Alexandru Lăzescu: Ponta, Schengenul și Europa
de Alexandru Lăzescu
Faptul că nu suntem în Schengen contează. Așa că Victor Ponta nu ar trebui să abordeze chestiunea cu obișnuitul său ton bășcălios.
De la Amman, unde s-a aflat în vizită oficială, Victor Ponta ne-a anunțat că problema Schengenului e ca și rezolvată. În sensul că vom rămâne, ca și până acum, în afara spațiului în care au fost eliminate controalele la frontieră. În paranteză fie spus, e greu de înțeles de ce s-a dus premierul în Iordania.
Pe de altă parte, întreaga discuție despre Schengen e în acest moment profund distorsionată de problemele generate de imensul flux de refugiați care a dat peste cap toate aranjamentele instituționale în materie. Fie prin renunțarea, de facto, și în Grecia, dar și în alte țări, la controale normale de frontieră pentru oricine intră pe teritoriul UE și la prevederile din Acordul de la Dublin în materie de procesare a cererilor de azil, fie prin reintroducerea acestor controale, chiar dacă doar temporar, în interiorul spațiului Schengen. De altfel, mulți se întreabă ce șanse mai are acordul să supraviețuiască, în forma sa actuală. Bill Emmott, fost redactor șef la The Economist, chiar este de părere, într-un articol intitulat sugestiv Viața după Schengen, că în actualul context al migrației menținerea acordului ar fi contraproductivă.
Cu toate acestea, în ciuda acestor probleme evidente, faptul că nu suntem în Schengen contează. Așa că Victor Ponta nu ar trebui să abordeze chestiunea cu obișnuitul său ton bășcălios. Contează, pentru că trasează o delimitare simbolică în interiorul UE, între țări ca România și Bulgaria, pe de o parte, și majoritatea tuturor celorlalte (în total 22 – Marea Britanie și Irlanda au decis ele însele să rămână în afara ariei Schengen), pe de alta. Într-un moment în care Uniunea ar putea suferi, chiar în viitorul apropiat, transformări fundamentale. Or, asta e o problemă mult mai serioasă decât, de pildă, impactul economic al neapartenenței la spațiul Schengen.
În 2003, remarcă Carl Bildt, fostul ministru de Externe al Suediei, când era redactată prima strategie de securitate a Uniunii Europene, în preambulul acesteia se spunea că „Europa nu a fost niciodată mai prosperă, mai sigură și mai liberă“, punctul focal al politicii externe a Uniunii urmând a fi acela de a se înconjura de un „cerc de prieteni“. La 12 ani distanță peisajul este deprimant, radical diferit. Un document de poziție redactat la Bruxelles vorbește despre dificultățile pe care UE le are în a răspunde provocărilor cu care se confruntă într-o lume care a devenit „periculoasă, divizată și dezorientată“. Cât despre „cercul de prieteni“, ce să mai vorbim!
Carl Bildt, ca și alți politicieni proeminenți europeni, crede că răspunsul va trebui să fie un demers de accentuare a integrării în interiorul Uniunii. De exemplu, în zone precum fiscalitatea sau politica de emigrație și azil. De aici nu mai e decât un pas până la transpunerea în practică a unui demers discutat deja de o bună bucată de vreme: Europa cu două viteze. Iar tot mai probabila ieșire a Marii Britanii din UE în 2016 sau 2017, un adversar declarat al sporirii integrării, nu va face decât să grăbească lucrurile. În termeni concreți, rezultatul ar fi coagularea unui nucleu dur, care să includă zona euro și probabil un mini-Schengen, sub tutelă preponderent germană. Restul țărilor, între care și România, vor fi evacuate undeva la periferie și vor conta tot mai puțin, atunci când vine vorba de deciziiile importante.
Mai grav încă, vor fi efecte și în planul securității. Ceea ce, iar, ne afectează direct, pentru că nu poate fi exclusă, în funcţie de ce va face și America, o revenire de facto – dacă nu de iure– într-un spaţiu cenușiu, în care să fie recunoscut „interesul legitim al Moscovei“. Mulți vor replica imediat că e vorba de scenarii alarmiste. Însă cine și-ar fi imaginat, cu doar doi ani în urmă, că o parte dintr-o țară din Europa (e vorba de Crimeea) va fi anexată în câteva săptămâni, prin forță, de către Rusia?
În acest punct trebuie totuși spus că mulți dintre cei care proiectează astfel de scenarii integraționiste ambițioase ignoră faptul că UE de acum nu mai seamănă deloc cu aceea de acum 2-3 ani în urmă. Iată cel puțin cinci dintre evoluțiile previzibile cu consecințe semnificative asupra soartei Uniunii:
1) Decredibilizarea Germaniei (la criza migrației s-au adăugat între timp și problema VW) și creșterea resentimentelor față de autoritățile de la Berlin. Cele două crize succesive, cea grecească și cea a migrației, au provocat falii majore între Nord și Sud, respectiv între Estul și Vestul UE.
2) Același proces afectează și Comisia Europenă, mai ales în Europa de Est, după disputele virulente asupra cotelor obligatorii pentru refugiați. Așa că, atunci când Bruxellesul va dori să intervină, justificat, în chestiuni care țin de justiție / stat de drept (de pildă, în România sau Bulgaria), multe urechi vor fi surde.
3) Vânt în pupă pentru formațiunile antisistem, antiimigrație. Multe dintre ele cu simpatii deschise față de Rusia lui Putin. Recent, Frans Timmermans, vicepreședintele CE, avertiza asupra consecințelor grave, din acest punct de vedere, dacă nu poate fi rezolvată chestiunea controlului la intrarea în Uniune.
4) Pe termen mai lung, vom asista la o creștere, poate chiar dramatică, a tensiunilor interetnice în relația cu comunitățile islamice, a căror pondere în ansamblul populației europene va crește. Speranța într-o integrare de succes e pură fantezie. Nu a funcționat nicăieri pentru că este o diferență enormă de valori. Lumea occidentală și lumea Sharia sunt fundamental incompatibile.
5) Ca o consecință directă a ultimei observații, pericolul atentatelor teroriste islamice se va amplifica substanțial. Asta cred, de altfel, și serviciile de informații occidentale (precum MI5și BND).
revista22.ro
Ultima ora:
ObservatorMarius Stoian: Editura Club România lansează cel de-al 9-lea volum al Seriei Caiete Documentare – ROMÂNIA ÎN OCDE
PoliticKlaus Iohannis transmite după inundațiile puternice din țara iberică: România este alături de Spania “în aceste momente dificile”
EconomieOmer Tetik: Europa suferă. Suntem o mare comunitate birocratică. Multe reglementări puțină inovație. De ce crede că România are o șansă istorică
ExternRadu Craciun: O tara sfasiata
SocialDan Mihalache: The Archbishop of Cyprus brought the relics of Saint Lazar to the country, to the joy of the Orthodox believers in Romania
EvenimenteMarius Stoian: Editura Club România lansează cel de-al 9-lea volum al Seriei Caiete Documentare – ROMÂNIA ÎN OCDE
EditorialFloriana Jucan: 25 octombrie. Q Magazine dedică albumul „Femei de război” Armatei Române
CulturaFlaviu George Predescu: “Cultura pentru toți” – Ediția 35 | Poezia Gabrielei Melinescu
Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe