OraNoua.ro
Publicat în 8 ianuarie 2014, 02:13 / 142 elite & idei

Alexandru Lazescu: 2014

Alexandru Lazescu: 2014

de Alexandru Lazescu

Capacitatea, dar și disponibilitatea Bruxellesului de a corecta derapajele,unele de-a dreptul iresponsabile, de la București se vor diminua considerabil.

Cu doar trei luni în urmă, Washingtonul era pa­ralizat de blocajul bugetar generat de con­flictul din Congres dintre republicani și de­mo­crați, iar temerile privind un potențial colaps financiar internațional, ca ur­mare a incapacității gu­ver­nului american de a-și onora obligațiile de plată, ajunseseră la cote maxime. La acea vre­me, Beijingul a considerat mo­mentul potrivit pentru a lan­sa public un apel pentru o lu­me „dezamericanizată“. Între timp, subiectul a ieșit cu to­tul de pe agendă, mai ales că democrații și republicanii au ajuns la un acord privind bugetul și ajustarea limitei de în­da­to­rare a Statelor Unite. Acum, la început de an, îngrijorările majore mai ales din punct de ve­dere economic vizează mai degrabă China. Pen­tru că politicile promovate de liderii de la Beijing, credite extrem de ieftine și investiții gu­vernamentale masive (ajunse până la un nivel egal cu 50 de procente din buget), care au asigurat un înalt ritm de creștere, făcând din China a doua economie a lumii, par să fi ajuns într-un impas. Cu un nivel al datoriei publice și private egal cu 200 de procente din PIB și cu multe investiții neprofitabile pro­movate mai ales de autoritățile locale, mo­de­lul de dezvoltare adoptat în ultimele trei decenii pare să fi devenit nesustenabil.

Și în România predicțiile s-au dovedit a fi riscante. Cu un an în urmă, Traian Băsescu pă­rea complet terminat ca om politic. Aproape nimeni nu mai credea în șansele pre­ședintelui de a mai conta în viața politică internă, după ce abia scăpase de demitere în vara anului 2012 și după victoria zdrobitoare a USL la ale­gerile generale. Cu toate acestea, iată că as­tăzi șeful statului l-a depășit la cota de în­cre­dere pe Crin Antonescu, încă formal can­di­da­tul USL la prezidențialele din 2014, și în finalul lui 2013 a punctat decisiv în câteva dispute majore cu Victor Ponta.

Iată de ce și rezultatul alegerilor prezidențiale e și el impredictibil, cu toate că în acest mo­ment un candidat al opoziției, divizată și mi­na­tă de o revărsare de umori greu de înțeles, pare să aibă șanse aproape nule de reușită. Din păcate, la fel de greu de prevăzut sunt și evo­luțiile din justiție. Și în 2012, ca și anul trecut, Curtea ConstituționalăCSM și DNA au rezistat presiunilor, în ciuda schimbării de regim. Însă cei care se iluzionează că, pe an­samblu, sistemul de justiție s-a consolidat și va rămâne independent se iluzionează exa­ge­rat. Într-o țară ca România, într-o societate în care prea puțini sunt dispuși să lupte pen­tru apărarea valorilor și principiilor, nimic nu e bătut în cuie. Mai ales că, între timp, com­ponența Curții Constituționale s-a schimbat.

În aceeași logică, cei care se bazează pe in­ter­vențiile Bruxellesului, ale cancelariilor occi­den­tale în general, ca o contrapondere la dera­pajele puterii în zona justiției (am avut o mos­tră la sfârșitul lui 2013), ar trebui să-și tem­pereze așteptările în 2014. Mizele interne sunt prea mari (deja tonul reacțiilor puterii față de semnalele de îngrijorare externe s-a schim­bat), iarComisia Europeană este ea însăși la sfârșit de mandat. Dar, dincolo de asta, Uni­u­nea Europeană în ansamblu trece printr-o criză structurală. Sunt semne clare că pe­ri­oa­da de stagnare economică va continua încă multă vreme, deși cifrele indică o ușoară cre­ș­tere economică în acest an. Or, după cum ob­serva George Soros într-un articol recent, „da­că națiunile-stat pot supraviețui unei per­i­oade de unul sau două decenii de stagnare (precum Japonia), UE, o uniune incompletă de state naționale, are șanse sensibil mai re­duse de reușită“. În aceste condiții, și ca­pa­ci­tatea, dar și disponibilitatea Bruxellesului de a corecta derapajele, unele de-a dreptul ires­pon­sabile, de la București se vor diminua con­si­derabil.

Dar acesta nu e singurul motiv de îngrijorare. Pe ansamblu, situația geopolitică a devenit ex­trem de fluidă și derapajele accidentale nu pot fi excluse, mai ales că, în timp ce ca­pa­citatea și în tot mai mare măsură dorința Americii de a ține crizele sub control sunt în scădere, pu­seurile agresive determinate de egouri na­țio­nale hiperumflate sunt tot mai frecvente. De unde și climatul general de ins­ta­bilitate glo­bală. Nu întâmplător au apărut, în ultima vre­me, tot mai multe analize com­pa­rative între situația din lumea de astăzi și cea din pe­ri­oada premergătoare primului război mondial. În deschiderea unui articol în care ana­liza re­centele schimbări de comportament ale Ru­siei și Chinei pe plan internațional, influ­entul politolog francez Dominique Moisi cita dintr-o carte apărută de curând (The War That Ended The Peace, de Margaret MacMillan) privind ori­gi­nile primului război mondial: „ni­meni nu a do­rit războiul cu adevărat, dar, în același timp, nimeni nu a știut cum să i se opună“.

Ultima ora:

ObservatorHorea Mihai Bădău: Inteligența Artificială – Ce se va întâmpla

PoliticLudovic Orban: La nivelul primăriilor este nevoie de o reechilibrare a bugetelor locale

EconomieSilviu Cerna: Pericolele populismului macroeconomic

ExternClara Volintiru: Taking stock of ‘election season’ in the Eastern Partnership countries

SocialCiprian Negură: Micro-sesiune marca Skills Of The Future

EvenimenteIon M.Ioniţă, Iulian Fota: Dezbatere Historia Live – Rusia şi Turcia în Nagorno-Karabah, consecinţele războiului

CulturaCristina Popescu: Nuduri în pictura românească

EditorialHorea Mihai Bădău: Inteligența Artificială – Ce se va întâmpla



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe