Matei Bogdan
Publicat în 24 aprilie 2019, 13:58 / 46 elite & idei

Barbu Mateescu: Ființă supremă sau ființă divină? Locul lui Liviu Dragnea în panoplia social-democrației românești

Barbu Mateescu: Ființă supremă sau ființă divină? Locul lui Liviu Dragnea în panoplia social-democrației românești

de Barbu Mateescu

Viața intelectuală a social-democrației românești este, de câteva luni, scena unei importante dezbateri de înaltă profunzime. Implicațiile sale la nivel național sau internațional nu pot fi subestimate. FIDESZ nu a etalat curiozitatea sa intelectuală pe un subiect similar. PiS lâncezește. Matteo Salvini este, prin comparație, un începător iar Nigel Farage un biet epigon. Reflectorul intelectual al Europei este orientat înspre PSD. Aici, și nu în altă parte, are loc delimitarea ideatică ce va repercuta asupra întregului continent.

Orice sintetizare este prin definiție precară. Dar chiar și astfel, încercând cu scuzele de rigoare să redăm axul central al confruntării doctrinare ce frământă filialele PSD, din Botoșani până în Giurgiu și din Oltenia până la malul mării, întrebarea principală – rotită în zeci de simpozioane, articole, emisiuni TV naționale sau locale, dezbateri publice și mai puțin publice – este:

Legătura dintre PSD și Liviu Dragnea este bazată pe faptul că el este o ființă SUPREMĂ sau pe faptul că el este o ființă DIVINĂ?”

Observatorul neavizat al frământărilor ideatice din sânul Partidului Social Democrat ar putea fi surprins de faptul că cele două linii de poziționare sunt, de fapt, într-o contradicție profundă. Să ne uităm în dicționarele explicative ale limbii române:

Divin = Provenit de la Dumnezeu. În felul lui Dumnezeu sau al zeilor. În sens figurat: înzestrat cu însușiri cu totul excepționale; minunat (sursa).

Suprem = Cel mai bun. Cel mai mare. Mai presus de toate. Extrem. Ultim. (sursa).

Membrii, votanții și liderii PSD care susțin că Liviu Dragnea este o ființă divină pun, implicit, accentul pe aspectul de unicitate pe care îl reprezintă el pentru istoria partidului. Legătura dintre el și formațiunea politică este, fără a intra în nuanțe gnoseologice, sacră (și nu profană), emoțională, irepetabilă și inaccesibilă celor din afara PSD. Să nu uităm un lucru: contactul cu divinitatea reprezintă pentru oricine un efort de cunoaștere – unul continuu, un marș al lui Sisif marcat de ezitări, eșecuri și reușite de moment. Practic, niciodată un PSD-ist nu va putea să-l înțeleagă pe Liviu Dragnea, să se dea pe sine cu adevărat și în totalitate președintelui partidului. Conexiunea este inefabilă, adică imposibil de pus în cuvinte. Această tensiune superbă din punct de vedere psihologic, în care partidul este alături și lângă Liviu Dragnea dar niciodată capabil să-i cuprindă existența (cum pot oameni mortali să înțeleagă o ființă divină?!) explică frenezia, dinamismul și adulația de care președintele partidului se bucură în partid.

Sau, de fapt, într-o jumătate a sa. Componentele PSD care îl recunosc pe Liviu Dragnea drept o ființă supremă operează pe altă scală de valori și conform unei paradigme de altă natură. Relativizând, ei îl relaționează pe Liviu Dragnea cu restul scenei politice, a istoriei PSD și cu țara în genere (rezervându-i, în mod evident, o indiscutabilă poziție de întâietate). Liviu Dragnea este cel mai bun, reprezintă culminarea unei evoluții istorice și garantul succeselor viitoare. Reper maximal, fără greș sau tăgadă, el este în această lume sau – scuzați noicismul -întru această lume. (Evident că pentru “diviniști” acest lucru reprezintă o blasfemie veritabilă). Supremismul este rațional; dacă devine irațional, se prelinge în divinism. Supremismul cuantifică la scala istoriei; divinismul îl extrage pe Liviu Dragnea din istorie, relaționândistoria la Liviu Dragnea. Supremismul este național și naționalist; divinismul este universal (Dragnea e un fenomen unic pentru umanitate) și, simultan, strict PSD-ist (comunitatea celor cărora s-a revelat în cea mai mare măsură).

(Disputa din interiorul PSD e sugerată de logo. Roșul reprezintă supremismul, albul divinismul).

Întrucât elementele de mai sus au un aer mai degrabă teoretic, să dăm trei demonstrații practice după care câteva concluzii.

1. Când Liviu Dragnea spune că USR-PLUS o să fure frigiderele românilor, oamenii din PSD care îl iubesc pe Liviu Dragnea pentru că el este o ființă divină îl cred fără a procesa gândul. Afirmația lui este un adevăr revelat dar dintotdeauna existent și valabil. Ființa divină nu operează în constrângerile temporale ale muritorilor; implicit USR a furat și va fura întotdeauna frigiderele României, chiar și când USR nu exista sau frigiderele nu fuseseră inventate.
Prin comparație, “supremiștii” (cei care și-ar da viața lui Liviu Dragnea – și în ceea ce privește viața politică, și-au și dat-o – pentru că el este suprem, și nu pentru că ar fi divin) sunt de părere că Liviu Dragnea are dreptate întrucât el deține adevărul în cea mai mare măsură. Orice adevăr este inferior celui al lui Liviu Dragnea. Dacă USR nu urma să fure frigidere, acum că Dragnea a spus-o Uniunea va începe să le fure. Diferența dintre perspective pare minoră, dar e crucială! Dacă mâine Liviu Dragnea spune că ALDE va fura și mai multe aragaze decât ar fura USR, pentru diviniști acest lucru era adevărat și azi (doar că Dragnea a decis să nu-l spună) în timp ce pentru supremiști este clar că între ziua de azi și cea de mâine președintele partidului a obținut informații noi, care-i permit să evalueze cu justețe indiscutabilă situația (nouă) rezultată.

2. Atunci când Liviu Dragnea a făcut afirmația menționată mai sus, el a folosit pluralul “aragaze” în loc de forma uzuală “aragazuri”. Din perspectiva diviniștilor, toate dicționarele sunt greșite iar Liviu Dragnea are dreptate (și a avut întotdeauna îndreptate). Prin enunțarea pluralului “aragaze”, ființa divină aflată la vârful PSD a redefinit (și chiar, pentru cei atenți la nuanțe, a corectat) gramatica limbii române.
Prin contrast, din perspectiva supremiștilor, prin definiție mai atenți la conflictele dintre Dragnea și oponenții săi, dicționarele au fost manipulate de statul paralel și de către #rezist în secundele ce au urmat declarației președintelui partidului, pluralul substantivului “aragaz” fiind modificat din “aragaze” în “aragazuri” pentru a se da impresia că Liviu Dragnea a comis o eroare.

3. Este evident că, atât prin prisma divinismului cât și a supremismului, Liviu Dragnea va fi candidatul PSD la președinție și va câștiga în mod fulminant turul doi. Dar cum explicăm faptul că în acel tur doi vor exista oameni care vor vota altceva decât Liviu Dragnea? (măcar câțiva).
Supremiștii vor evidenția forțele ostile, tenebroase și întunecate care se opun lui Liviu Dragnea – și care evident vor fi învinse de către acesta. Diviniștii însă vor pune accentul pe omnipotența și omnisciența lui Liviu Dragnea, mai concret pe imposibilitatea cunoașterii depline a voinței sale. El va fi instrumentat existența unui (mic) vot de opoziție față de sine pentru motive care sunt dincolo de capacitatea de cunoaștere a muritorilor – și care vor fi întotdeauna.

În încheiere:

Din afara PSD, este ușor să subestimezi povara pe care o reprezintă Liviu Dragnea pentru partid. Om de inestimabilă acuitate politică, mai popular decât oricare președinte al PSD din istorie, de incomparabilă sănătate psihică, far al moralității și susținător acerb al democrației interne, Liviu Dragnea a setat și setează standarde extrem de înalte pentru prezent și viitor. Temerea diviniștilor este că Liviu Dragnea este pur și simplu superior în totalitate partidului și că acesta (partidul) nu va putea ține pasul cu exigențele impuse de o personalitate plenară, capabilă să emită judecăți infailibile pe subiecte extrem de diverse, de la producția de porumb la rezerva de aur a României și de la inflație la justiție. Această temere este un tremur subtil și plăpând, dar vizibil celor atenți. Este tremurul iubirii față de divinitate – tremurul conștienței propriei inadecvări sau insuficiențe. Supremiștii însă oferă optimism pentru viitor, susținând că legătura dintre partid și Dragnea este temeinică, solidă, sănătoasă și coerentă. De confruntarea dintre aceste două curente ideologice – venerația adolescentină față de zeu și supunerea necondiționată față de geniu – depinde destinul social-democrației românești din lunile următoare.

Articol aparut pe blogul autorului

Ultima ora:

ObservatorRobert Lupițu: Cum întruchipează relațiile ”PSD – Frans Timmermans” și ”PNL – Manfred Weber” manifestele electorale pentru Europa și pentru România ale celor două forțe politice

PoliticRobert Lupițu: Cum întruchipează relațiile ”PSD – Frans Timmermans” și ”PNL – Manfred Weber” manifestele electorale pentru Europa și pentru România ale celor două forțe politice

EconomieRăzvan Nicolescu: Un fost ministru al Energiei explică ce vor să facă ungurii cu gazul românesc extras din Marea Neagră

ExternAlexandru Lăzescu: Va putea supraviețui NATO escaladării tensiunilor transatlantice?

EvenimenteIulian Fota: Lansare Ghidul Alegerilor Europarlamentare 2019

CulturaSever Voinescu: Cine ţine lanţul?

SocialSebastian Burduja: Tu ce faci când ţi se dărâmă casa?

MoldovaCristian Unteanu: Republica Moldova, din nou terenul de încercare pentru marea strategie rusească de constituire a „cordonului sanitar“



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe