OraNoua.ro
Publicat în 29 octombrie 2014, 15:53 / 248 elite & idei

Alexandru Lăzescu: Neamțul Iohannis și noi

Alexandru Lăzescu: Neamțul Iohannis și noi

de Alexandru Lăzescu

Sătui de balamucul politic, o parte din români văd în Klaus Iohannis o soluție miraculoasă. Pentru că el e neamț, e altfel, deci și România cu el la Cotroceni va fi altfel. Din păcate, o analiză pragmatică ar trebui să ne spună că astfel de așteptări sunt naive.

Atunci când vine vorba despre Klaus Iohannis, sprijinitorii săi, unii extrem de cunoscuți pe scena publică, spun în mare cam aceleași lu­cruri: e „altfel“ decât ceilalți din politica ro­mâ­nească, e liniștit și serios,„ta­ce și face“ etc. Trebuie să re­cunoaștem că asta ne spune totuși foarte puțin despre ce ar face în mod concret d-l Io­hannis în diferitele situații cri­tice cu care s-ar putea con­frunta la Cotroceni. Toate aces­tea îmi aduc în minte un film remarcabil din 1980, ultimul în care a jucat Peter Sellers înainte de dispariția sa. Fil­mul se numește Being There, iar Peter Sellers a câș­tigat în acel an Globul de Aur și a fost no­mi­nalizat la Oscar. Personajul principal, Chance, un grădinar analfabet a cărui singură mare pasiune este televizorul, la care se uită ob­se­siv, zappând încontinuu atunci când nu este ocupat cu grădina, ajunge printr-un concurs de împrejurări să fie luat drept un om de afa­ceri excentric și să pătrundă în familia unui politican influent, un apropiat al preşedintelui SUA. Lungile tăceri ale lui Chance, ma­niera prin care el răspunde la întrebări prin pro­po­zi­ții scurte cu referințe exclusiv botanice, ajung să fie considerate de oamenii teoretic so­fis­ti­cați și influenți din anturajul său drept ex­pre­sii ale unei gândiri profunde, ale unor con­cepții adânci, pline de în­țe­lep­ciune asupra lu­mii. Ca în po­vestea cu hainele împăratului.

Tot așa, tăcerile d-lui Io­han­nis, frazele sale economicoase, re­ținerea de care dă dovadă atunci când i se cere să ex­pri­me o părere privind chestiuni controversate (atunci când i s-a cerut opinia în legătură cu comportamentul Rusiei, a spus că o va face atunci când va de­veni președinte) sunt vă­zu­te de po­ten­țialii săi alegători drept virtuți spe­ciale, care îl diferențiază de toți ceilalți oa­meni politici de pe scena autohtonă. De pildă, un text de opi­nie încerca să justifice o gafă ma­joră a can­di­da­tului ACL (aceea în care, atunci când a fost întrebat cum își explică fap­tul că alți profesori nu au reușit să-și cum­pe­re șase case, a răs­puns sec și, evident, com­plet neinspirat: „Ghi­ni­on!“) prin faptul că noi și el suntem din lumi diferite.

Paradoxal, suporterii săi cei mai convinși par să se găsească mai degrabă în afara grupului său politic constituit din PNL și PDL. La mi­tin­gurile electorale, unde majoritatea par­ti­ci­pan­ților sunt în mod tradițional din activul par­ti­de­lor, entuziasmul este departe de a fi unul de­bordant. Asistăm în fapt la un amestec de ali­niere inerțială în spatele candidatului, ali­mentată de speranța unei potențiale reveniri la putere a celor două partide, cu toate be­nefiicile care decurg de aici. În aceste condiții, continuă să rămână un mister de ce ACL, care a avut totuși la îndemână cel puțin doi po­liticieni, Mihai-Răzvan Ungureanu și Cătălin Predoiu, care ar fi fost cu siguranță și can­di­dați mai buni, și potențiali președinți mai buni, l-a preferat pe Klaus Iohannis.

Klaus Iohannis se profilează drept principala alternativă la Victor Ponta, iar pentru mulți ro­mâni ideea de a-l vedea pe actualul premier la Cotroceni e un adevărat coșmar. Dar, din­co­­lo de asta, retorica pro-Iohannis mai are la ba­ză și alte ingrediente, care exprimă sen­ti­men­te dominante într-o bună parte a so­cie­tă­ții. Andrei Pleșu le descria plastic atunci când spu­nea că „vrea o altă muzică“. După zece ani de agitație politică, în care românii au tre­cut prin două referendumuri de demitere a pre­ședintelui și o mulțime de scandaluri po­li­tice, mulți își doresc mai multă liniște, un pre­șe­dinte mai discret și mai reținut. Bineînțeles, o parte dintre ei speră că asta se va putea în­tâmpla evitând o restaurație generalizată, o re­­­întoarcere la perioada Năstase. De aceea, unii îl preferă aproape instinctiv pe Klaus Io­hannis Mo­nicăi Macovei – au sentimentul că ea ar con­ti­nua să întrețină un climat politic ten­sionat. As­­ta, la pachet cu încrederea în virtuțile ri­go­rii nem­țești sunt principalele ar­gu­mente ale ce­lor ca­re votează pro-Iohannis nu doar anti-Ponta.

Pentru că textura societății românești, va­lo­ri­le la care se raportează românii rămân fun­da­mental aceleași. Ideea unei persoane pro­vi­den­țiale care să ne rezolve problemele fără par­ti­ci­parea noastră, câteodată chiar în pofida noas­tră, a fost dintotdeauna larg răspândită. În 1996, mulți își puneau mari speranțe în Vic­tor Cior­bea, un ardelean serios, altfel decât mi­ticii din Regat. Unde a ajuns astăzi Victor Cior­bea ve­dem! Uneori, salvatorul providențial e unul co­lectiv: Vestul. Mulți încă se agață de cre­dința că, indiferent de rezultatul alegerilor, pre­șe­din­tele „nu va fi de capul său“. Nu va fi lăsat să decapiteze justiția și cu atât mai pu­țin să schimbe poziționarea strategică externă a țării. Din nou, o probă de mare naivitate. E su­ficient să ne uităm peste gard, în Ungaria, un­de premierul Viktor Orbán nu lasă deloc im­presia că ar intenționa să schimbe ceva în re­torica și acțiunile care i-au atras critici se­ve­re la Bruxelles și Washington. Până la ur­mă, e res­ponsabilitatea românilor, în an­sam­blu, să decidă ce vor să facă cu țara lor. A te baza, ca în Miorița, pe bagheta magică a neam­țului de la Sibiu sau pe intervenția Ves­tu­lui, ori de câ­te ori apar derapaje majore la București, s-a do­ve­dit a fi adesea în istorie o opțiune perdantă.

Sursa: http://www.revista22.ro/

Ultima ora:

ObservatorAneta Bogdan: Meaning 2021

PoliticLudovic Orban, despre comunicarea în Coaliţie: Nu fac bine declaraţiile polemice, coeziunea în comunicare e esenţială

EconomieCorina Popescu: Electrica anunță finalizarea primei etape a fuziunii prin absorbție a celor trei companii de distribuție a energiei electrice din cadrul Grupului

ExternRobert Lupițu: Președintele Klaus Iohannis îl decorează pe ambasadorul american Adrian Zuckerman pentru implicarea în dezvoltarea Parteneriatului Strategic România – SUA

SocialVictor Negrescu: Recomandări pentru sprijinirea educației și reducerea decalajelor

EvenimenteRăzvan Orășanu: Vrem să creăm un program săptămânal – un soi de mix de conferințe dedicate subiectului și webinarii dedicate profesorilor, toate legate de digitalizarea în educație

CulturaCristina Popescu: ZIUA CULTURII NAȚIONALE. 150 DE ANI DE LA PRIMA SERBARE A ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI

EditorialAneta Bogdan: Meaning 2021



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe