Adriana
Publicat în 11 iulie 2018, 06:59 / 66 elite & idei

Alexandru Grumaz: Summitul de la Helsinki, sub zodia lui Merlin!

Alexandru Grumaz: Summitul de la Helsinki, sub zodia lui Merlin!
+ Observator

Finlanda are relaţii bune atât cu Rusia, cât şi cu SUA. Preşedintele Sauli Niintso l-a felicitat pe Putin cu ocazia realegerii ca preşedinte, ceea ce a stârnit un val de nemulţumire în cancelariile occidentale. Preşedinte George H.W. Bush s-a întâlnit tot la Helsinki, în 1990, cu fostul lider al URSS, Mihail Gorbaciov imediat după căderea regimului comunist. Helsinki se constituie într-un loc al negocierilor ruso-americane.

Situaţia de facto!

Preşedintele Donald Trump se întâlneşte cu preşedintele Vladimir Putin în momentul în care este în dezacord cu serviciile de informaţii referitor la interferenţele Moscovei în campania electorală de partea Republicanilor. Într-unul dintre mesajele preşedintelui pe Twitter, acesta comenta: „Continui să spun că nu au avut de-a face cu alegerile noastre”. Evaluările agenţiilor de informaţii americane arată altfel.

Ţările europene, la rândul lor, au trebuit să se lupte cu interferenţele ruseşti în alegeri. Preşedintele Trump continuă să fie în contradicţie cu aliaţii europeni ai Americii în privinţa unor chestiuni precum politica comercială, schimbările climatice şi Acordul cu Iranul; în lumina ambivalenţei lui Trump cu privire la NATO, liderii europeni au discutat în mod deschis despre necesitatea ca Europa să-şi asigure singură securitatea. Toate acestea reprezintă o deschidere potenţială pentru Putin, care a încercat mult timp să împartă alianţa occidentală. Cei doi preşedinţi au vorbit ultima dată la Summitul G20 de la Hamburg şi apoi din nou la Summitul Asia-Pacific din Vietnam.

Summitul de la Helsinki vine după Summitul NATO şi după mult aşteptata vizită în Marea Britanie a preşedintelui Donald Trump. Ce se va discuta la Helsinki? Probabil situaţia din Ucraina şi din Siria, dar şi evoluţiile militare din Asia (!?). Care ar fi problema cancelariilor europene? Nu ştiu la ce să se aştepte de la o astfel de întâlnire. Ultimele mutări ale preşedintelui Donald Trump au creat o stare de confuzie în rândul europenilor şi aş aminti aici câteva dintre acestea: a aplicat tarife masive la importurile de oţel şi aluminiu din UE, a ameninţat că va face acelaşi lucru cu automobilele europene, a plecat mai devreme de la Summitul G7 şi nu a semnat declaraţia comună, riscând un război comercial complet, a cerut, înainte de Summitul G7, reintegrarea Rusiei în grup, Moscova fiind suspendată pentru invazia din Ucraina şi anexarea Peninsulei Crimeea în 2014 şi, nu în ultimul rând, a glumit cu Donald Tusk spunând-i că ar trebui să schimbe Alianţa NATO cu o cooperare de la caz la caz (a arătat ca alianţa militară era la fel de rea ca NAFTA, care este o afacere comercială). Bine că a fost o glumă, dar ea nu a fost gustată de europeni.

Din punct de vedere comercial, va urma, la o dată care va fi anunţată de cele două părţi, vizita Preşedintelui Comisiei Europene la Washington. Preşedintele american Donald Trump l-a invitat pe preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, la Casa Albă, conform afirmaţiilor a doi oficiali UE, şi doreşte ca cei doi să discute despre piaţa de schimb, o sursă de tensiuni între Bruxelles şi Washington generată de noile taxe pentru importurile de oţel şi aluminiu impuse de preşedintele Donald Trump, fapt care a dus la contramăsuri din partea UE. Invitaţia a fost trimisă înainte ca fabrica americană de motociclete Harley-Davidson să anunţe că îşi va muta o parte din producţie în afara SUA pentru a evita taxele UE. Noile taxe vamale americane pentru importuri chineze în valoare de 34 miliarde de dolari au intrat în vigoare pe 6 iulie, la 7 dimineaţa, ora României. Momentul marchează debutul unui război comercial între SUA şi China, primele două economii ale lumii, în pofida îngrijorărilor companiilor şi investitorilor. Toate acestea vor duce probabil la constituirea unei axe Beijing-Bruxelles la care se vor alia şi alte ţări din Asia.

Summitul NATO

Analizând situaţia din Asia-Peninsula Coreeană, îmi sare în ochi motto-ul sub care se derulează acţiunile forţelor americane şi sud-coreene: „Pregăteşte-te să lupţi“. Iniţial am crezut că şi cel european sună la fel, dar surpriză, cel european sub care luptă alianţa NATO este: „Puternici împreună“. Cele două spun mult despre implicarea militarilor în ecuaţia securităţii din cele două zone. Summitul NATO va fi definit de două obiective: (1) unitatea politică şi (2) evoluţiile în operativitatea forţelor aliate. De asemenea, summitul NATO va fi unul foarte politizat. Alianţa este polarizată din cauza modului în care fiecare îşi respectă angajamentul de a aloca 2% din PIB pentru apărare. Unii îi urmează pe nemţi, care au redus cheltuielile şi îşi propun un interval de timp de 4 ani pentru creştere, în timp ce alţii îi urmează pe americani, care au crescut la 3,6% din PIB cheltuielile cu armata (în tabăra asta se află şi România). În ciuda retoricii preşedintelui Donald Trump despre Alianţă, a scrisorilor transmise către 10 lideri ai ţărilor membre (inclusiv Secretarul Apărării al SUA, James Mattis, i-a scris[1]omologului britanic, Gavin Wiliamson, despre dorinţa SUA ca Marea Britanie să crească cheltuielile militare la peste 2%), administraţia de la Casa Albă a consolidat angajamentele militare în Europa, alocând 6,5 miliarde de USD în 2019 pentru Iniţiativa de Descurajare Europeană, faţă de 4,8 miliarde USD în 2018, în timp ce fondurile pentru prepoziţionarea de tehnică militară au sărit de la 2,2 miliarde USD la 3,2 miliarde USD. 67 de milioane de USD vor fi folosiţi pentru proiectul Central Region Storage Facility de la Sanem, oraş în sud-vestul Luxemburgului unde se află cea de-a 86 escadrilă de sprijin logistic a SUA (sunt depozitate materiale de război conform principiului deploy it out of the door).

SUA nu doreşte să construiască noi baze în fostele ţări din blocul sovietic, dar face îmbunătăţiri la infrastructura existentă pentru a se asigura că aceasta pot susţine cerinţele specifice ale armatei americane (depozite de muniţie, piste de aviaţie corespunzătoare avioanelor americane şi puncte de alimentare cu combustibil – aici intră şi Baza Aeriană de la Turda şi cea de la Kogălniceanu). Şeful Comandamentului European al SUA (SACEUR), generalul Curtis Scaparrotti, a recunoscut, în depoziţia sa din martie 2018 din faţa Comisiei pentru Serviciile Armate a Congresului, că bugetul cerut pe exerciţiile financiare FY18 şi FY19 „ar permite o desfăşurare în Europa a avioanelor din generaţia a patra şi a cincea, a avioanelor de sprijin trupe, a bombardierelor în cazul unei situaţii de criză“.

Temele summitului sunt ambiţioase, ele plecând de la cheltuielile materiale alocate apărării şi de la mobilitatea militară în Europa la reforma structurii de comandament militar a NATO, luarea în discuţie a direcţiilor strategice ale Alianţei, creşterea capacităţilor militare şi a operativităţii trupelor prin exerciţii militare comune în zonele de risc ale flancului estic (un exerciţiu de amploare a NRF cu peste 40.000 militari, testarea Very High Rediness Joit Task Force, dislocarea de baterii Patriot din Europa de Vest la Marea Neagră şi la Marea Baltică – pe termen limitat), dar şi consolidarea procesului decizional civil-militar care să asigure luarea deciziilor în pas cu desfăşurarea evenimentelor în caz de criză/război, ceea ce va duce la creşterea agilităţii deciziilor politico-militare la nivelul Alianţei. Noile comandamente – cel al Atlanticului va fi la Norfolk, acolo unde este şi Comandamentul Aliat pentru Transformare (celălalt Comandament pentru Operaţiuni fiind în Belgia), iar Comandamentul Logistic va fi la Ulm, care este situat la 70 km de cartierul general al EUCOM (forţele terestre ale SUA în Europa).

Ceea ce este nou în arhitectura europeană a fost denumit Four Thirties (de 4 ori 30) adică 30 de batalioane mecanizate, 30 de escadrile de aviaţie (aproximativ 30×12=360 de avioane operaţionale), 30 de nave de război, toate gata în 30 de zile. O ultimă remarcă pe care o fac este cea a fondatorului Conferinţei de Securitate de la München, Wolfgang Ischinger, remarcă care se referă la faptul că Germania are obligaţia să crească cheltuielile pentru apărare pentru ca SUA să rămână în sistemul de securitate european. El a spus că:

„Preşedintele Trump ar putea folosi summitul NATO ca să reducă[2]angajamentele SUA în Europa sau ca să dea un ultimatum aliaţilor europeni. Şi acestea ar fi considerate un cadou pentru Putin.“

Citeste mai mult: adev.ro/pbg2vf

Ultima ora:

ObservatorSilviu Cerna: Morala îndoielnică și pericolele statului social

PoliticKlaus Iohannis se va întâlni astăzi, la Londra, cu premierul Theresa May

EconomieSilviu Cerna: Morala îndoielnică și pericolele statului social

ExternValentin Naumescu: It’s not the economy, stupid! Trump pierde controlul în Camera Reprezentanţilor dar polarizarea ideologică a Americii se adânceşte

EvenimenteMugur Isărescu: Invitație BNR, 25 octombrie 2028 – Conferință ELEC „The Danube Triangle”

CulturaRadu Preda: Memoria abandonată

SocialIoan-Aurel Pop: În anul Centenarului Marii Uniri, ţara are nevoie de o vlagă nouă şi de energii de viitor

MoldovaArmand Goșu: Victoria lui Andrei Năstase reînvie speranța unei schimbări în Republica Moldova



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe