Matei Bogdan
Publicat în 12 iunie 2019, 15:23 / 80 elite & idei

Cristian Grosu: Atenție la 01.12.2020! Despre trecerea de la administrarea proastă la guvernarea bună

Cristian Grosu: Atenție la 01.12.2020! Despre trecerea de la administrarea proastă la guvernarea bună

Înainte de-a intra în subiect, să parcurgem în grabă cronologia de mai jos:

  • 2008 – an dublu electoral – parlamentare și locale
  • 2009 – an dublu electoral – prezidențialele și europarlamentarele
  • 2012 – an dublu electoral – parlamentare și locale
  • 2014 – an dublu electoral – prezidențiale și europarlamentare
  • 2016 – an dublu electoral – parlamentare și locale
  • 2019 – an dublu electoral – europarlamentare și prezidentiale
  • 2020 – an dublu electoral – parlamentare și locale

Lista arată că anii care nu au fost pre-electorali (cu suspendarea oricăror politici logice și a oricărei strategii de viitor, și dirijarea resurselor de la dezvoltare la veniturile votanților) – au fost post-electorali (cu o influență la fel de nocivă – ”reglarea conturilor” politicienilor câștigători cu finanțatorii alegerilor precedente – adică fie racordarea acestora la contractele cu statul, fie, atunci când nu s-a putut, sabotarea licitațiilor care nu ajungeau la cine trebuia să încaseze).

Astfel că ucigătorul calendar electoral, combinat cu lipsa de responsabilitate a decidenților care gândesc exclusiv în cheie electorală, a dus la situația în care băltim azi:

De la aderarea la UE, în niciun minut România nu a fost guvernată: a fost doar administrată. Administrată prost, cu dezideratul exclusiv al câștigării următoarei runde de alegeri și cu plata finanțatorilor care s-au ocupat de cele trecute.

Rezultatul înlocuirii actului de guvernare, cu administrarea improvizată a unei țări aflate în veșnică campanie electorală, se vede și e cercul vicios în care se învârte tot mai repede România:
nicio autostradă care să facă legătura între regiunile istorice tot mai divergente economic (excepție fac bucățile din Ardeal – dar acolo chiar nu încurcă pe nimeni), digitalizarea administrației e de la an la an mai jos (exemplul școală este al CNAS – s-au chestuit 150 de milioane de euro, a durat 10 ani – banii au ajuns la finanțatorii de care vorbeam mai sus – iar acum guvernul se pregătește s o ia de la capăt și să cheltuie încă 200 de milioane – poate că peste 6-7-8 ani o să meargă… , județe întregi se depopulează încă zilnic din cauza lipsei de investiții în regiunile lor –

în fine – așa nu, așa nu, așa NU – în orice direcție și în orice domeniu ai privi.

Iată, însă, că steluța României se pregătește iar să strălucească – iar mica ei sclipire poate fi mană cerească pentru România, cu o condiție:

partidul care are cea mai bună strategie de dezvoltare se poate pregăti de termenul necesar implementării unei atare strategii:

de la 01 decembrie 2020 – când putem presupune că avem validarea alegerilor parlamentare – și până în primăvara anului 2024, România intră sub intervalul astral al lipsei alagerilor.

Adică măcar doi ani și jumătate în care politicienii conștienți, strategii competenți ai partidelor – și, în definitiv, simplele și de bun simț ființe umane care ajung la decizie – au timpul necesar nu doar să urnească niște reforme, ci să le și ducă în acel punct din care aceste reforme să devină ireversibile:

oricine vine la putere să fie obligat prin forța îmărejurărilor să le ducă la bun sfârșit.

De ce e important să ne gândim încă de azi la acest moment:

e-o întreagă dezbatere dacă partidele din opoziție – recte PNL și USR – să dărâme guvernul PSD-ALDE în acest moment, încercând să fructifice valul de simpatie care încă nu s-a stins după europarlamentare.

De partea cealaltă, PSD-ALDE încearcă să-și creeze – odată scăpată de ”dictatorul” care-și punea oamenii până și în cele mai aparent neînsemnate poziții din stat – imaginea de coaliție responsabilă, care se reîntoarce la ”programul de guvernare”.

Și unii și ceilalți par să se înșele – deși fiecare o face pe altă direcție:

Coaliția PSD-ALDE vrea să-și reseteze agenda cu fix aceeași oameni – căci e greu de crezut că poate fi pus totul în cârca lui Liviu Dragnea și în cea a lui Darius Vâlcov. Dacă nu ne înșală memoria, până acum o lună de zile, mesajele celor doi ne erau servite (cu tot cu violența specifică) de ministrul Eugen Teodorovici sau de Teodor Meleșcanu – ca să luăm doar două exemple – de la Ordonanța 114 și până la mutarea ambasadei din Israel sau poziționarea față de aprinsul confluct cu Bruxellesul.
Și mă îndoiesc că vreunul din ei și-ar fi riscat pielea politică (pentru că șoriciul omenesc iese oricum din discuție) dacă, unul, ar fi spus din capul locului că e tâmpenie să pui președinte al ANAF pe cntabila unei firme de salubritate comunale, și ar fi refuzat să facă acest lucru – sau porcăria sinistră a Ordonanței 114 recitată cu spume la gură împotriva capitaliștilor, în timp ce românii își vedeau de sarmalele de Crăciun. Și unul, și celălalt, erau în situația în care și-ar fi păstrat funcțiile guvernamentale, pentru că Liviu Dragnea nu-și mai putea permite să-și torpileze la infinit guvernul, în cele mai sensibile zone ale sale.

Or, nu văd cum aceeași oameni – sunt sunt mulți alții lângă cei doi amintiți – au o soluție să scoată țara din mlaștina în care au înfundat-o timp de doi ani jumate cu mult efort și cu multă cheltuială.

La capătul celălalt, PNL-USR se înșală – pregătindu-se să intre într-o altă capcană.
Preluarea intempestivă a guvernării ar prelungi ceea ce numeam mai sus administrarea statului versus guvernarea statului. Am continua bălăceala în această mare de improvizații care ne țin departe de cele mai basic semne de dezvoltare – iar vitejiile de care auzim la televizor la unul sau altul din opoziție sunt clișee valabile pentru oricine se pregătește de campanie.

Problema e: electoratul care a torpilat PSD-ul acum câteva săptămâni, mai e sensibil la astfel de clișee? În afară de ”Jos PSD!”, vedem o strategie de guvernare în 3-4 puncte, pe care să tropăim cu toții să o vedem aplicată? Vedem o listă cu problemele identificate la un mod atât de concret încât să intuim că tocmai se lucrează, încă de pe acum, la legislația care să le rezolve?

Sau o să asistăm, în cazul că roata se întoarce la alegeri, la certuri pe vreun post din deconcentratele județene, pe legislația antifumat, pe drepturile homosexualilor și pe câte și mai câte se găsește vreun prost în vreun partid să ne arată că a ajuns și el la decizie?

*

Drumul până la întâlnirea cu miraculoasa ”fereastră a reformatorului” – aproape 4 ani fără alegeri – e, însă, foarte greu – și nu pentru politicieni (care-l vor străbate din caleștile instituțiilor pe care le populează) – ci pentru economie și societate:

de la criză încoace, România n-a mai trecut printr-o atât de toxică combinație a ”cifrelor”:

  • -, să ai concomitent un deficit bugetar la limita de 3%,
  • -, finanțat la costuri duble față de oricare altă țară din UE,
  • -, un deficit de cont curent de 5%,
  • -, un deficit structural spre 4% (când programasei să ai 1%)
  • -, un deficit comercial de țară sahariană, și care crește zi de zi, lună de lună și trimestru de trimestru
  • -, o (cu mult!) cea mai mare inflație din UE,

înseamnă că, până la spectaculoasă strategie de dezvoltare, ai de pregătit aluatul.

Altfel, te trezești în cea mai bună posibilitate de-a porni reforme, dar tocmai atunci să nu mai găsești resursele să le și faci.

Și mai trece o generație…

www.cursdeguvernare.ro

Ultima ora:

ObservatorSebastian Burduja: Sunt onorat să mă regăsesc printre propunerile Guvernului României pentru Consiliul de Supraveghere al Transelectrica

PoliticSebastian Burduja: Sunt onorat să mă regăsesc printre propunerile Guvernului României pentru Consiliul de Supraveghere al Transelectrica

EconomieSergiu Manea, Conferința Profit.ro : Cerințele de capital și reglementările de risc pun în inferioritate băncile europene

ExternBogdan Aurescu retrage observațiile trimise la CEDO de fostul agent guvernamental în cazul Dragnea împotriva României: ”Observațiile au fost formulate în detrimentul intereselor statului român”

EvenimenteAndreea Paul: Despre lumea actuală, meseriile viitorului și noile competențe

CulturaMireille Rădoi: Noiembrie muzical, la Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”

SocialGeorge Butunoiu: Să-mi ţin promisiunea sau să nu o ţin, dacă tot moare în curând?

MoldovaAndrei Vlăsceanu: Mişcările de şah de la Chişinău



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe