Matei Bogdan
Publicat în 29 ianuarie 2020, 18:56 / 40 elite & idei

Alina Bârgăoanu: Asaltul asupra realităţii. Inteligenţă Artificială versus căruţe trase de măgăruşi

Alina Bârgăoanu: Asaltul asupra realităţii. Inteligenţă Artificială versus căruţe trase de măgăruşi
+ Editorial • + Observator

de Alina Bârgăoanu

Ştirile care ne vin din ce în ce mai des din zona tehnologică, a Inteligenţei Artificiale, învăţării automate profunde („machine learning”) şi a misterioşilor algoritmi par să acrediteze o idee: realitatea nu mai e ce-a fost. Ea devine, într-un adevărat crescendo, „virtuală”, „fabricată”, „inventată”, „computerizată”, „algoritmică”. Nu ştiu dacă trăim neapărat în epoca post-adevăr (ce concept ambiţios, adevărul!), poate mai curând în epoca post-realitate.

Pentru a ilustra post-realitatea, am ales, în mod paradoxal, trei istorioare din industria filmului. Paradoxal deoarece asociem, pe bună dreptate, industria filmului cu fantezia, cu imaginaţia, cu desprinderea de realitate, chiar evadarea din realitate. Toate aceste caracteristici se păstrează. Exemplele ce vor urma indică o altă „realitate” în procesul de producţie a filmelor; o producţie bazată pe algoritmi, Inteligenţă Artificială, micro-targetare, biblioteci de emoţii, de imagini şi de înregistrări video.

Rebel cu o cauză

La aproape 65 de ani de la moartea sa, James Dean va „juca” într-un nou film, Finding Jack. Prestaţia celebrului „rebel fără cauză” se bazează pe o bibliotecă de imagini şi video-uri puse la lucru prin utilizarea Inteligenţei Artificiale. Tehnica nu este în totalitate nouă. Ea a fost folosită pentru a termina filmările la producţia „Fast and Furious” deoarece actorul din rolul principal, Paul Walker, suferise un accident de maşină; sau pentru a o readuce la viaţă pe prinţesa Leia în megaproducţia „Star Wars”. Dar era vorba de evenimente neprevăzute (în cazul „Fast and Furious”) sau de apariţii episodice (cazul „Star Wars”) şi în nici un caz de realizarea unui film bazat în totalitate pe readucerea la viaţă a actorului din rolul principal, pe bază de algoritmi şi Inteligenţă Artificială.

Evident, momentul a stârnit un torent de întrebări, rămase fără răspuns. Filmul „Finding Jack” este real sau nu? Filmările au avut loc sau nu? James Dean trăieşte sau nu? Este moral ca James Dean să joace într-un film cu a cărui intrigă, cu a cărui realizare poate nu ar fi de acord? Cui aparţine biblioteca de imagini şi de filmări ale lui James Dean? Cine o moşteneşte, cine încasează drepturile de autor? Plus întrebarea – cu certe note amuzante – formulată nu în legătură cu celebrul actor, ci cu un „actor” politic nu mai puţin celebru: dacă cineva va folosi metodele privind „imortalitatea digitală” folosind tumultuoasă prezenţă a actualului Preşedinte american pe reţelele sociale, aceasta înseamnă că Donald Trump va trimite mesaje pe Twitter la infinit?

De ce ne curg tuturor lacrimile la ultimele producţii Disney?

Dezbaterile aprinse din spaţiul public privind Inteligenţa Artificială au în vedere Inteligenţa Artificială raţională: adică acea inteligenţă numerică a computerelor, în fapt, o capacitate imensă de a stoca şi analiza date, a identifica pattern-uri în aceste date şi a face predicţii pe baza acestor pattern-uri; toate pentru a fundamenta procese de decizie raţionale în domenii „reci”, precum finanţele, investiţiile, tradficul rutier sau tratamentele medicale.

Iată că se vorbeşte din ce în ce mai mult de Inteligenţa Artificială afectivă, informatica afectivă, economia emoţiilor sau calculul afectiv („affective computing”). Este vorba despre o tehnologie emergentă, aflată la intersecţia dintre psihologie, neurologie, ştiinţele cogniţiei şi informatică şi care, pe baza unei cantităţi enorme de date privind emoţiile şi formele lor de manifestare (pulsul, ritmul cardiac, tensiunea musculară, dilatarea pupilelor, felul de a clipi, respiraţia, transpiraţia palmelor, activitatea creierului), poate „antrena” un computer să recunoască, analizeze şi să prezică anumite pattern-uri ale emoţiilor umane.

Desigur, nu a trecut mult timp de la descoperirea, în laborator, a acestor fascinante posibilităţi de descompunere, identificare şi prezicere a emoţiilor umane până la utilizarea lor comercială. Afectiva, o companie tehnologică originară din celebrul MIT Media Lab, a pus la punct o aplicaţie care realizează aceste lucruri pentru clienţi comerciali. Dintre clienţii cunoscuţi (!) ai Afectiva, amintim: Disney, BBC, CBS, Sony. Potrivit unui articol din Telegraph, aplicaţia Afectiva este utilizată de CBS sau BBC pentru a testa reacţia audienţei în cazul unor seriale noi, de Sony pentru a vedea, pe baza emoţiilor stârnite de promo-uri, dacă într-un film merită investit în continuare, sau de compania de publicitate Millward Brown care se ocupă de reclamele pentru Coca-Cola.

Aşadar, data viitoare când mergeţi la mall pentru a vedea, împreună cu copiii, Regele Leu sau Regatul de gheaţă, să nu vă miraţi că, adulţi fiind, inima vă va bate cu putere, respiraţia va deveni mai greoaie, pupilelele se vor dilata etc. Cineva a testat înainte aceste reacţii cu Afectiva.

Algoritmii, şi nu intuiţia sau geniul, vor decide ce filme se fac de acum încolo

A treia istorioară promisă. La începutul lunii ianuarie, Warner Bros anunţa că va începe implementarea un sistem de management bazat pe Inteligenţa Artificială, care va permite companiei să îşi fundamenteze deciziile cu privire la conţinut şi distribuţie înainte de a lansa pe piaţă un film. Cu alte cuvinte, sistemul, cunoscut sub denumirea de Cinelytic, va decide ce filme se vor face.

Sistemul de management este construit – nici o surpriză – pe baza unei biblioteci imense de filme şi prestaţii ale actorilor, ceea ce îi permite, cel puţin potrivit celor afirmate pe site, să anticipeze succesul de casă cu o precizie de 85%. Interesant este că Cinelytic face acest lucru în timp real, pe baza unor informaţii introduse de client privind, între altele, profilul şi istoricul actorilor, inclusiv scorul de influenţă pe platformele digitale. Aplicaţia se bucură de o interfaţă prietenoasă, se poate solicita şi un demo, iar clientul poate jongla cu datele introduse: un scor pentru Brad Pitt şi altul pentru George Clooney.

Nu este singura aplicaţie de acest gen. Scriptbook pretinde o acurateţe de 80% în anticiparea succesului de casă, numai că această predicţie nu se bazează pe salariile actorilor sau pe numărul de follower-i de pe Instagram, ci pe calitatea scenariului, a „poveştii”, la care se adaugă informaţii privind caracteristicile demografice ale publicului-ţintă, concurenţa, canalele de distribuţie etc. Precizia uluitoare a Scriptbook – şi a altor aplicaţii de profil – de a anticipa succesul de casă al unui film a făcut- o pe Nadira Azermai, chiar fondatoarea Scriptbook, să exclame: „pe de o parte, avem companiile tradiţionale şi cele care cred în puterea algoritmilor şi a meta-datelor; este un război asupra conţinutului, dar o parte utilizează ultimele tehnologii, iar cealalată merge călare pe un măgăruş!” 

Ar trebui să ne îngrijorăm?

Nu am un răspuns univoc. Cert este că tehnonologiile despre care am amintit sunt săbii cu două tăişuri; pornind de la exemplul informaticii afective, aplicaţiile de identificare a emoţiilor sunt folosite atât pentru a trata autismul sau epilepsia, câ şi pentru a ţine copiii “lipiţi” de ecrane atunci când văd un film Disney sau se joacă pe tabletă. Aşa stau lucrurile în metropolele digitale, iar statutul de metropolă – digitală sau pur şi simplu metropolă – este păstrat şi ca urmare a abilităţii de a ţine în echilibru cele două tăişuri, eventual chiar capacităţii de a da întâietate avantajelor. Tare mi-e că, în periferiile analogice, condiţie în care România pare să se adâncească de la o zi la alta, rămânem cu un singur tăiş: like-urile şi furiile de pe Facebook, emoţiile de nestăpânit după vizionarea unui film la Mall sau analogiile cu viaţa politică de pe urma vreunui serial „viral” de pe Netflix.

Cu alte cuvinte, rămânem doar cu asaltul asupra realităţii şi asupra emoţiilor noastre, călătorind în căruţe trase de măgăruşi. 

Despre aceste contradicţii, poate în materiale viitoare. Până atunci, vă garantez că articolul de faţă nu a fost scris cu liste de „cuvinte afectogene”, nici cu ajutorul algoritmilor afectivi, nici pe baza testării reacţiilor dumneavoastră. Motiv pentru care nu va deveni niciodată viral, deci real, deci adevărat.

www.gandul.info

Ultima ora:

ObservatorRobert Lupițu: “3+1” concluzii după Conferința de Securitate de la München – SUA, NATO și est-europenii au format reduta Occidentului. Uniunea Europeană, între apetit pentru putere și actor geopolitic în șlapi

PoliticCristina Buzașu, unul dintre primii trei români din DIASPORA, în guvernul Orban

EconomieMihai Daraban: China, posibil avantajată. Cum influenţează coronavirusul economia.

ExternAlexandru Lăzescu: De ce vrea Macron o Europă suverană în parteneriat cu Rusia

EvenimenteRobert Lupițu: “3+1” concluzii după Conferința de Securitate de la München – SUA, NATO și est-europenii au format reduta Occidentului. Uniunea Europeană, între apetit pentru putere și actor geopolitic în șlapi

CulturaIon M.Ioniţă: Dezbatere „Historia“ – 75 de ani după Yalta. Cine conduce lumea?

SocialCristian Bușoi, președintele Comisiei pentru industrie, cercetare și energie din Parlamentul European: Trebuie să avem deschiderea să folosim inteligența artificială, fără abatere de la etică, pentru a-i ajuta mai mult pe toți copiii bolnavi de cancer

MoldovaEugen Tomac: Singura șansă pentru Republica Moldova este unirea cu România



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe