România aniversează astăzi 10 ani de la pronunţarea Hotărârii Curţii Internaţionale de Justiţie în cauza “Delimitarea Maritimă în Marea Neagră (România contra Ucraina)”, moment când țara noastră a câștigat, la Haga, procesul cu Ucraina în dosarul Insula Șerpilor.

Astfel, pe 3 februarie 2009, România devenea mai mare cu 9700 km pătrați de spații maritime – platou continental și zonă economică exclusivă din Marea Neagră, unica extindere de jurisdicție suverană și drepturi suverane ale României de la Marea Unire din 1918.

În Hotărârea pronunţată la 3 februarie 2009, Curtea a stabilit, cu unanimitatea voturilor judecătorilor, traseul liniei de delimitare între platoul continental şi zonele economice exclusive ale celor două state. Cei 9.700 de km pătrați reprezintă 79,34% din suprafaţa în dispută de cca. 12.200 km pătraţi.

Procesul, o dovadă că România își fondează politica externă pe respectarea dreptului internațional

Potrivit MAE, care a salutat duminică acest moment aniversar, ”recurgerea la jurisdicţia Curţii Internaţionale de Justiţie a reflectat consecvenţa României în a-şi fonda politica externă pe respectarea strictă a dreptului internaţional şi de a urmări soluţionarea disputelor pe care le-ar avea cu alte state doar prin mijloace juridice, prin excluderea abordărilor unilaterale”.

În același timp, importanța Hotărârii în acest caz transcende relația bilaterală, reprezentând un model de soluționare a unei dispute prin mijloace pașnice, în baza aplicării dreptului internaţional, pentru întreaga regiune a Mării Negre, mai arată Ministerul Afacerilor Externe.

Bogdan Aurescu, eroul de la Haga

Acest rezultat major pentru politica externă contemporană a României se leagă de numele lui Bogdan Aurescu, actualmente consilier prezidențial pentru politică externă, fost ministru de Externe (2014-2015) și diplomat de carieră.

În perioada 2004-2009 Bogdan Aurescu a fost Agentul României pentru Curtea Internațională de Justiție, coordonând activitatea echipei care a reprezentat România în procesul cu Ucraina de la Curtea Internațională de Justiție. De atunci este cunoscut în spațiul public drept “eroul de la Haga”.

Ce înseamnă această hotărâre pentru România? Câteva puncte cheie

– Înseamnă 9700 km² de platou continental şi zonă economică exclusivă ale României şi accesul la resursele acestor spaţii maritime. Dacă nu ar fi existat această Hotărâre, aceste resurse nu ar fi putut fi accesate.

– Înseamnă soluţionarea definitivă a unui diferend politic complicat, care a durat mai bine de 40 de ani (pentru că disputa privind delimitarea maritimă a bazinului de vest al Mării Negre a început în 1967, cu fosta URSS, şi a presupus 20 de ani de negocieri cu fosta URSS, 6 ani şi 34 de runde de negocieri cu Ucraina şi 4 ani, 4 luni şi 18 zile de confruntare juridică la CIJ). Este o soluţie definitivă, care nu mai poate fi nicicum schimbată sau pusă sub semnul întrebării (nici măcar de modificarea circumstanţelor, de exemplu aceea că ocuparea ilegală a Crimeei face ca o parte a spaţiilor maritime ale Ucrainei să fie controlată de facto de Rusia).

– A însemnat eliminarea acestei probleme complexe de pe agenda politică a celor două state vecine, deci a favorizat nivelarea asperităţilor din relaţia româno-ucraineană. Fără soluţionarea, în 2009, a acestui dosar, nu ar fi fost posibilă relansarea raporturilor cu Ucraina din perioada 2014-2015, e drept, în contextul conflictului privind Crimeea şi estul Ucrainei şi al susţinerii ferme şi principiale de către România a suveranităţii şi integrităţii sale teritoriale, respectiv a aspiraţiilor sale europene. În acest cadru, rezolvarea dosarului delimitării prin recursul la CIJ are şi semnificaţia unui exemplu de soluţionare paşnică a diferendelor în regiunea Mării Negre, care nu duce lipsă de conflicte între statele regiunii – conflictul din Ucraina punând şi mai mult contrast din acest punct de vedere.

– Înseamnă o soluţie incontestabilă a acestei dispute, pentru că cea de-a 100-a Hotărâre a Curţii Mondiale, organul principal jurisdicţional al ONU, a fost adoptată cu unanimitate, în premieră în istoria CIJ, fără opinii separate sau declaraţii divergente ale judecătorilor, ceea ce indică soliditatea soluţiei (chiar şi judecătorul ad-hoc desemnat de Ucraina a votat în favoarea soluţiei care dă României 80% din zona disputată).

– Este o soluţie mult mai bună decât ar fi putut fi obţinut prin negocieri bilaterale: cea mai „bună” ofertă de compromis a celeilalte părţi a fost făcută în 1987 de către URSS şi ar fi dus, în cazul acceptării ei, la alocarea către România şi respectiv fosta Uniune Sovietică a unei zone de platou continental şi zonă economică exclusivă de câte aproximativ 4000 km² (în timp ce soluţia CIJ din 3 februarie 2009 a alocat Ucrainei doar cca. 2500 km²). Astfel, prin Hotărârea din 3 februarie 2009, România a obţinut 9700 km², deci de 2 ori şi jumătate mai mult decât ce propunea fosta Uniune Sovietică.

– Este un rezultat obţinut prin folosirea instrumentelor dreptului internaţional, ceea ce confirmă faptul că pentru un stat de talia României, dreptul internaţional multiplică exponenţial eficienţa acţiunii de politică externă pentru atingerea obiectivelor de interes naţional.

www.caleaeuropeana.ro