de Cristian Socol

Şi mai multă austeritate în România următorilor 3 ani? Ţintirea obsesivă a unui deficit bugetar mic – mult mai mic decât pragul de sustenabilitate – în dauna creşterii economice? Să ne lăudăm cu România premiant al austerităţii în UE? Să arate bine cifrele macro, dar convergenţa realăa să fie lentă? Să băltim în tabloul macroeconomic al unei creşteri economice reduse în următorii ani? Nu, este incorect.

Pe 24 septembrie am publicat analiza Sa ne laudam cu Romania in topul austeritatii in urmatorii ani? Nu, este antieconomic (detalii aici) crezand ca aduc o contributie la dezbaterea celei mai importante probleme de anul viitor – mergem cu deficitul la 1,4% din PIB, conform planificarii MTO stabilite la inceputul lui 2012 sau tinem cont de evolutiile macroeconomice prezente si reajustam fezabil traiectoria de consolidare fiscala? Am sperat ca oamenii de afaceri vor intelege corect demersul meu si vor sustine argumentele expuse. Ca vor  subscrie ideii ca Romania nu are de ce sa mearga cu deficitul foarte jos in conditiile in care datoria publica de 40% din PIB (cu tot cu bufferul de 6,8 mld euro) este substantial sub pragul de sustenabilitate.

In “sfantul” nostru obicei, multi m-au acuzat dar fara a veni cu contraargumente. Ca vreau eu sa nu respectam ce am semnat in 2011, ca vreau sa imping reformele structurale s.a.?!

Nu. Cred ca nu m-am facut bine inteles. Eu spun si argumentez ca trebuie sa respectam ce am semnat si ca trebuie sa ne mentinem tinta de a atinge deficitul bugetar structural de 1% pe termen mediu. Dar nu in 2015 cum gresit si total nefezabil din punct de vedere economic s-au facut estimarile initiale. Sa nu ne repezim sa intrecem Grecia la strans cureaua (este stiut ca Romania a avut in perioada 2009-2013 a doua cea mai dura ajustare fiscala din UE) ci sa intindem traiectoria de consolidare fiscala pana in 2017 asa cum majoritatea tarilor din UE au facut-o. Adica sa lasam 2015 si 2016 cu un deficit cash sau ESA cu putin peste 2% (total sustenabil din punct de vedere macroeconomic) si toate economiile obtinute prin rationalizarea cheltuielilor publice, imbunatatatirea colectarii si reducerea evaziunii fiscale sa intre ca finantare pentru stimularea mediului de afaceri. Adica, mai bine spus de ce nu am incerca reducerea TVA cu 2 pp la anul, de ce nu am ranforsa schemele de ajutor de stat, ajutoare de minimis, programe de stimulare a industriilor clustere de competitivitate s.a…? Conteaza mai mult diploma de premiant al austeritatii sau cresterea potentialului economic?

A doua acuza a fost ca daca nu am strange puternic cureaua la anul s-ar amana reformele structurale. Gresit, tocmai ca oferi spatiu si timp pentru a accelera aceste reforme iar ele vor crea externalitati pozitive ce vor conduce in final la cresterea PIB potential si implicit la reducerea sustenabila a deficitului bugetar structural. Si sa lasam astfel timp reformelor structurale adoptate deja pentru a provoca efecte pozitive in economie, de natura a mari calitatea ajustarii fiscale.

Sunt dezamagit. Am vazut ieri o declaratie din partea unui oficial al unei asociatii prestigioase a investitorilor straini din Romania care spunea ca principala recomandare facuta candidatilor la prezidentiale ar fi respectarea intocmai a tintelor MTO stabilite in urma cu 3 ani.

Am inteles, poate gresesc eu… Cand ma uit la semnalele tot mai ingrijoratoare (griparea motoarelor economiei germane, problemele din Italia, Franta….) cand ma uit la riscul puternic al unei lungi perioade de deflatie combinata cu crestere economica redusa si investitii scazute chiar daca dobanzile sunt aproape de zero … cand citesc studiile despre stagnarea seculara… Da, este posibil sa gresesc eu…

 Sursa: www.adevarul.ro