceeaşi căsuţă: se angajează în terorism. Aproape 20.000 de luptători străini, care au crescut şi au fost educaţi în democraţiile occidentale, s-au angajat în lupte în Siria.

În teoria lui Schelling aceşti indivizi au făcut alegerea prin propria lor voinţă, bazată pe sistemul de valori intern al fiecărui candidat la terorism. Pentru jihadişti sistemul de valori este cel Salafist. ISIS vinde perceptele religioase în culori vii. O recentă carte de texte, pentru şcoala elementară, cuprinde texte de geografie, istorie şi poezie din ţările arabe pentru a educa pe viitorii jihadişti. Motivarea se face prin comparaţie cu regimul alawit, de la Damasc, care se comportă cu brutalitate faţă de cetăţenii sirieni astfel demonstrând că suniţii din ISIS au un comportament normal faţă de proprii cetăţeni din aşa numitul Stat Islamic. Revista Dabiq, revistă oficiala a ISIS, contabilizează toate aceste evenimente şi de o parte şi de cealaltă în special cu jihadişti Satului Islamic care mor apărând proiecte umanitare precum şcoli şi spitale construite sau preluate sub administrare de aceştia. Singură, ideologia nu recrutează luptători. Mai trebuie şi altceva. Prevenirea unui punct focal de radicalizare nu însemnă numai combatere narativă a ISIS. Asta se datorează faptului că, teoretic, punctele focale au nevoie de o fundaţie, sau ceea ce economistul britanic Michael Bacharach numeşte un cadru. El a contribuit în mare măsură la teoria jocurilor lui Schelling de explicând modul în care cadrele conduc la crearea de puncte Schelling. El defineşte un cadru drept un set de concepte pe care un agent le foloseşte în gândirea sa despre lume. În cazul ISIS trebuie nu numai să combaţi propaganda, ci trebuie să schimbi acest cadru de valori. ISIS construieşte cadrul în două moduri: (1) oferă candidaţilor femei şi bani şi apoi (2) promovează o societate bazată pe standardele rigide ale religiei sunite, singura care, în conformitate cu cele spuse de ei, asigură cunoşterea viziunii Profetului Muhammad. După preluarea de teritorii în Siria şi Irak, ISIS a instaurat Sharia pentru a demonstra viabilitatea construcţiei administrative. Au câştigat zeci de mii de dolari prin vânzare de petrol, vânzare de artefacte , taxe şi răscumpărări. Dacă Staul Islamic ar dispărea, ar dispărea şi acest punct focal de radicalizare. Aceasta este soluţia.

Dar Occidentul ajută în crearea acestor cadre. În 2013 preşedintele Obama a tras o linie roşie dacă Assad foloseşte armele chimice împotriva propriilor cetaţeni. Assad le-a folosit şi America nu a reacţionat. Salafişti jihadişit au perceput momentul ca pe un sprijin acordat şiiţilor. În numărul 4 al Dabiq apărut în septembrie 2014 au publicat o istorie despre cum Occidentul i-ar fi ajutat pe şiiţii iranieni (Cruciada serveşte Iranului şi Rusiei – titlul articolului). Articolul arată cum regimul de la Damasc a ascuns armele chimice şi cum le-a utilizat împotriva propriilor cetăţeni. făDe fapt declaraţiile luptătorilor întorşi acasă în SUA devoalau că au fost motivaţi de modul în care s-a purtat Assad cu sirieni prin utilizarea de arme chimice şi prin teroarea instituită asupra celor prinşi.  O politica de a lovi în recrutările ISIS implică nu numai contracararea ideologiei dar şi rescrierea evenimentelor. Asta ar însemna prevenirea a două momente psihologice: primul prinderea într-un cadru a conflictului regional în termeni sectari şi al doilea percepţia că ISIS nu este singura soluţie pentru aceste conflicte. Pentru aceasta, Occidentul trebuie să construiască o strategia astfel încât actorii locali dornici să lupte împotriva teroriştilor să intre în scenă pentru ca să distrugă ISIS (vezi strategia generalului american Petreus).

De la atacurile din noiembrie 2015 de la Paris, autorităţile belgiene au efectuat zeci de raiduri, au fost pieptănate cartiere întregi cunoscute ca fief pentru militanţii jihadişti şi chiar a bocat capitala pentru patru zile. Cu toate acestea, nu au dat de planurile referitoare la atacurile de la aeroportul internaţional şi de la metroul din Bruxelles. Noile atacuri au subliniat nu numai punctele slabe ale serviciilor de securitate din Belgiei şi a celor din UE dar şi persistenţa şi perspectiva tot mai periculoasă a ceea ce mai mulţi experţi în informaţii au descris ca un mediu propice pentru formarea, operarea şi ascuderea celulelor teroriste în centrul Europei .

În loc de concluzie

„Trebuie să facem mai mult, trebuie să facem mai bine“ a declarat prim-ministrul belgian Charles Michel imediat după atentatele de la Bruxelles în Parlamentul Belgian. De fapt, guvernul belgian a anunţat o nouă politică antiterorism care are patru piloni:

1.    combaterea radicalizării, inclusiv închiderea moscheelor care nu sunt înregistrate, eliminarea site-urilor extremiste de pe Internet, creşterea transparenţei în ceea ce priveşte finanţarea organizaţiilor religioase şi schimbarea programului de pregătire a imamilor sau a predicatorilor musulmani;

2.     monitorizarea tinerilor radicalizaţi, inclusiv folosirea de brăţări electronice pentru monitorizare, timiterea în închisoare a celor care revin din teatrele de război din Siria sau îşi pierd paşaportul belgian dacă au dublă cetăţenie şi extinderea accesului la programul Datele nominale ale pasagerilor (Passenger Name Records);

3.    creşterea capacităţii de operare a serviciilor, unde vor include un număr sporit de personal şi noi tehnologii, extinderea puterilor procurorilor în arestarea şi deţinerea în custodie, a celor vizaţi de terorism, până la 72 de ore (nu ca acum 24 de ore);

4.    eradicarea ISIS în Orientul Mijlociu şi întărirea graniţelor externe ale UE.

Este un program curajos care, odată pus în aplicare, poate reduce substanţial cauzele unor atentate teroriste. Am să închei acest articol cu o părere a unui specialist din Israel, satul a cărui eficienţă în prevenirea terorismului este incontestabilă. Mena Bacharach, expert internaţional privind securitatea aeronautică israeliană spunea: liderii europeni nu au realizat că, în ultimii cinci ani, s-a petrecut o mare schimbare. Sunt un milion de imigranţi din locaţii foarte problematice care au intrat pe continent, iar aceşti lideri trebuie să-şi schimbe atitudinea. Sfatul specialistului este tranşant, chiar dacă exprimat într-o formulă ceva mai plastică: Politicienii pot lua o lecţie de la noi, nu să se ocupe de ţânţari, ci de mlaştină. Este necesar să sece mlaştina!

[1] Islamiştii intensifică crearea zonelor interzise ne-musulmanilor în marile oraşe europene. În Franţa sunt 751 de zone urbane sensibile conform site-ului oficial al guvernului, cu hărţi din satelit şi o demarcare precisă  străzilor-zone în care musulmani aplică legea Sharia. La fel ca şi în Franţa în Marea Britanie gruparea musulmană, Musulmanii contra cruciadelor, a lansat o campanie pentru transformarea a 12 oraşe engleze în state islamice independente. Aceste aşa-zise emirate islamice ar trebui să funcţioneze ca nişte enclave autonome, supuse Sharia şi în afara legilor britanice.

[2] Groupe d’Intervention de la Gendarmerie Nationale, cunoscută mai bine prin acronimul său GIGN, este o structură a Forţelor Armate Franceze, specializată în intervenţii împotriva terorismului. După masacrul de la Olimpiada de Vară de la Munchen din 1972, în urma cărora au murit 17, atleţi de origine israeliană, un ofiţer de poliţie german, dar şi atacatori de origine palestiniană, şi a revoltei de la închisoare Clairvaux din 1973, statul francez a realizat că este nevoie de o unitate de intervenţie rapidă. Evenimentele tragice de la Munchen a dat naştere şi structurii similare din Germania, Grenzschutzgruppe 9 (GSG9).

[3] Titlul articolului: Is Europe ready to adopt Israel’s approach to security? Following attacks in Belgium, Israeli security experts say Europeans can learn much from Israel’s intelligence-driven methodologies.  By Abigail Klein Leichman publish in ISRAEL21c-MARCH 23, 2016.

[4] Forţele SUA l-au ucis pe Abdul al-Rahman Mustafa al-Qaduli, considerat numărul doi al Statului Islamic (SI). Abdul al-Rahman Mustafa al-Qaduli, cunoscut şi ca Haji Iman, a fost ucis într-un raid aerian în cadrul eforturilor SUA de ‘a elimina sistematic cercul de lideri ai Statului Islamic’, a spus Secretarul Apărării Ash Carter. Departamentul american de Justiţie oferea până la 7 milioane de dolari pentru informaţii care ar fi condus la găsirea lui Abdul al-Rahman Mustafa al-Qaduli.

[5] Teoria jocurilor este o ramură a matematicii aplicate care abordează problema comportamentului optim în jocurile cu două sau mai multe persoane, într-un cadru descris de un ansamblu de reguli precise care stabilesc posibilităţile de acţiune ale fiecărui jucător, precum şi modul cum li se acordă acestora, în final, anumite valori. Teoria jocurilor reprezintă un model abstract de luare a deciziilor şi nu trebuie confundat cu o explicaţie de luarea a unei decizii în realitatea socială. Punctul comun al tuturor jocurilor imaginat în cadrul teoriilor este ideea de strategie.

adevarul.ro

Ultima ora:

ObservatorRobert Lupițu: “3+1” concluzii după Conferința de Securitate de la München – SUA, NATO și est-europenii au format reduta Occidentului. Uniunea Europeană, între apetit pentru putere și actor geopolitic în șlapi

PoliticCristina Buzașu, unul dintre primii trei români din DIASPORA, în guvernul Orban

EconomieMihai Daraban: China, posibil avantajată. Cum influenţează coronavirusul economia.

ExternAlexandru Lăzescu: De ce vrea Macron o Europă suverană în parteneriat cu Rusia

EvenimenteRobert Lupițu: “3+1” concluzii după Conferința de Securitate de la München – SUA, NATO și est-europenii au format reduta Occidentului. Uniunea Europeană, între apetit pentru putere și actor geopolitic în șlapi

CulturaIon M.Ioniţă: Dezbatere „Historia“ – 75 de ani după Yalta. Cine conduce lumea?

SocialCristian Bușoi, președintele Comisiei pentru industrie, cercetare și energie din Parlamentul European: Trebuie să avem deschiderea să folosim inteligența artificială, fără abatere de la etică, pentru a-i ajuta mai mult pe toți copiii bolnavi de cancer

MoldovaEugen Tomac: Singura șansă pentru Republica Moldova este unirea cu România



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe