OraNoua.ro
Publicat în 7 august 2013, 19:10 / 213 elite & idei

Cătălin Predoiu: Fărâmiţarea dreptei e un imens cadou făcut involuntar USL

Cătălin Predoiu: Fărâmiţarea dreptei e un imens cadou făcut involuntar USL

Interviu cu CĂTĂLIN PREDOIU, prim-vicepreşedinte al PDL, realizat de ANDREEA PORA – publicat in Revista 22

Cum comentaţi criticile lansate de preşedintele Traian Băsescu la adresa dvs.?
Nu ştiu cine şi de ce m-ar fi putut prezenta preşedintelui în această lumină. Cert e că rezultatul e un mesaj care pare destinat să submineze încrederea în mine. Cei care mă cunosc direct şi de mult timp ştiu că sunt o persoană căreia, dimpotrivă, îi place să-şi asume responsabilităţi grele şi, când e cazul, chiar şi riscuri.

În mod concret, preşedintele a spus că v-aţi ferit să semnaţi, pe când eraţi ministru al Justiţiei, acte, legi etc. Este adevărat acest lucru?
Ministrul Justiţiei mai spune uneori şi „nu“! Potrivit reglementărilor, orice act emis de minister e semnat de referenţi, de directorul lor, de secretarul lor de stat şi ministru. Când ministrul e plecat în străinătate sau e ţinut toată ziua într-o şedinţă, cum se întâmplă la CSM, de exemplu, împuterniceşte un secretar de stat să-i ţină locul până se întoarce. De ce? Pentru că prin Ministerul Justiţiei trec toate actele normative emise de celelalte ministere, zeci de acte pe săptămână. Dacă le ţii o zi, două sau trei, blochezi întreg guvernul. MJ e un fel de „ficat“ al guvernului. Sub conducerea mea, acest „ficat“ a funcţionat. Prin forţa lucrurilor, toate actele sunt semnate şi de către secretarii de stat, toate. Unele acte sunt semnate doar de către aceştia, prin excepţie, şi asta o poate demonstra statistica. Dar aceasta nu înseamnă derobare, ci, dimpotrivă, după părerea mea înseamnă asumare şi un risc în plus. Însă eu am încredere în oameni şi nu am fost decât rareori dezamăgit. Dacă ai încredere în oameni, ieşi pe plus, chiar dacă unii te mai lasă din când în când.

DESPRE CONSTITUŢIE
Sunt îngropaţi sub o piatră pe care şi-au tras-o singuri peste cap cu această revizuire a Constituţiei, aventuristă şi nefundamentată ştiinţific. Singura şansă ca acest proiect să fie relansat ar fi să se reia totul de la capăt, să se refacă jocul aşa cum trebuie, cu asistenţă de specialitate pe măsura importanţei proiectului, cu dezbatere publică largă. O revizuire atât de profundă necesită cel puţin unu-doi ani ca să fie serioasă.
Există însă vreun act important pe care nu v-aţi pus semnătura sau pe care nu vi l-aţi asumat?
Cred că am semnat mii de acte în patru ani. Toate actele majore ale reformei au fost asumate, fără îndoială, pentru că erau decizii pe care trebuia să le ia ministrul. Şi, în general, să ştiţi că un secretar de stat loial în niciun caz nu face lucruri fără să discute cu ministrul.

Deci vă asumaţi în integralitate tot ce au semnat secretarii de stat?
Din punct de vedere politic, de vreme ce am rămas acolo, evident.

În momentul numirii d-nei Alina Bica (fost secretar de stat la MJ, n.a.) la DIICOT au existat în spaţiul public discuţii cum că ar fi semnat tot felul de acte în numele dvs. şi că unele dintre ele ar putea ridica probleme. De aceea vă întreb: aveţi suspiciuni de acte care ar putea ridica ulterior diverse semne de întrebare?
Nu am cunoştinţă de un astfel de act care să ridice probleme şi vă spun că în general am colaborat extrem de bine atât cu d-na Barac, nr. 2 în minister, cât şi cu d-na Constantinovici, d-na Bica, d-l Ragea şi cu ceilalţi secretari de stat.

Insist pentru că, de exemplu, Monica Macovei a refuzat să semneze multe acte cu probleme. Vă dau ca exemplu doar Petrom Service, Poşta Română, Midia-Năvodari, mai mult, nimeni din minister nu le-a semnat, nici ministrul, nici secretarii de stat.
De acord şi mi se pare legitimă întrebarea. Şi eu vă pot da exemple în mandatele din 2008 până în 2012, celebrul caz al Registrului Comerţului care se voia transferat prin ordonanţă de urgenţă şi ulterior prin lege, de la MJ la Camera de Comerţ şi Industrie, la d-l Vlasov, ca să fim mai precişi. Şi vă spun că n-a fost simplu să stai în faţa unui guvern întreg şi să spui „nu“, în 2008. Aveam câteva luni de ministeriat. Au mai fost situaţii în care noi am restituit acte normative pentru vulnerabilităţi în ceea ce priveşte constituţionalitatea. Asta nu înseamnă că la mijloc ar fi fost vreo intenţie necurată. Pur şi simplu, din punct de vedere tehnic, nu îndeplineau anumite criterii. Responsabilitatea restituirii actelor, atunci când erau suspiciuni, îmi aparţinea în final.

Care credeţi că a fost raţiunea acestei ieşiri a preşedintelui?
Nu ştiu. Nu cred că trebuie să fie preocuparea mea majoră. Am luat act, oricine are dreptul la o opinie.

Preşedintelui nu îi convine poziţia dvs. în PDL?
Aşa cum îl ştiu eu pe d-l preşedinte, dacă era vorba despre acest lucru, îmi spunea direct.

DESPRE JUSTIŢIE
Am încredere că independenţa justiţiei e consolidată şi va rezista oricăror presiuni. Magistraţii au înţeles şi au prins gustul independenţei şi şi-au înţeles menirea. Resping ferm ieşiri de genul celor pe care premierul Ponta le-a avut, în care a spus că dă telefoane, că cere, că face, că drege. Aşa ceva nu este admisibil. Nu poţi ca premier să ai o astfel de conduită. Sunt convins însă că magistraţii zâmbesc şi îşi văd de treabă.
Aţi încercat întâi să vă faceţi propriul partid, Forţa Nouă, după care aţi ciocănit la uşa Mişcării Populare, ca în final să ajungeţi la PDL, aşa cum spune preşedintele?
Forţa Nouă a dat un comunicat de presă în care a lămurit situaţia, nu am fost implicat în construcţia lor. Un partid în plus înseamnă mai multă fărâmiţare, e argumentul pentru care mi-am refuzat perspectiva. În ceea ce priveşte Mişcarea Populară şi PDL, lucrurile nu stau aşa cum le sugeraţi dvs. Am discutat cu multă lume, prospectiv, invitat fiind. Evaluarea mea a condus la o singură concluzie: PDL e principala soluţie pentru o opoziţie puternică în România. De altfel, la acel moment, Partidul Mişcarea Populară nici nu exista, exista doar Fundaţia.

PDL pare în momentul acesta un partid oarecum „tulburat“. Sunt o serie de primari care pleacă spre Partidul Mişcarea Populară, sunt atacuri între lideri. Există o diviziune în interiorul PDL pe falia pro-contra Băsescu? Cum vedeţi dvs. lucrurile?
Un expert în materie de management instituţional spunea aşa: atunci când vrei să schimbi o realitate, nu trebuie să o combaţi, pur şi simplu trebuie să creezi o altă realitate, o altă paradigmă. Ceea ce cred eu că trebuie făcut este să construim o paradigmă pentru PDL care să privească spre viitor, şi nu să se învârtă în jurul unor probleme din trecut. Asta sunt opţiunea şi viziunea mea, pentru asta am să lucrez.

Problemele din trecut par a fi destul de actuale. Sunt Partidul Mişcarea Populară şi Traian Băsescu un adversar pentru PDL?
Nu vreau să fiu detaşat de realitate şi nici autist, dar, repet, ceea ce mă preocupă, ceea ce propun şi, iertaţi-mi poate ambiţia, nu numai PDL, ci mai larg spectrului politic din dreapta este crearea unei noi paradigme, a reinventării politicului şi depăşirea acestor confruntări, de regulă personale. Trebuie acum să construim altceva, să găsim oameni care să „echipeze“ guvernele viitoare, să găsim soluţii la provocările care vor veni. USL ne va lăsa o ţară într-o situaţie la fel de grea ca aceea în care a preluat-o PDL în 2009. Astea sunt preocupările mele şi eu cred că dacă ne vom aţinti privirea şi acţiunea pe ele, treptat-treptat, vom vedea că faliile se vor acoperi, rănile se vor resorbi. Asta e soluţia.

Până atunci însă voturile pe partea dreaptă, din cauza apariţiei Partidului Mişcarea Populară, a Forţei Civice a lui Mihai Răzvan Ungureanu, riscă să se canibalizeze. Cum veţi depăşi acest lucru, din moment ce adversarii par a fi acum exact forţele de dreapta?
Nu pot să nu observ că fărâmiţarea dreptei este un cadou imens făcut involuntar USL. Avem fărâmiţare pentru că la noi capacitatea de negociere politică e limitată, prevalează lupta, atacul, trădarea. Când vor prevala negocierea şi diplomaţia politică, cuvântul ţinut, vom avea mai multă coerenţă şi construcţie. Până atunci trebuie, paradoxal, să ne luptăm ca să le impunem şi trebuie să plecăm de la realitatea care este în prezent. Cum o putem depăşi? Prin paşi mici, succesivi, făcuţi progresiv. Dialogul politic şi respectul reciproc să fie în primul rând, apoi câteva obiective comune, văzând şi făcând, dar jucând. USL e în blocaj, e o chestiune de timp până când eşecul va fi perceput de întreaga populaţie, care şi-a pus atâtea speranţe în ea. Ei sunt adversarii politici. Să ne concentrăm pe construcţia alternativei. În ceea ce priveşte voturile, nimeni nu pare să se gândească la marea masă a celor „tăcuţi“, nemulţumiţi de toată lumea, care nu mai votează. La cei care astăzi nu vor să voteze se află o cheie importantă pentru succes.

Tocmai de aceea vă întreb, fără o dreaptă reunificată cum se va putea face faţă USL? Şi cum s-ar putea realiza ea?
Reunificarea dreptei poate însemna o reunificare instituţională, adică toată lumea într-o singură organizaţie, sau o reunificare a acţiunilor şi scopurilor dreptei. Nu mi se pare că liderii partidelor de dreapta sunt dispuşi acum la reunificarea instituţională. Însă o reunificare în sensul armonizării acţiunilor dreptei, al coordonării lor, al stabilirii unor obiective care, eventual, să fie alocate pentru fiecare fracţiune politică e posibilă. Vă dau un exemplu. Dacă noi, aşezaţi la o masă, prieteneşte, şi nu uitându-ne urât unii la alţii, constatăm că un anumit partid are oameni buni pe economie, altul pe justiţie, altul pe sănătate, putem eventual să stabilim că pentru acele partide domeniile sănătate, justiţie, economie etc. pot prevala, putem să ne armonizăm mesajele către populaţie, putem să arătăm electoratului un comportament colegial şi în felul ăsta oferim şi încrederea că putem lucra dacă ajungem la guvernare. Alegătorii ar prefera să vadă coerenţă, raţionalitate şi concentrare ofensivă în acţiunile liderilor din dreapta.

MIŞCAREA POPULARĂ
După cum ştiţi, PDL şi-a fixat poziţia faţă de Fundaţia Mişcarea Populară, e adevărat că lucrurile s-au mişcat din acel punct şi avem acum şi Partidul Mişcarea Populară. Deci e absolut necesar să intervină o discuţie la vârf în BPN şi poate chiar mai mult decât acolo. Eu îmi doresc un minim de dialog cu Mişcarea Populară, cel puţin ca să le spun: încetaţi să mai atacaţi PDL explicând de ce aţi plecat din partid, USL e adversarul!
Degeaba sunt nişte mesaje comune dacă se va candida pe liste separate, dacă nu va exista un lider al întregii drepte. De aceea insist: cum vedeţi concret aceste lucruri? Şi care va fi timingul: după alegerile prezidenţiale, după alegerile europarlamentare?
Liderii se impun singuri, nu se stabilesc la masa verde sau în laborator. Liderii de laborator nu rezistă. Eu cred că realist ar fi să înţelegem prin „reunificare“ o „cooperare şi coordonare“ în acest moment. În primul rând, cred că trebuie să avem un dialog, să nu ne mai atacăm reciproc, să avem nişte obiective imediate, cum ar fi încetarea „canibalizării reciproce“. Mă interesează să arăt electoratului unde şi ce greşeşte USL şi ce soluţii am eu. Îmi e destul de clar că stânga nu poate fi învinsă în condiţii de fărâmiţare a acţiunilor noastre şi de atacuri intestine pe dreapta, iar timpul presează să lămurim lucrurile.

Credeţi că acest dialog cu Partidul Mişcarea Populară e posibil? S-a discutat în PDL această problemă?
După cum ştiţi, PDL şi-a fixat poziţia faţă de Fundaţia Mişcarea Populară, e adevărat că lucrurile s-au mişcat din acel punct şi avem acum şi Partidul Mişcarea Populară. Deci e absolut necesar să intervină o discuţie la vârf în BPN şi poate chiar mai mult decât acolo.

Dvs. ce veţi propune?
Eu îmi doresc un minim de dialog cu Mişcarea Populară, cel puţin ca să le spun: încetaţi să mai atacaţi PDL explicând de ce aţi plecat din partid, USL e adversarul!

În situaţia unor rezultate proaste ale PDL la alegerile europarlamentare, credeţi că Blaga ar trebui să continue să rămână la conducerea partidului?
PDL are forţa pentru un rezultat bun la europarlamentare. E o frază pe care o pronunţ după o evaluare a ceea ce este PDL azi şi, mai ales, a ceea ce poate deveni cu un minimum de măsuri de reformă şi de refacere a imaginii externe, de mai multă comunicare. PDL va avea un rezultat care va surprinde pozitiv, sunt încrezător.

Aţi dori să deveniţi preşedintele PDL?
Nu mi-am pus această problemă şi nu-mi pun problema, obiectivul meu imediat este guvernul alternativă şi în general să generez o schimbare de paradigmă în politică. Dacă primul pas va avea succes, cred că după aceea lucrurile se vor accelera spre bine.

Ce rol vă vedeţi jucând în acest guvern alternativă?
Coordonez formarea Cabinetului şi activitatea lui, ca premier alternativă.

REUNIFICAREA DREPTEI
Reunificarea dreptei poate însemna o reunificare instituţională, adică toată lumea într-o singură organizaţie, sau o reunificare a acţiunilor şi scopurilor. Nu mi se pare că liderii partidelor sunt dispuşi acum la reunificarea instituţională. Însă o reunificare în sensul armonizării acţiunilor dreptei, al coordonării lor, al stabilirii unor obiective care, eventual, să fie alocate pentru fiecare fracţiune politică e posibilă.
PDL-ului îi lipseşte însă un lider şi un candidat la prezidenţiale.
PDL are lideri, oameni cu experienţă şi cresc şi alţii mai noi, mulţi pot candida. Dacă modernizăm „maşinăria de partid“, vom câştiga.

Sunteţi foarte ezitant în a vă asuma un rol, de genul unei candidaturi la prezidenţiale sau de preluare a PDL. Opinia publică a perceput intrarea dvs. în PDL ca pe o mişcare de genul acesta.
Acesta este un subiect care nu poate fi discutat în exterior înainte de a-l tranşa în interiorul partidului. Dacă va fi ceva de asumat, o să-mi asum.

După căderea Cabinetului Ungureanu, Ponta v-a propus să fiţi ministru de Justiţie. Aţi fi acceptat?
Nu. Pentru că era imposibil să duci un mandat în condiţiile USL-ului şi ale atitudinii USL faţă de justiţie, a unor membri cel puţin marcanţi
din USL.

Sunteţi deschis unui dialog cu USL?
Când spui că faci politică şi refuzi dialogul, mi se pare că e o contradicţie în termeni. Deocamdată nu seamănă deloc valorile noastre cu valorile lor şi ceea ce fac bun este că, de fapt, continuă politicile guvernelor Boc şi Ungureanu, iar ceea ce fac rău este că în fapt continuă programul lor de subminare a justiţiei şi de minţire a electoratului.

Apropo de justiţie. Cum vedeţi funcţionarea de acum a justiţiei ca rezultat al acelei înţelegeri dintre preşedinte şi premier?
Una peste alta, numirea procurorilor trebuia să fie încheiată, a fost apreciată chiar şi de către reprezentanţii Comisiei Europene, pentru că durase prea mult provizoratul. Mesajul meu către justiţie este următorul: indiferent ce fac liderii politici, păstraţi-vă independenţa şi nu plecaţi urechea la presiuni, la sfaturi, la sugestii. Ca om politic, mă angajez să garantez independenţa justiţiei, autoguvernarea ei prin CSM.

Aţi spus adineaori că USL vrea să submineze justiţia. Va reuşi?
Eu am încredere că independenţa justiţiei e consolidată şi va rezista oricăror presiuni. Am încredere realmente în magistraţi că au înţeles şi au prins gustul independenţei şi şi-au înţeles menirea. Sigur că sunt mâhnit şi resping ferm ieşiri de genul celor pe care premierul Ponta le-a avut, în care a spus că dă telefoane, că cere, că face, că drege. Aşa ceva nu este admisibil. Nu poţi ca premier să ai o astfel de conduită. Dar în acelaşi timp sunt convins că magistraţii, când privesc astfel de lucruri, zâmbesc şi îşi văd de treabă.

Cum vedeţi această dezgropare a securii războiului de către Traian Băsescu?
Criticile sunt întemeiate şi preşedintele nu le putea trece cu vederea, mai ales că opoziţia însăşi, chiar înainte de a ieşi preşedintele, a început să ridice tonalitatea faţă de aceste greşeli imense pe care le fac premierul şi guvernul în ansambul său. Cred că explicaţia e una singură: preşedintele, cu experienţa pe care o are, şi-a dat seama că ţara este târâtă într-o direcţie greşită de către guvern. Preşedintele e legat de guvern prin coabitare şi atunci nu poate sta să vadă cum ne ducem în cap pur şi simplu cu această guvernare. Era inevitabil să se ajungă aici. De aceea trebuie să accelerăm construcţia alternativei, paralel cu „atacul la baionetă“, permanent, al derapajelor guvernării.

Ultima ora:

ObservatorHorea Mihai Bădău: Inteligența Artificială – Ce se va întâmpla

PoliticLudovic Orban: La nivelul primăriilor este nevoie de o reechilibrare a bugetelor locale

EconomieSilviu Cerna: Pericolele populismului macroeconomic

ExternClara Volintiru: Taking stock of ‘election season’ in the Eastern Partnership countries

SocialCiprian Negură: Micro-sesiune marca Skills Of The Future

EvenimenteIon M.Ioniţă, Iulian Fota: Dezbatere Historia Live – Rusia şi Turcia în Nagorno-Karabah, consecinţele războiului

CulturaCristina Popescu: Nuduri în pictura românească

EditorialHorea Mihai Bădău: Inteligența Artificială – Ce se va întâmpla



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe