de Barbu Mateescu

Dacă aș ști tot sau aproape tot despre România din punct de vedere economic, geografic și social, cum mi-aș imagina că arată scena sa politică?

Exercițiul e interesant pentru că arată defazări, nepotriviri și oportunități.

Pornesc cu segmentele cele mai încărcate de emoție. M-aș aștepta să regăsesc, ca peste tot în Occident, un vector politic ce captează respingerea contemporaneității, România excedată de informații, schimbări și sincronizări. În prezența sa publică am găsi suspecții obișnuiți: homofobie, anti-americanism, „UE vrea să decidă cât de mare să fie tocul ușii în fiecare apartament”, habotnicie agresivă (în răspăr, desigur, față de cuvintele propriu-zise ale lui Iisus), antisemitism, frică față de imigranți, instrumentalizarea virulentă a temei corupției, populism economic și – aparte pentru țara noastră – ură fără limite la adresa etnicilor rromi, uneori concretizată prin acțiuni violente la care statul închide mai mult sau foarte mult ochii. Acest partid ar prinde la LIV (low-information voters) și/adică segmentele din societate care simt – probabil corect – că au rămas în urmă și că nu li se mai dă atenție.

Pe partea cealaltă a spectrului m-aș aștepta să văd un partid jucăuș și dinamic, chiar uneori agresiv în exprimările sale publice, mixând arta cu politica (politics-as-performance), acid în criticile sale la adresa capitalismului și instituțiilor religioase. Prezența sa în afara orașelor universitare ar fi micuță; capacitatea sa de a capta atenția presei mainstream ar fi uluitoare; ar fi primul partid din România care nu deține cont de Facebook sau site, ci (doar) cont pe TikTok și („suntem aici, însă doar ironic”) Instagram. Ar fi partidul cel mai distractiv în care să fii membru, flashmob-urile și acțiuni a la Pussy Riot pre-2014 alternând cu promovarea unor candidaturi coerente la alegerile locale din marile orașe și susținerea fără ezitări a legalizărilor de fel și chip. 

Majoritățile sunt în genere tăcute. Și asta pentru că simt că sunt majorități și nu au nevoie să se exprime în mod explicit. În vreme de criză socială, inflație abruptă sau prăbușire evidentă a autorității, cele două partide menționate mai dus ar putea urca – însumat – spre 40%, în mod normal însă cel puțin unul din ele având emoții apropo de trecerea pragului.

Continuarea, aici.