OraNoua.ro
Publicat în 11 octombrie 2017, 19:52 / elite & idei

Cristian Grosu: Un doctorat cu prim-viceguvernatorul – noua mare problemă a economiei private

Cristian Grosu: Un doctorat cu prim-viceguvernatorul – noua mare problemă a economiei private

de Cristian Grosu

Pare halucinant că nu știm azi cum va arăta fiscalitatea peste 3 luni? și că n-am știut acum 6 luni cum o să arate azi? și că nu o să știm peste 4 luni cum va arăta peste 8 luni?

Ei bine,

haosul, incertitudinea și improvizația violentă pe care statul (guvernul PSD_ALDE) le produce în economie au o explicație foarte… școlărească :

Dl. Ionuț Mișa a fost scos, la propriu (și pare că de un perciune), la tablă.

Două sunt problemele pe care economia privată le are cu examenul (la propriu!) al dlui. Ionuț Mișa:

1), În primul rând, dl. Ionuț Mișa are cea mai temută poziție într-un guvern al unei țări normale: cea de ministru de Finanțe. Adică viziune, autoritate, determinare, convingerea că ținta sa e dezvoltarea sănătoasă a economiei.

2), Dl. Ionuț Mișa tocmai își dă doctoratul, iar ecuațiile economice, teoriile și noile trenduri în materie de economie ar putea să nu reușească să se focalizeze pe soluția momentului.

3), Îndrumătorul de doctorat al Dlui. Ionuț Mișa este Dl. Florin Georgescu – prim-viceguvernatorul Băncii Naționale a României: și cu asta și începe problema economiei private din România. 

De ce? Despre asta vom explica mai jos.

Despre dl. Ionuț Mișa mai adăugăm un lucru: speranțele noastre au fost foarte mari când a ajuns ministru: am fi putut spera – aveam tot dreptul – că a ajuns vioara întâi la Finanțe tocmai pentru experiența pe care ar fi trebuit s-o aibă după ce s-a ocupat, la ANAF, de marii contribuabili – ar fi fost, adică, semnul că Finanțele se vor concentra pe colectarea de bani de la marii evazioniști.

Dar nu pentru asta a ajuns ministru. Ci pentru că își dă doctoratul cu dl. Florin Georgescu: ocazia perfectă pentru a pune în operă, la ”exercițiul practic”, o viziune asupra gestiunii fiscalității care NU are nicio legătură cu o economie privată sănătoasă. 

Din acest moment îl uităm pe dl. Ionuț Mișa, și ne concentrăm pe mentorul său, care supraveghează experimentuele docilului ucenic vrăjitor.

/Cele 6 pericole reale pentru economie pe care le presupune implicarea din umbră a lui Florin Georgescu :

1-, Dl. Florin Georgescu NU are tabloul general si controlul politicilor care să protejeze economia de imixtiunea toxică a statului. 
(Acest pericol este unul formal – până la el sunt altele – dar fără a-l bifa nu se poate, mai ales că, la un moment dat, a și fost cartea principală pentru poziția de premier – dacă prioritățile dlui. Dragnea ar fi fost și altele decât legile Justiției).

Nevând la îndemână ansamblul și operând numai pe simulator, expertiza (certă) și experiența (aproape nesănătos de mare) ale dlui Florin Georgescu se rezumă la a opera pe situații scoase din contextul economiei.

Și ce poți scoate din context mai ușor decât fiscalitatea și poziționarea guvernului față de un fenomen sau altul din economie?

Pentru că aici vine următorul pericol – și mai mare:

2-, Dl. Florin Georgescu vede administrarea guvernării absolut pe dos decât funcționează ea în economia de piață:

-, în timp ce contribuabilul – de la cetățean la companie – e în centrul societății, statul e un mecanism delegat să rezolve și să administreze problemele comune pe care fiecare contribuabil în parte nu are cum să le administreze : asta e varianta corectă – sau, mă rog, varianța în acord cu genul de societate pe care ni l-am ales – scurt spus, statul se subordonează societății. 

-, Dl. Florin Georgescu pune lucrurile invers: în centru e statul, administrat de niște ”tovarăși” de răspundere care știu ei ce-i mai bine pentru contribuabil, iar economia privată e subordonată statului. Astfel că statul poate face orice, indiferent de ce i se întâmplă economiei private.

E și motivul pentru care – cum vom exemplifica ma jos – dl. Florin Georgescu NU EMPATIZEAZĂ DELOC CU ECONOMIA PRIVATĂ DE LA CARE AȘTEAPTĂ TOTUL.

Nici nu are cum să empatizeze – iar ăsta e un pericol și mai mare:

3-, Dl. Florin Georgescu NU ”simte” că între economia privată care finanțează, duce, suportă totul și mecanismul prin care statul fură efectiv prin reprezentanții săi e o prăpastie reală. 

E poate și motivul pentru care dl. Florin Georgescu e un om cinstit în sensul că nu fură bani ca mulți dintre oamenii de pe nivelul său: corupția în sine e o formă extremă de ”antreprenoriat”, adică ipostază economică de bază cu care nu empatizează. 

E, poate, și motivul pentru care nu înțelege legătura organică și de nezdruncinat între Justiție și Economie: atunci când se fură banii, dl. Florin Georgescu NU se uită la mecanismele ingenioase ale hoților, ci caută automat mecanismele prin care mediul privat onest să fie pus să acopere paguba. 

O atare distorsiune a imaginii economiei duce, inevitabil, la un pericol și mai mare:

4-, Dl. Florin Georgescu produce măsuri conforme cu viziunea de mai sus și este foarte probabil că e contrariat de incapacitatea politică a majorității PSD-ALDE de-a le implementa

– așa cum e contrariat probabil și de ”ifosele” gălăgioase ale mediului de afaceri: cum adică să nu poți să pui tulumbele de apă ca pe niște greviști violenți care nu se mai potolesc?

-impozitarea cifrei de afaceri, taxele de solidaritate care să cârpească bugetul expandat artificial,

-mutarea contribuțiilor de la angajator la angajat NU pentru a stimula mentalitatea de contribuabil a celui din urmă, ci pentru a reinventa o contribuție și pentru angajator la momentul când deficitele vor scăpa de sub orice control (să ținem minte asta dacă se va face transferul de la angajator la angajat),

-split tva – care NU poate reduce evaziunea la TVA pentru că oricum se referă la ”proștii” care-și declară TVA-ul,

-întreținerea unui climat de nesiguranță și chiar de teroare printre antreprenori și SPULBERAREA ÎNCREDERII contribuabilului în stat – încredere care e un capital la fel de prețios precum banii:

aici ar fi interesant de aflat cum ar putea lucra un domn precum Florin Georgescu la unul din excepționalele sale rapoarte, dacă ar ști că până îl termină s-ar putea să nu mai lucreze la BNR, sau că nu i se va plăti salariul, sau că oricum va ajunge la coș? Dacă i s-ar raporta dlui. Florin Georgescu că exact în aceeași situație e un antreprenor sub vijelia de informații oficiale contradictorii e foarte posibil să spună că nu se compară.

Da – dl. Florin Georgescu și trupa de sinecuriști din BNR care se joacă cu legea fiscală în țărână – au temeri mai sofisticate decât un antreprenor care ține o afacere cu 100 de salariați și care – Atenție! – azi, 27 septembrie NU știe cum va arăta legea fiscală peste 3 luni, peste 6 luni, peste 9 luni!

Zicem ”Legea fiscală”: dar ea e funcțională și eficientă doar într-o economie în care cei onești sunt lăsati să lucreze, iar statul se ocupă cu distribuirea necesară ca să facă mecanismul cât mai eficient. Iar aici intervine un alt la fel de mare pericol :

5-, Rupți de economia reală și chiar de viața reală (acolo unde sinecurile împărite pe viață nu funcționează pentru că acolo doar se decontează), dl. Florin Georgescu și trupa de sinecuriști Nu știu ceea ce știe orice antreprenor oricât de neinstruit în ale economiei: nu poți să fii și cu dânsa-ntrânsu și cu dânsu-ntrânsu:

-, nu poți să-ți scoți banii din firmă să faci ce-ti trece prin minte cu ei, și să mai ai și de rulaj pentru luna următoare (decât dacă ești patron la TelDrum)

-, nu poți să scazi taxele la consum înainte de-a-ți crește producția proprie și să mai și ai pretenții să crească sub asaltul crâncen al concurenței externe

-, nu poți să mărești salariile luna asta și să angajezi oameni noi, dacă nu investești în utilaje noi și nu ai comenzi noi

-, nu poți sancționa un salariat la bani, numai ca să ai cu ce-i da primă la sfârșitul lunii 

-, nu poți să ieși la pradă la drumul mare în noaptea de dinaintea zilei de dat salarii

-, nu poți să-ți păcălești oamenii promițându-le ceea ce nu ai, și să mai și vrei să-ți rămână la muncă

Or, toate astea de mai sus s-au făcut în ultimii 2 ani (cam de la jumătatea lui 2015 încoace): le-a făcut statul român cu cetățenii și cu economia lui privată. Iar în ce privește efectele – putem să dăm asigurări că încă n-am văzut nimic – festivalul e abia la început.

Pentru că se va intra într-un val de disperare guvernamentală, iar ăsta e alt pericol – între cele mai mari – care ne paște:

6-, Deja la Banca Națională politica monetară a fost înlocuită cu politica pur și simplu. Dar fără răspunderea și fără privirea de ansamblu de care scriam la punctul 1 de mai sus:
niște oameni fără absolut nicio răspundere și fără să aibă cel mai mic habar de confuzia, neîncrederea și pânda pe care le produc în economia privată, se joacă cu cifrele, sancțiunile, codurile și procedurile – un amalgam toxic pentru un mediu de business care s-ar lăsa disciplinat condus de politici economice pe măsura potențialului autohton. 

În urmă cu 3 ani, scriam cu tristețe acest text (un LINK_AICI) , despre politizarea dură a CA-ului și despre pericolul radicalizării politice din interiorul Băncii Centrale.
Astăzi, fără să iasă pe câmpul deschis al bătăliei și al guvernării politice, radicalizațiiprepară explozibilii, amestecă otrăvurile, înnoadă cablurile, montează ceasul și pe toate le pun într-o centură pe care o agață de dl. Ionuț Mișa. Poate că-i mai bine c-o fac ei? Până la urmă, progresul e mare de la Darius Vâlcov la Florin Georgescu.

Da, chiar e mai bine – cel puțin teoretic: în BNR există expertiza necesară și oamenii potriviți astfel încât, detașată de politica ideologică, să se aplece pe liniile de forță ale economiei și fiscalității românești și să-i găsească direcțiile potrivite cu bătaie măcar medie dacă nu lungă:

-cum facem și sub ce raport impozităm munca și veniturile din capital?

-cum facem să creăm și o fiscalitate care să fie și stimulativă, dar și în acord cu setea de investiții a acestui loc încă gol?

-cum facem să stimulăm producția autohtonă și care-i momentul în care să accelerăm abia apoi pedala consumului?

-ce model adoptăm astfel încât să fim și compatibili cu jocul în care am decis (chiar am decis?) să jucăm?

-cum folosim în economie atuurile pe care le avem: cheltuim aceste atuuri unul după altul în campaniile electorale sau le folosim cu termen de multiplicare în viitor

-prelungim jocul creșterii prin consum ținând deschis robinetul creditelor de-a valma, sau trecem la reglajele fine și străine de jocurile de partid și ideologice?

-cum ținem sub control, cu ajutorul ANAF, mecanismele ilicite de dezintermediere?

-cum scuturăm ANAF și Ministerul de Finanțe și Antifrauda de interesele care le țin subdezvoltate și rudimentare, pentru că nimeni nu are interes să fie totul transparent și digitalizat, pentru că atunci s-ar vedea bine cine și cât fură

-cum protejăm economia privată anostă de traumele pe care poziția ingrată i le provoacă, ca între ciocan și nicovală: între statul hapsân de bani și concurența neloială provocată de evazioniștii de care statul nu se atinge? 

-și tot așa – altele 100-200 de întrebări esențiale ale căror răspunsuri nimeni nu vrea să le facă politici economice.

Sau poate că NU e bine:

Ultimii 2 ani ne arată un REGRES pe toate planurile care anulează spectaculoasa (dar și toxica!) creștere economică : 

-în loc de gândirerea unor măsuri sociale eficiente, asistăm la un festival de aberații împachetate în cele mai penibile populisme:

să nu se fi auzit în BNR care au fost mizele reale și cu bătaie internațională a legii dării în plată (altele decât niște șmecheri care au vrut să scape de case de niște sute de mii) – și care urmăreau creșterea volumelor de credite neperformante (mize care nu mai veneau din partea băncilor) ?

-în loc de simplificarea procedurilor de taxare – aberații aduse și explicate de un prost care, în loc să trimită din America o vedere cu Statuia Libertății, a venit cu înțelegerea strâmbă a unui sistem care, dacă i s-ar aplica și lui, ar muri de foame și el și nevastă-sa?

-în loc de sobrietatea care trebuie să însoțească schimbarea celui mai mărunt paragraf din legea fiscală, avem un festival de improvizații care trebuie să aibă girul unui om care n-a practicat niciodată o meserie? 

-în loc de investiții în care bat ploile și vântul – salarii mai mari la funcționarii care ar fi trebuit să se ocupe de ele? (exact asta se întâmplă! – investițiile sunt stopate, dar slujbașilor care se ocupă de ele le-au crescut lefurile).

-în loc de așezarea marilor companii autohtone pe lista beneficiarilor de stimulente de dezvoltare (la un loc cu marii investitori externi), mărunțișul aruncat ca bani de buzunar în start-up nation…

-REGRES pe tot mai multe planuri – ba chiar pe unele, o glisare a situației către cea de la mijlocul anilor 90. Întâmplător, perioada de glorie a dlui Florin Georgescu în vizionarul guvern Văcăroiu – viața mai joacă și feste – cum e să depanezi aceeași poveste care credeam că trecuse acum 20-22 de ani…

În locul aberațiilor politicianiste de mai sus – în care n-am fi vrut să vedem picior de expert al BNR – ce-am primit în anul 2017 , îndrăznim să întrebăm NOI, CEI CARE FINANȚĂM TOTUL – cei din economia privată?

Pentru că în lumea reală din privat, au coborât doar 2 lucruri: creșterea salariului minim și creșterea punctului de pensie. Atât!

Pentru asta a fost nevoie de sacrificarea aproape totală a investițiilor publice, sacrificarea cofinanțărilor la fondurile europene, blocarea investițiilor locale pentru a ține consolidatul pe deficit acceptabil din excedentul venit din subdezvoltare? Nu-i cam mult? 

Nu: pentru că restul de bani s-au dus salariile la bugetari, în pensiile speciale – atât de speciale încât o pensie bazată EXLUSIV pe contributivitate a ajuns special de rară – în indemnizațiile demnitarilor și în pensionarea slujbașilor la 40-50 de ani și reangajarea lor pe salarii adevărate tot la stat. 

Dar asta nu e lumea reală: e lumea dlui. Florin Georgescu. Și ca ea să arate acceptabil, o finanțăm noi. 

Toate astea, însă, ne arată că, dacă vom continua pe același drum și în 2018 (și se pare că vom continua, slujbașii politici din BNR – odihniți, hrăniți și lipsiți de responsabilitatea ”viziunii” lor – îndreaptă o greșeală cu alte 4-5 erori, ca să rămânem în paradigma de gândire dictată de la Ministerul Educației) în mai puțin de 2 ani să nu ne mirăm că Bulgaria ne-a cedat lanterna roșie:

deja vecinii de la sud au început să bifeze domeniu cu domeniu unde ne-o iau înainte. Căci, în rest, REGRES pe toate planurile – cu consecințe nu doar pe economia autohtonă, ci, ÎN PRIMUL RÂND, pe capitalul autohton: o spun cu toată gura, știind că asta ar trebui să fie, nu numai declarativ, sensibilitatea dlui. Florin Georgescu.

Dar despre aceste efecte pe capitalul autohton – în articolul viitor. 

Până atunci, însă, merită să ne întoarcem la Dl. Ministrul al Finanțelor Ionuț Mișa (da, cel care ne speriase cu o altă ”dușmănie” împotriva ”privatului” – anunțul că se vor lua banii din pensiile private – chiar asta era decis să facă pentru că asta scria în prima versiune a programului de guvernare – primul său extemporal !!!) :

Lucrarea de doctorat a dlui. Ministru NU se referă nici la combaterea evaziunii marilor contribuabili, nici la blocarea căilor ilegale de scăderea bazei de impozitare făcute de marii jucători, nici la creșterea gradului de colectare la marii contribuabili înainte de termenele de prescripție, nici la verificarea nepărtinitoare a dosarelor de transfer , nici la… – așa cum ne-am fi așteptat la specializarea domniei sale.

Lucrarea se numeste ”Rolul politicii fiscale în mixul de politici economice”. 

(La dracu, domnule ministru: mai bine ați fi făcut experimentul ăsta nu pe economia României. Mai bine ați fi experimentat, incognito, cu un SRL. Era mai ieftin. Dar, după ce vă veți fi luat mulți ani și multă muie de la Ministerul de Finanțe – de la vreun alt doctorand de-al lui Florin Georgescu -, veți fi luat un doctorat, pe bune, din partea economiei reale. Vă asigur că nici dl. Florin Georgescu nu v-ar fi găsit aici!
Iar domnia sa are privilegiul că, dacă vrea, poate să iasă în față și să-și asume. Tot. Da, tot! Am înțeles că are cu ce.

Ultima ora:

ObservatorMarius Dunca: Preşedinţia României la Consiliul Uniunii Europene (UE) reprezintă un test dacă societatea românească are capacitatea să pună în valoare identitatea naţională

PoliticKelemen Hunor si Viktor Orban au discutat despre susținerea etnicilor maghiari din România

EconomieSorin Ioniţă: Trăiască România decolonizată! Câţi bani UE pierdem în Anul Centenarului

ExternCristian Unteanu: „Chestiunea Ierusalimului“ amorsează revolta lumii arabe. Şi nu numai

EvenimenteDorin Chirtoacă, la funeraliile Regelui Mihai

CulturaCristina Popescu: In memoriam, Regele Mihai I (1921-2017)

SocialBogdan Gavrilă: Reformarea clasei politice nu se poate face cu miniștrii de acum 10 ani

MoldovaCristian Unteanu: De la Chişinău, Dodon brodează mai departe pe scenariul anti-românesc



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe