Adriana
Publicat în 27 iunie 2018, 10:06 / 94 elite & idei

Alexandru Grumaz: Strategia „Porcului spinos“

Alexandru Grumaz: Strategia „Porcului spinos“
+ Observator

Pentru Rusia, factorii geostrategici ai regiunii Mării Negre nu s-au schimbat din 1853: Crimeea este sursa puterii sale militare, Turcia este contracandidatul la hegemonie iar strâmtorile turceşti fac transferul strategic către Oceanul Atlantic. Scopul Rusiei: prezenţa militară în Mediterană ca o contrabalansare a extinderii NATO spre est.

Marea Neagră este o mare interioară între Europa de Sud-Est şi Asia de Sud-Vest. Strâmtorile Mării Negre (strâmtoarea Bosfor şi strâmtoarea Dardanele) nu sunt doar locul de comunicare între Marea Mediterană şi Marea Neagră, ci şi ruta comercială importantă între ţările de coastă ale Mării Negre şi ale Mării Mediterane şi ţările de pe ţărmul Oceanului Atlantic. Ele sunt dispuse pe principalul canal de transportului de energie din Asia Centrală şi Caucaz către Europa. Prin urmare, este o poziţie strategică importantă în domeniul comerţului şi al transportului energiei dar şi o rută militară care leagă Asia Centrală de Oceanul Atlantic.

În secolul XXI, Marea Neagră capătă o importanţă geopolitică şi geoeconomică deosebită. Ea este aşezată pe direcţia strategică a SUA direcţie care pleacă de la Washington trece prin Paris şi se opreşte în Caucaz. De asemenea este trambulina (springboard-ul) Federaţiei Ruse către oceanul planetar. Hegemonia în Marea Neagră a fost disputată din cele mai vechi timpuri de la colonizare teritoriilor de greci şi de la aşa numitele războaie hipo (războaie ce utilizau ca mijloace de transport animalele-cai, elefanţi etc.) la declinul Imperiului Roman de Răsărit sau a Imperiului Otoman. A urmat lupta pentru hegemonie din secolele 18 şi 19 în care pionul central a fost Rusia până în momentul în care Marea Neagră a devenit canalul energetic esenţial pentru noile puteri ale secolului. După Războiul Rece ţările occidentale sub conducerea SUA au comprimat spaţiul şi treptat s-au apropiat de zone precum Marea Neagră, Caucaz şi Asia Centrală prin mijloacele de care dispuneau: extinderea spre est a NATO şi a Uniunii Europene, revoluţiile aşa numite de colorate (Georgia şi Ucraina) etc. În plus, Rusia a monopolizat încetul cu încetul pasajul energetic dintre Caucaz şi Asia Centrală, astfel încât cea mai mare parte a gazelor naturale din ţările europene a rămas să fie furnizată de Moscova, ceea ce a făcut ca Rusia să aibă o poziţie de monopol pe piaţa de energie a Europei. Ţările europene au căutat în zona Mării Caspice şi în Asia Centrală o diversificare a surselor de aprovizionare cu energie la fel ca şi partenerul transatlantic SUA care la rândul ei nu dorea dependenţa totală faţă de resursele din Orientul Mijlociu. Drept urmare, jocul în rândul diferitelor puteri, pentru canalul de energie, se desfăşoară în zonele Mării Negre, Caucazului şi a Asiei Centrale, cu mijloace geopolitice şi geo-economice incisive.În timpul acestui joc, între Statele Unite, Rusia şi Europa, pentru supremaţia pe canalele de energie, ţările de coastă ale Mării Negre, România, Bulgaria, Ucraina, Georgia şi Turcia devin locaţii cruciale, care-şi promovează poziţiile lor strategice în funcţie de interesele naţionale. Dezvoltarea exploatării resursei energetice a Mării Caspice a evidenţiat statutul Mării Negre de coridor de transport, astfel încât Marea Neagră a devenit punctul central al jocului între diferiţii competitori.

Puţină istorie şi câteva întrebări

Secolul XX a fost unul binar: Antanta versus Puterile Centrale în Primul Război Mondial, în cele de-al Doilea Război Mondial au fost Aliaţii versus Puterile Axei, apoi a urmat Războiul Rece, NATO versus Pactul de la Varşovia sau capitalism versus comunism. Lumea de azi este complexă, interconectată şi interdependentă. Puterea s-a difuzat masiv la fel ca şi avantajul tehnologic militar al SUA. În timpul Războiului Rece descurajarea militară era egalul descurajării politice. Acum în secolul XXI descurajarea militară nu mai este egală cu descurajarea politică. Cum poate o armată puternică să învingă un adversar care nu are mijloace militare suficiente dar se bazează pe teroare pentru a-şi promova interesele? Cum pot fi înfrânte, de forţa militară sau poate ca un răspuns predominant la acestea, marile ameninţări la adresa omenirii: măsurile active ale Rusiei, strategia de tip mercenar de extindere a Chinei în Marea Chinei de Sud, războiul cibernetic, jihadul global şi statele şi guvernele eşuate? Cum răspundem când Internetul este inundat cu ştiri false şi dezinformări care impun decizi militare nesatisfăcătoare? Este realizabilă strategia anunţată, în 2014, de fostul Secretar al Apărării Chuck Hagel, şi denumită Third Offset, strategie care pune în centrul ei investiţiile în tehnologie pentru a păstra dominaţia SUA în domeniul militar? Actualul Secretar al Apărării, James Mattis, va continua sau va modifica strategia?

Citeste mai mult: adev.ro/pawzwk

Ultima ora:

ObservatorKlaus Iohannis, discurs la summit-ul Inițiativa celor Trei Mări

PoliticDaniel Constantin (Pro România): Nu vrem neapărat la guvernare, vrem să contribuim ca acest guvern să-și înceteze mandatul

EconomieSilviu Cerna – Rolul economic al statului: O veche problemă rămasă deschisă

ExternOvidiu Nahoi: Populiștii se pregătesc și ei pentru viitoarea Uniune Europeană

EvenimenteMircea Geoană: La mila sorţii şi la pomana împrejurărilor externe?

CulturaScriitorul Mircea Cărtărescu, la aniversare

SocialRaed Arafat: 41% din maşinile de pompieri pentru intervenţii la incendii au o vechime mai mare de 30 de ani

MoldovaArmand Goșu: Victoria lui Andrei Năstase reînvie speranța unei schimbări în Republica Moldova



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe