Adriana
Publicat în 22 martie 2017, 16:01 / 97 elite & idei

Clara Volintiru: Lupta împotriva corupției va eșua în mare măsură dacă nu se înțelege că este o problemă de acțiune colectivă și nu (numai) de prindere a infractorului

Clara Volintiru: Lupta împotriva corupției va eșua în mare măsură dacă nu se înțelege că este o problemă de acțiune colectivă și nu (numai) de prindere a infractorului
+ Observator

Tema anticorupției a devenit în ultimii ani subiectul central al discuțiilor și al campaniilor din România, reușind să mobilizeze societatea civilă într-o manieră impresionantă. Pe fondul acestor discuții există pericolul de a localiza fenomenul corupției doar în spațiul românesc, fără a ține seama de dimensiunile complexe ale acestuia.

Conf. univ. dr. Clara Volintiru are o serie de publicații pe tema luptei împotriva corupției și a capacității instituționale, dintre care cele mai recente se pot găsi pe platforme internaționale precum Global Observatory, European Politics and Policy sau Huffington Post. Ea ne oferă o analiză asupra dimensiunii luptei anticorupție în România postcomunistă în interviul pe care l-a oferit lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

Volintiru 1

Vladimir Adrian Costea: Ce progrese a înregistrat România în privinţa luptei împotriva corupţiei în ultimii ani?

Clara Volintiru: Există două categorii de evaluări ale eficienței luptei anticorupție din România: indicatori cantitativi și efecte normative. Pe planul indicatorilor cantitativi, putem regăsi pe parcursul ultimilor ani o tendință de creștere a numărului de persoane anchetate și condamnate, precum și a cauzelor de soluționat. În timp ce acest tip de evoluție este un indicator vizibil al activității instituțiilor de specialitate, mult mai greu de evaluat sunt efectele normative sau progresul în termeni reali: câte acte de corupție au fost prevenite prin lupta împotriva corupției din ultimii ani? Este greu de spus.

Într-o analiză recentă din cadrul Global Rule of Law Exchange se recomandă ca în Europa Centrală și de Est să se meargă mai departe de reforma legislativă formală și întărirea capacității judiciare (preocupări preponderente până acum), către o mai mare concentrare în viitor pe reformarea mecanismelor procedurale specifice Statului de Drept și imparțialitate judiciară. Cu alte cuvinte, progresul înrregistrat în ultimii ani a fost mare, dar mai sunt pași importanți de făcut pentru întărirea bunelor practici instituționale, a eticii profesionale și a Statului de Drept.

Care sunt cauzele corupţiei la nivelul clasei politice?

De ce sunt corupți politicienii? La fel ca toate celelalte categorii profesionale, din sectorul public sau privat, clasa politică devine coruptă prin dorința și posibilitatea de a acționa discreționar sau abuziv. Comportamentul uman este influențat în manieră fundamentală de următoarele elemente: dorința de apartenență la un grup — ceea ce rezultă în asimilarea comportamentului acelui grup (chiar dacă acest lucru implică o conduită imorală) și dorința de a epata social — ceea ce rezultă lăcomie și aspirația de a avea putere sau faimă.

În celebrul experiment comportamental de la Universitatea Stanford (Stanford Prison Experiment), psihologul Philip Zimbardo a dovedit maniera în care valorile personale declarative nu sunt o garanție a comportamentului etic, dar și nivelul în care factorii conjuncturali influențează acțiunile unui individ. Similar, nu putem uita de experimentul lui Milgram (replicat recent în Polonia) care ne arată nivelul obedienței față de autoritate: dacă oamenii sunt dispuși să facă rău altor oameni numai pentru că așa li se spune, de ce ne mirăm că sunt dispuși să încalce norme procedurale sau birocratice în viața de zi cu zi (pentru că probabil așa li se spune sau recomandă)?

Politicienii români nu sunt corupți pentru că sunt o sumă de indivizi imorali, ci pentru că ecosistemul politic este distorsionat, încurajând prin factori conjuncturali corupția. Lupta împotriva corupției va eșua în mare măsură atâta timp cât nu se înțelege că este o problemă de acțiune colectivă și nu (numai) de prindere a infractorului. Să candidezi, să fii ales, să ocupi funcții publice, să supraviețuiești în funcție — toate aceste obiective ale oamenilor politici implică conformare față de grupul de care aparțin (partidul politic). Relațiile interpersonale din organizațiile de partid și din afara lui impun presiunea favoritismului și alocării preferențiale a resurselor publice. În sens larg, oriunde sunt bani și putere, este posibil (dacă nu chiar probabil) să existe corupție morală.

În fine, chiar și atunci când există un determinat comportament etic din partea politicienilor, rămâne deschisă întrebarea privind competența acestora. Un raport recent asupra liderilor politici din Europa și America arată declinul ponderii parlamentarilor români cu pregătire profesională (ex: avocați, economiști, doctori, agricultori): de la peste 50% în primele alegeri naționale, la 20% în 2012. În aceași analiză se arată că pregătirea liderilor politici și a șefilor de stat din Europa de Vest și SUA este preponderent axată pe domenii de drept sau științe politice, în timp ce în Europa Centrală și de Est liderii provin dintr-o paletă mult mai largă de formare educațională. Această heterogenitate nu este neapărat utilă în fața unor proceduri guvernamentale din ce în ce mai standardizate la nivel internațional.

S-a produs o schimbare ca urmare a integrării României în Uniunea Europeană?

Într-o manieră predictibilă, procesul de convergență a antrenat o serie de efecte vizibile și în planul luptei anti-corupție. Mecanismele de monitorizare și instrumentele de convergență au structurat în mare măsura procedurile instituționale din România.

Pentru a înțelege efectele pozitive ale integrării României în Uniunea Europeană în ceea ce privește lupta împotriva corupției putem să analizăm situația țărilor din Parteneriatul Estic. În ciuda disponibilității unor pachete de asistență tehnică, se pot observa mult mai multe deficiențe din punct de vedere al arhitecturii instituționale și a transparenței decizionale.

Principalele restanțe ale procesului de convergență în domeniul corupției sunt în opinia mea următoarele:

Insuficientă asistență tehnică pe reforma integrată a cadrului legislativ. Majoritatea reformele legislative au presupus introducerea unor noi legi cadru care nu se pot implementa din diverse motive, rămânând la nivel de formalitate procedurală îndeplinită față de donatorii externi (ex: FMI, Banca Mondială). Ambiguitățile legislative permit erodarea comporatmentului formal și etic, în favoarea normelor informale, „uzuale”.
Insuficientă susținere a măsurilor preventive. Agenția Națională de Integritate a reprezentat un cadru instituțional important de monitorizare a eticii profesionale în sectorul public, dar nu a avut suficiente intervenții timpurii de consultare și asistare a funcționarilor publici. Lipsa de informații afectează atât cetățenii, cât și funcționarii publici. Un exemplu de bună practică în acest sens va putea fi Sistemul de Prevenire a Conflictelor de Interese în Achiziții Publice (PREVENT) odată ce va fi operațional.
Insuficientă promovare a bunelor practici din administrațiile publice locale. Cu o capacitate instituțională mult mai mică decât a apartului central, administrațiile publice locale pot fi privite ca „teste de stres” sau puncte de presiune ale luptei împotriva corupției: fie sunt capturate și conduse în manieră discreționară—caz în care investigațiile organelor de specialitate au intervenit frecvent pe parcursul ultimilor ani, fie sunt organizații funcționale, preformante și orientate către furnizarea liberă a bunurilor și serviciilor publice—caz în care trebuie identificare bunele practici și promovate la nivelul întregii țări.
Care sunt pârghiile de care dispun cetăţenii pentru a lupta ei înşişi împotriva corupţiei?

Două aspecte sunt insuficient înțelese sau discutate în spațiul public românesc: (1) politicieni din toate statele lumii sunt corupți (sub nici un aspect fenomenul acesta nu este specific României) și (2) cele mai eficiente mecanisme de stopare a fenomenului corupţiei sunt cele preventive, nu cele corective (care amplifică percepția publicului cu privire la dimensiunea fenomenului).

Transparența din ce în ce mai mare a instituțiilor publice, sub obligativitate legislativă sau aderare la bune practici instituționale nu este suficientă. Accesibilitatea informațiilor specifice, birocratice, de jargon instituțional este redusă. Cetățenii trebuie să se ralieze eforturilor societății civile de: a monitoriza activitatea forumurilor deliberative (ex: consilii locale) și a factorilor de decizie (ex: primari, miniștri) și a analiza și a interpreta implicațiile informațiilor disponibile – De ce a fost luată acea decizie? Ce efecte va produce? Cum s-ar fi putut proceda altfel?

Progrese considerabile s-au făcut în acest sens pe parcursul ultimilor ani prin efortul societății civile, dar este insufiecient dacă publicul larg nu urmărește fenomenul pe termen mediu și lung. Știrile și newsfeed-ul nu sunt un mecanism eficient de monitorizare a instituțiilor publice. Mai mult decât atât, măsuri oportune pe termen scurt, pot fi detrimentale pe termen lung – acest tip de compromisuri ale politicilor publice (trade-offs) trebuie înțelese dincolo de simpatia sau antipatia față de factorii decidenți conjucturali.

Ecosistemul politic trebuie să se dezvolte pe baza unor noi criterii de perfomanță, ceea ce implică atât efortul electoratului — să discearnă, să fie informat și flexibil, dar și efortul organizațiilor politice să încurajeze meritocrația internă în defavoarea susținerii pe baza aporturilor financiare. S-a deteriorat masa critică din partide. Nu mai putem discuta de „orice pădure are uscăturile ei” în momentul în care nu se mai regăsesc suficienți candidați competenți și devotați electoratului pe listele propuse de partidele politice. Datele Societății Academice Române (SAR) arată că de 15 ani, peste jumătate din parlamentari au probleme etice și penale. Această situație nu implică însă o lipsă de legitimitate a Parlamentului României ca instituție, ci a șefilor de partid și organizațiilor politice care nominalizează și susțin astfel de candidați.

http://europunkt.ro/2017/03/22/clara-volintiru-cercetatoare-a-fenomenului-coruptiei-lupta-impotriva-coruptiei-va-esua-in-mare-masura-daca-nu-se-intelege-ca-este-o-problema-de-actiune-colectiva-si-nu-numai-de-prindere-a/

Ultima ora:

ObservatorMarian Staș, despre criteriile pentru școlile-pilot: Cel mai important e să vrea și al doilea să poată

PoliticRemus Pricopie: Este politica o profesie serioasă?

EconomieRadu Craciun: Suntem in ochiul furtunii

ExternIulian Fota, despre concluziile summit-ului Biden-Putin

SocialMarian Staș, despre criteriile pentru școlile-pilot: Cel mai important e să vrea și al doilea să poată

EvenimenteAlina Achim-Inayeh, moderator at Expert Forum conference – Eastern Europe and the Republic of China (Taiwan)

CulturaFlaviu Predescu: Marile portrete ale lui Nadar. Expoziție la Timișoara

EditorialCiprian Stănescu: Educația viitorului în realitatea mixtă. Top 3 provocări pentru Generația Z



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe