Prelungirea stării de urgenţă este obligatorie, iar şantajul politic este inadmisibil, afirmă fostul consilier prezidenţial și fostul ministru de externe Cristian Diaconescu. În opinia sa, este necesar un acord-cadru negociat şi convenit, în cel mult 30 de zile, conţinând prevederi excepţionale privind circulaţia în UE a muncitorilor români.

“Da, se contemplă în unele state o ieşire treptată din regimul de restricţii, dar procedurile sunt încă incerte şi cu foarte multe semne de întrebare privind modalităţile de implementare”, scrie prim-vicepreședintele Partidului Mișcarea Populară, marţi, pe Facebook.

“Acest Acord trebuie să cuprindă: angajamentul formal (pentru că este o decizie naţională a statelor Schengen) privind primirea imediată a României în spaţiul Schengen; creşterea corespunzătoare a salariilor românilor care muncesc în agricultură, sănătate, asistenţă socială sau în alte domenii în Germania, Olanda, Marea Britanie, Belgia şi oricare alt stat UE, la un nivel corespunzător celui la care au dreptul cetăţenii statelor respective, pentru acelaşi tip de activitate (proceduri de protecţie, verificabile de către statul român); despăgubirea României cu o sumă corespunzătoare unui procent din câştigul pe care economiile statelor respective îl înregistrează în dauna intereselor statului român”, afirmă fostul ministru de externe, citat de Agerpres.

Diaconescu subliniază că “nu limitarea accesului cetăţeanului român la locuri de muncă mai bine plătite în Europa este dezideratul”.

Cristian Diaconescu arată că majoritatea statelor UE, dar şi SUA, lovite de criza COVID-19, au luat măsuri privind suspendarea sau amânarea plăţilor obligaţiilor către stat

“Dar: decizii de tipul celei luate la Bucureşti, prin care aceste obligaţii ar urma să fie plătite de sectorul privat, integral, într-un interval de 30 de zile după încetarea stării de urgenţă împreună cu datoriile curente, sunt devastatoare pentru debitori, mai ales pentru cei din zona privată. Ar fi necesară stabilirea unui program eşalonat de plată a ‘datoriei istorice acumulate în perioada aplicării stării de urgenţă’ (exclus evaziunea fiscală), pe o perioadă de şase luni până la un an (practică europeană răspândită). Marile companii, chiar cele scutite de taxe în condiţiile în care şi-au reprofilat producţia, nu au fost scutite de plata impozitului pe profit. Dacă ideea funcţionează în Franţa, Germania, Ungaria şi alte state UE nu văd de ce în România ar fi altfel”, subliniază el.

www.caleaeuropeana.ro