de Cristian Grosu

Alegerile de anul acesta au ceva cu totul special: nu au avut pur și simplu culise.
Toate negocierile între taberele patidului pe cale de fuziune de facto – PSD și PNL – s-au făcut pe scenă – un fel de sex în grup cu lumina aprinsă, în care protagoniștilor nu le pasă de ce se vede și aude.

Negocierile politice sunt însoțite întotdeauna – aici și în orice altă țară –  nu doar de discuțiile ”strategice” privind guvernarea, ci, mai ales, de amprenta caracterului uman când e vorba de împărțeli: meschinării, trădări, lăcomie, agresivitatea mediocrității, violența micimii umane etc, adică toate cusururile pe care omul din societatea omenească le poartă cu sine de la un capăt la altul al istoriei.

Nimic din toate acestea n-a rămas acum în spatele ușilor închise – acolo unde le-ar fi fost locul – ceea ce reprezintă, din punct de vedere politic, în primul rând un pericol pentru cei 5-6 miniștri care, în baza experienței, chiar își înțeleg ministerele și domeniile și care, intrați în acest malaxor al confuziei politice rezultate din împărțeală, vor avea o mare problemă de credibilitate și eficiență în guvernul următor.

Continuarea, aici.