O discuție foarte intersantă pe tema pauperității fiscale, purtată în acest week end la conferința Alumnilor FES împreună cu Clara Volintiru, Andrei Mocearov și Stefan Radu Oprea.

La nivel global, de câteva decenii, suntem într-o paradigmă a fiscalitătății scăzute, care merge, care merge mână în mână cu reducerea serviciilor și bunurilor publice. România nu e vreo excepție – doar că la noi, avântul neoliberal e potențat de o slabă capacitate instituțională a statului. Rezultatul e că avem cea mai mică rată de colectare din UE, după Irlanda.

Ce e de făcut? Cum putem modifica regimul fiscal și introduce mai multă justiție socială fără a penaliza deja forța de muncă care duce greul poverii fiscale? Putem transfera o parte din povara fiscală pe umerii capitalului, dar cum facem să nu îl gonim, în condițiile în care suntem dependeți de acesta și în cei 30 de ani de la revoluție nu ne-am dezvoltat multe alte avantaje competitive, în afară de fiscalitate scăzută și forță de muncă ieftină? Este optim să începem cu schimbarea regimului fiscal sau cu îmbunătățirea colectării?

Avem nevoie de un sistem fiscal care să fie mai echitabil și mai eficient, asta e clar. Dar această reformă trebuie să meargă mână în mână cu schimbarea modelului de dezvoltare. Modelul low skills, low taxes, low wages și-a arătat limitele și și-a atins potențialul.