Deja stie toata lumea ca sunt mare fan #roboti si #educatiedigitala si #automatizare si #digitalizare si in ultimii ani am avut foarte multe interventii pentru a face diverse categorii de oameni sa inteleaga care e treaba cu subiectele astea si de ce imi plac.

Dar la toate interventiile pe care le am am grija sa arat ambele fetei ale monedei: 

– #robotii ne pot ajuta, dar vor prelua si o parte din muncile noastre – si depinde foarte mult ale cui sarcini le vor prelua si ce se intampla cu oamenii respectivi, de aici interesul meu pentru #educatiedigitala si impactul noilor tehnologii

– #robotii pot face lucruri pentru noi, insa numai cine nu a lucrat vreodata cu hardware isi poate imagina ca un robot poate trai independent alaturi de noi

Asta este cam prima carte care are curajul sa spuna lucrurilor pe nume: nu merge treaba cu robotii pentru persoanele in varsta. 

Oricat de deschisi si digitalizati sunt cei din Japonia, nu merge. 

Pentru ca #robotii nu sunt inca asa cum mare parte a populatiei se asteapta. Sunt niste masinarii destul de greoaie, fara empatie, asa cum ne lasa filmele sa credem, fara capacitate de a se misca usor si de a interactiona.

Cartea iesita chiar in februarie anul acesta, este mai degraba antropologica decat tehnica si arata cum folosirea robotilor in aceasta zona a ingrijiri fata de persoanele in varsta inseamna de fapt mai mult efort din partea personalului uman.

Un exemplu chiar la inceputul cartii este despre o doamna in vrasta, lasata sa interactioneze cu robotul Pepper, care, datorita zgomotlui de fundal, nu mai aude bine, se enerveaza si ingrijitoarea trebuie sa intervina pentru a muta rapid robotul.

Pe de alta parte, cartea este si un super insight pentru cum a gandit Japonia aceasta strategie si cum seful Yaskawa a ajuns sa spuna direct: „Robots will save Japan”.

#recomandaredecarte #vinrobotii