Adriana
Publicat în 13 iunie 2017, 20:16 / 170 elite & idei

Catalin Avramescu: Educaţia, pe tobogan

Catalin Avramescu: Educaţia, pe tobogan
+ Observator

Într-un editorial publicat săptămâna trecută am făcut o comparaţie între şcoala interbelică şi aceea din zilele noastre. Într-un rând, în treacăt, am afirmat că una dintre cauzele declinului ar fi introducerea în programă unor materii stupide, precum Religia. Aceasta era o observaţie marginală în economia textului. Cu toate acestea, unii cititori par să fi fost hipnotizaţi de acele câteva cuvinte.
Aşa că nu mă pot abţine să nu denunţ, încă o dată, prăbuşirea educaţiei. Primul motiv: chestiunile de opinie, între oameni civilizaţi, se constată. Punct. Nu te apuci să îi scoţi ochii altuia că, de fapt, opinia ta este diferită şi, desigur, singura legitimă. Este o lipsă de maniere să îl tot tragi de mânecă pe unul cu care nu eşti de acord (repet: în chestiuni de opinie). Al doilea motiv. Textul era, totuşi… despre cu totul alt subiect. Se mai face la şcoală ceva despre analiza de text? Probabil nu, pentru că altfel respectivii ar fi aflat că o cerinţă elementară a comentariului este să te menţii la subiect. Este atât de simplu…
Cu toate acestea, este util că a fost pusă problema statutului Religiei, pentru că asta ne aduce la o temă importantă.
Haideţi să începem de la un punct unde suntem de acord. Şcoala este la pământ. Am avut examen, zilele trecute. La facultate. Am descoperit studenţi care nu ştiau… când s-a petrecut obscurul eveniment numit… Al Doilea Război Mondial… Etc. Lucruri pe care un şcolar de clasa a VI-a se presupune că le ştie. (Cel puţin pe vremea mea – acum admit că habar nu am care sunt standardele din liceu. Suspectez că nu mai există).
Cred că nu exagerez dacă spun că învăţământul de cultură generală a primit o bombă de zece tone drept în cap. Este mort şi îngropat. Să vedem acum ce s-a întâmplat.
Din câte ştiu, şcolile nu au fost demolate. Clădirile există. Elevii intră în ele în fiecare zi lucrătoare. Profesorii vin la ore. Manualele se tipăresc. Nu s-a dat cu nicio substanţă psihotropă. Rezultă, logic, că se petrece următorul lucru: în loc să stea să înveţe, elevii fac altceva. Un ceva care le ocupă timpul. Un ceva care apare unora drept Educaţie, dar care stă în spatele căderii pe verticală a pregătirii lor (folosesc termenul „pregătire” într-un mod caritabil).
Să recapitulăm. Orice ar fi – repet, orice! – acel ceva predat la şcoală, trebuie să fii orb să nu observi că nu produce educaţie. Eventual produce altceva… Muşchi, bună-dispoziţie, pietate, intuiţie a Absolutului, ori bani sub saltea. Habar nu am şi nici nu mă interesează. Subiectul vorbirii este Educaţia.
De aceea m-am referit la „materii stupide”. Nu afirm, prin aceasta, că religia, credinţa, sunt stupide în sine (am şi despre acest subiect opinii, dar acestea nu sunt exprimate aici şi nici în editorialul de săptămâna trecută…). Tot ce afirm este că aceste feluri de a ocupa timpul au „dat chix” din punct de vedere al scopului fundamental al sistemului de Educaţie.
Să ne înţelegem. Nu am susţinut niciodată că elevii nu trebuie să înveţe despre religii şi în special despre creştinism. Dimpotrivă. La cursurile mele mă refer adesea la istoria ideilor religioase. Problema este că exact asta nu se face la şcoală.
De unde ştiu? Păi… Chiar de la studenţi (adică de la foşti elevi). Dacă îi întrebi din Biblie (predau Istoria Gândirii Politice, o materie de neînţeles fără istoria creştinismului european), răspunsul standard este: „Am răsfoit-o, nu îmi aduc aminte nimic…”. Este ironic, nu? Cele mai catehizate generaţii nu ştiu nimic despre Scriptură…
În şcolile noastre se face de fapt altceva decât Religia înţeleasă ca un subiect de studiu riguros. Sub pretextul studierii Religiei şi sub aparenţa introducerii în programă a unei materii de studiu, sunt aduşi preoţi pentru a face propagandă religioasă în favoarea organizaţiei numite „Biserica Ortodoxă Română”.
Ca cititori, putem să fim ortodocşi habotnici, tătari sau calvinişti – chiar nu contează pentru că aici nu discut credinţa omului. Chiar dacă am crede că mâine este Apocalipsa, asta nu are nimic de-a face cu tema editorialului nostru. Indiferent cât de justificată este credinţa unei biserici, ideea este clară: timpul pentru educaţie este deturnat în alte scopuri (nobile sau nu – nu mă pronunţ aici).
Eu nu trebuie să demonstrez nimic. Vorba unui clasic: „Viaţa o dovedeşte!”. În locul materiilor normale, predate normal, elevii ajung să facă altceva. Accentul este pus pe lifestyle, nu pe cunoaştere. Sport, discuţii despre nevrozele zilei, istorii cu Cel de Sus etc. Lista e lungă.
Între materiile stupide includ şi „Educaţia Civică”. Altă „chiflă”… Consultaţi statisticile. Generaţiile expuse acestei forme de a tăia frunză la câini exhibă cel mai pronunţat absenteism electoral din istoria politică a României.
Scopul socialiştilor a fost atins. Ei au dorit de la început distrugerea „culturii burgheze”. Înainte de 1989, au încercat să o facă singuri. Nu prea le-a ieşit. După 1990 şi-au luat aliaţi. De data asta, rezultatul este garantat. Vanghelie.
http://www.bursa.ro/educatia-pe-tobogan-324466&s=editorial&articol=324466.html

Ultima ora:

ObservatorAndreea Paul: Digitalizarea administrației – România are nevoie de un plan coerent pe verticală

PoliticSebastian Burduja propune o întâlnire cu părţile implicate în problema gunoiului şi constituirea unui grup de lucru

EconomieBogdan Chiriţoiu: 2020 a fost clar un an diferit; pe ansamblu economia noastră a mers surprinzător de bine

ExternMarco Badea: Moștenirea politică a lui Netanyahu nu va fi o națiune mai sigură, ci o societate israeliană profund fracturată, care trăiește în spatele zidurilor

SocialManuela Catrina: Ne luptam cu birocratia, iar unii cred ca hartia e mai safe

EvenimenteAndreea Paul: Digitalizarea administrației – România are nevoie de un plan coerent pe verticală

CulturaIonuț Vulpescu: Proiectul pe care l-am inițiat, prin care mi-am propus să rezolv una dintre problemele dificile cu care se confruntă în special muzeele, a devenit lege!

EditorialCorneliu Vișoianu: Voluntarul și Club România după 10 ani | Bogdan Gavrilă, Spiritul Voluntarului care dă, fară să aștepte răsplată ci doar construiește ”Zero-risk” society



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe