Matei Bogdan
Publicat în 27 martie 2019, 16:30 / 108 elite & idei

Cristian Diaconescu: Asistăm la o prăbuşire a imaginii României

Cristian Diaconescu: Asistăm la o prăbuşire a imaginii României

Asistăm la o prăbuşire a imaginii României, crede fostul ministru de externe, Cristian Diaconescu. Invitat la „Jurnalul de seară” de la Digi24, fostul șef al diplomației a comentat efectele pe care le-au provocat declaraţiile făcute de premierul Viorica Dăncilă în Statele Unite.

Se înmulţesc pagubele diplomatice după anunţul făcut de Viorica Dăncilă în SUA privind mutarea ambasadei României din Israel. Şeful Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, s-a trezit în situaţia de a fi amânat fără explicaţii de omologii din Maroc, pe care urma să-i întâlnească în următoarele zile. Asta după ce şi regele iordanian şi-a anulat în ultimul moment vizita la Bucureşti. Departe de a se fi încheiat, scandalul mutării ambasadei la Ierusalim poate distruge în câteva zile relaţii construite de-a lungul multor decenii. La fel şi negocierile privind intrarea României în Consiliul de Securitate al ONU ori investiţiile căutate chiar de Viorica Dăncilă, în ultimul an, în Orientul Mijlociu.

Și în toată această furtună diplomatică, premierul Dăncilă stârneşte noi controverse în Statele Unite. S-a cazat la hotelul preşedintelui american Donald Trump, unde cea mai ieftină cameră costă cam 500 de dolari pe noapte. Jurnaliștii americani se întreabă dacă nu cumva cazarea unui oficial străin în hotelul preşedintelui încalcă un articol din Constitituţia SUA, care spune că şeful statului nu are voie să primească daruri sau foloase materiale de la un oficial străin. Nu e prima dată când România e în centrul unei asemenea controverse. Anul trecut, Consulatul României la Chicago a sărbătorit Ziua Naţională a României tot într-un hotel Trump Tower.

Urmăriți în materialele video de mai sus discuția dintre jurnalistul Cosmin Prelipceanu și Cristian Diaconescu, fost ministru de externe, despre efectele vizitei Vioricăi Dăncilă în SUA și consecințele diplomatice ale anunțului făcut de premier privind mutarea ambasadei la Ierusalim. A fost deliberat? În ce scop? A fost o gafă? Ce și cum se mai poate repara?

„O simplă decizie într-o zonă atât de sensibilă și complicată nu ține loc de punct de vedere național. Un punct de vedere național se exprimă conform condițiilor și modalității stabilite prin lege și Constituție. Din acest punct de vedere, titularul unei astfel de decizii e preşedintele. Cel care asigură expertiza unui astfel punct de vedere e Ministerul de Externe. Nu am văzut o reacție a MAE alături de declarația primului ministru. Preşedintele s-a expr acum un an, s-a exprimat și în ultima perioadă: ambasada nu se mută. Și atunci de ce trebuie să dai un astfel de semnal părții israeliene, odată ce hotărârea nu e coaptă? De ce să o arunci pe piață cu nonșalanță, părând că eșți titularul unui drept pe care constituțional de fapt nu-l ai. Mutarea unei ambasade înseamnă desființarea ambasadei dintr-un oraş și înființarea acelei ambasade într-alt oraș. Se face printr-o simplă notă verbală, nu e nicio altă formalitate. Dar situația din spate trebuie să respecte toate regulile, pentru că altfel nu e o decizie. Poate să fie o scăpare de limbaj, cum am înțeles că a făcut ulerior precizarea premierul. Nu ai voie la o astfel de poziție să ai scăpări de limbaj, nu ai voie, nu există. Scuza erorii nu se pune”, a explicat fostul șef al diplomației.

Manevra care riscă să supere pe toată lumea

Este o manevră care riscă să supere pe toată lumea, până și pe israelieni, pentru că face promisiuni false, pe care nu le poți respecta. Mai mult, lansează un orizont de așteptare care nu are baza legală, politică necesară. Să ne imaginăm că la un moment dat cineva aruncă o temă, din NATO și Uniunea Europeană fiind stat membru, în legătură cu reîntregirea României cu Republica Moldova. Cum ne-am simți? Am sări în sus, o dată, de fericire, după care cum ne-am simți să vedem că a vorbit în nume propriu?

Dezamăgitor.

Exact ăsta e sentimentul israelienilor, cu care avem o relație excepțională. Au fost mereu alături de România. Sunt foarte multe teme în joc, inclusiv propria supraviețuire identitară în zonă. Cu toate acestea, au fost mereu alături de România. Au acceptat și dialogul pe care l-am avut cu lumea arabă, fără a-l considera o duplicitate. Au considerat că România poate fi un element de legătură, de încredere, serios și profesionist. Camp David-ul, maimuţarit în acea declarație a premierului (a rostit greșit – n.r.) , a fost sprijinit de România. Măcar pe ăla nu-l greșeșți, că am avut o contribuție!

De ce Ierusalimul e o chestiune importantă?

După 47-48, au fost rezoluții ONU și ale Consiliului de Securitate care menționau necesitatea găsirii unei formule agreate în ceea ce privește partajarea Ierusalimului. Partea predominant arabă era controlată de Iordania, cea de vest, de noul stat israelian. După 67, situația s-a schimbat, israelienii revendicându-și Ierusalimul ca și capitală a țării. A fost o chestiune care nu a fost recunoscută internațional, subiect de dezbatere, de polemică, de trei Intifade și de rezoluții ale Consiliului de Securitate din 1980, confirmate și în 2017, inclusiv în legătură cu faptul că Consiliul de Securitate, Adunarea Generală a ONU recomandau statelor să-și retragă ambasadele din Ierusalim și să le mute la Tel Aviv. Majoritatea statelor s-au conformat.

E un câștig tradițional, cultural, istoric, geostrategic formidabil dacă o parte sau alta și-ar asuma Ierusalimul ca capitală. Azi, însă, formula pe masă, susținută de regele Iordaniei – el pe acest fundal, dacă ar fi venit la Bucureşți, interpretarea în lumea arabă ar fi fost catastrofală, că ar fi andosat un stat care a anunțat blocarea procesului de pace. Tema fundamentală a statelor foarte atente la această dezvoltare e ca prin intervențiile lor să nu strice acest echilibru, măcar ideea de dialog. Acest echilibru pleacă de la premisele a două state, palestinian și israelian, care să se recunoască reciproc.

Ce înseamnă când ai programată o vizită și eșți anunțat că cei cu care trebuia să te întâlneșți au altă agendă?

Înseamnă că respectivii nu te mai doresc. De regulă, vizitatorul invocă astfel de motive, apărând chestiuni intempestive. Dar gazda, e un gest lipsit de eleganță, dacă nu există o bază de acest gen. Practic, vedem public cum se prăbușește imaginea României. Pentru că ce vedeți public e doar vârful aisbergului. Ce se întâmplă în zonele de cancelarii e ceva cu care nu suntem obișnuiți. Eram printre puținii care circulau cu vize din lumea arabă în Israel și invers. Pentru că e o mare problemă. Mulți diplomați din statele europene circulă cu două pașapoarte. În cazul nostru era o excepție, pentru că era vorba de România.

Vizitele, inclusiv la cel mai înalt nivel, se făceau la Tel Aviv. Șeful statului, premierul mergeau la Tel Aviv, după care, a doua zi, mergeau în teritoriile palestiniene. Singurul gest de eleganță presupusă era ca aterizarea și decolarea să se facă din Israel. Am dat acest exemplu ușor de înțeles, pentru a arăta starea de spirit față de România, inclusiv față de șeful statului. Ministrul de externe a vizitat o zonă de asediu, în timpul Intifadei, trecând prin barajele militare, întâlnindu-se cu Arafat. Sunt lucruri care arată un anume tip de fundament, o atitudine care juca foarte serios în favoarea Româniuei datorită istoriei, echilibrului românesc, profesionismului celor care lucrau și lucrează la ambasade, a modului în care foarte atent doza mesajul partea română.

De ce e o problemă ca premierul să stea la hotelul preşedintelui american?

Pentru că, pe reglementările americane, pe perioada funcției, preşedintele nu trebuie nici măcar să dea senzația că fololosește aeastă funcție în alte interese decât cele americane. Din această perspectivă, se consideră că reprezentantul oficial al unui stat folosește o logistică privată. Dacă la noi nu înseamnă mare lucru, la americani e de mare sensibilitate. Sunt bani de stat care merg în zona privată ce produc beneficiu privat preşedintelui. Pentru ei e conflict de interese. Preşedintele primește indirect bani de la alt stat. Un premier vine pe fonduri de stat.

A fost o scăpare?

Nu ai voie să ai scăpări. Nu știu ce a fost. Aici nu ai voie să greșeșți. Aici discutăm de anturaj, de MAE, care se implică în desfășurarea vizitei. (…) Nu știu dacă plafonul pentru premier e 500 de dolari și dacă a stat într-o cameră de 500. S-ar putea să fie mai mic. Cât e plafonul de cazare pentru premier se poate verifica. Mai mult, pentru anturaj, că ai escortă, consilieri. Poate i s-a oferit cazare pe gratis, dar iarăși devine interesant din perspectiva discutată: cazare la un hotel făcând parte din zona privată a preşedintelui.

Care ar fi consecințele?

Când ajungi la partenerul strategic, prefabil ar fi să ai discuții de fond despre garanții de securitate, despre perspectiva parteneriatului strategic, despre Visa Waiver. În loc să ai astfel de subiecte în presă americană, ai o tema de acest gen, care îți mai scade cu o treaptă nivelul de frecventabilitate. Apoi, începi să te miri că sunt state care nu te mai doresc peste noapte, șefi de state, ca regele Iordaniei, care îți întoarce spatele, spunându-ți de ce o face…

S-a simțit jignit.

E o depășire a unei limite. Vă puteți imagina că din punct de vedere al unui rege, cât va fi el în funcție, actualele autorități de la București sunt nefrecventabile. Nu mai poți risca, când vii dintr-o zonă atât de sensibilă, când eșți unul din factorii pivotali în regiune. Iordania are o zona de liber-schimb. Șțiți cine face afaceri acolo? Israel, SUA și Iordania. Iordania are un parteneriat aprofundat cu SUA, formal. E statul care a participat în coaliția antiteroristă împotriva ISIS. Nimeni din lumea arabă nu a avut nimic de obiectat. Despre acest rege vorbim!

Există funcționari care muncesc generații.

Cel puțin 40% din arhiva MAE e legată de Orientul Mijlociu, de rolul nostru. De aceea ne mișcăm liber acolo. Sunt 2-3 ambasadori care se pot duce. Sunt pensionari. Se pot duce și să încerce să mai remedieze ceva.

Dar dacă nivelul de nervozitate a ajuns într-o astfel de zonă, în sensul că până și vizite decorative, preşedintele Senatului care merge în Maroc nu o să vină de acolo cu formidabile înțelegeri sau nu o să fie prins într-un proiect complicat, până și aceste vizite sunt consid de neorganizat și se face un gest care nu e dintre cele mai elegante: să-i spui că nu mai are de ce să vină. Asta s-a întâmplat. Lăsați asta cu agenda. Persoana nu conta, ci întâlnirile dintre instituții. Marocul în egală măsură e o țară foarte semnificativă, extrem de importantă, un fel de Iordania pe alt continent.

Pot fi trimiși specialiști să dreagă situația?

Nu se poate. E o poziție statală. Un principiu de bază în diplomație: aceasta nu se personalizează. Cel care reprezintă țara vorbește în numele țării și țara e responsabilă, participantă la drepturi și obligații. Din acest punct de vedere, nu se poate recupera așa ceva cu diplomația medie. Se poate recupera într-un timp destul de lung, într-un anume context, aducând oameni cu credibilit în zonă, care pot veni cu un mandat care să anunțe o anume perspectivă: da, neoficial vorbind, s-a greșit, dar rămânem conscventi unor idei, principii. Îl cunosc pe regele Abdallah și are o disponibilitate specială pentru România E un om extr în rel interpersonale, păstrând proporțiile. Ar fi disponibil la un dialog explicativ, dar numai de la un anume tip de instituții care să creeze măcar senzația că au înțeles ce s-a întâmplat, dar durează foarte mult.

Suntem lăsăți să înțelegem că americanii apreciază foarte mult declarația premierului. E de obicei apreciat un astfel de gest?

M-am uitat pe presă imediat ce a apărut public această declarație și mi-a atras atenția comentariul Ambasadei Israelului, foarte inteligent făcut: „salută intenţia”. Acesta e și răspunsul. Se putea discuta în termeni de intenție, de dorință. Ar fi avut aceleași aplauze. E o temă sensibilă, de care partea israeliană e foarte atașată. Puteai, în fața aceluiași auditoriu, să-ți exprimi intenția, că te vei strădui și vei duce la bun sfârșit acest demers. Publicul elevat înțelegea. E o fineţe. Atenție ce verbe foloseșți, pentru că poți să arunci în aer o relație.

Relația cu SUA e extraordinară. Dacă e atât de bine lucrat acest proiect, de ce n-au dat drumul la notă verbală să mute ambasada? E drept, în baza unui memorandum emis de MAE, se avizează de premier și se aprobă de preşedinte. În acel moment, se transmite o notă verbală, prin care se comunică MAE israelian că se desființează Ambasada la Tel Aviv și se înființează la Ierusalim. De ce n-au început?

Cum ieșim din această situaţie?

Cinstit și corect și față de lumea arabă, și față de Israel, să ieșim cu o poziție națională confirmată de toți, care o fi. O să judecăm după aceea din punct de vedere al consecințelor. Dar să iasă cu o poziție națională, nu cu un cetățean care zice ceva la o adunare. O poziție națională a statului român. Am adus noi în discuție subiectul, haideți să-l clarificăm cu o poziție națională.

Avem parteneriat strategic cu Israelul?

E un parteneriat aprofundat.

Cu SUA avem strategic

Super strategic!

Care e diferența?

Domeniile de cooperare și un anume angajament pe verticală. În parteneriatul strategic, pe zona politico-militară și a comunității de informații între România-America, România-Marea Britanie se lucrează nu doar la vârf, ci și la niveluri intermediare. Se presup o cooperare foarte apropiată, pe zone strict în controlul instituției respective. Se consideră că relațiile sunt atât de apropiate încât se pot împărtăși infomații, se pot face proiecte în comun.

Există un beneficiu cert pentru România?

Nu. Prima și cea mai complicată problemă: votul din iunie privitor la statutul de membru nepermanent în Consiliul de Securitate. Avem competiția regională cu Estonia. Estonia competiționa pentru palmares până acum un an. În acest mom, dacă și vizite bilaterale de semnificație medie cum e cea a preşedintelui Senatului sunt blocate de un stat neutral ca Marocul înseamnă că nervozitatea în grupul arab e foarte mare. Până și în chestiuni minore cu România s-a închis discuția.

Nu știu cum va reacționa grupul UE. UE s-a pronunțat de mai multe ori, mai ales când apăruseră aceste tentații de la București sau Praga, de a anunța intenția privind schimbarea ambasadei. Mogherini a făcut o declarație foarte tare în legătură cu faptul că toată lumea în UE e solidară, tema nu e în discuție. Există un consiliu separat UE-Israel, unde subiectul se discută, dar nu avem un semnal. În acel moment, au încercat să scoată un document de lucru. România a fost printre țările care s-au opus și vom avea nevoie de votul lor peste 2 luni.

În acest timp, Estonia informatizează toată Insula Vanuatu, care are drept la un vot.

VIDEO: https://www.digi24.ro/stiri/externe/vizita-premierului-dancila-in-sua-gafe-si-costuri-diplomatice-analiza-lui-cristian-diaconescu-1104299

Ultima ora:

ObservatorRobert Lupițu: Cum întruchipează relațiile ”PSD – Frans Timmermans” și ”PNL – Manfred Weber” manifestele electorale pentru Europa și pentru România ale celor două forțe politice

PoliticRobert Lupițu: Cum întruchipează relațiile ”PSD – Frans Timmermans” și ”PNL – Manfred Weber” manifestele electorale pentru Europa și pentru România ale celor două forțe politice

EconomieRăzvan Nicolescu: Un fost ministru al Energiei explică ce vor să facă ungurii cu gazul românesc extras din Marea Neagră

ExternAlexandru Lăzescu: Va putea supraviețui NATO escaladării tensiunilor transatlantice?

EvenimenteIulian Fota: Lansare Ghidul Alegerilor Europarlamentare 2019

CulturaSever Voinescu: Cine ţine lanţul?

SocialSebastian Burduja: Tu ce faci când ţi se dărâmă casa?

MoldovaCristian Unteanu: Republica Moldova, din nou terenul de încercare pentru marea strategie rusească de constituire a „cordonului sanitar“



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe