OraNoua.ro
Publicat în 10 decembrie 2014, 20:51 / 152 elite & idei

Cristian Unteanu: Avertismentele disperării sau ale ultimei şanse?

Cristian Unteanu: Avertismentele disperării sau ale ultimei şanse?

de Cristian Unteanu

Există un principiu explicat îndelung agenţilor operativi de nivel înalt: regula absolută spune că oamenii văd ceea ce vor să vadă. Asta din varii motive: aşa le este mai comod, aşa le este mai simplu, aşa le este mai confortabil, aşa scapă cel mai uşor de probleme şi de coşmaruri.

Agenţii sunt antrenaţi să capete, pe cât posibil, un al şaptelea simţ, cel al identificării realităţii de dincolo de realitate, fiind câteodată selectaţi tocmai pentru această aptitudine specială. Grupurilor de luptă le este acum integrat un asemenea personaj special după imaginea căruia a fost creat odată un personaj dintr-un serial SF, Entreprise, doamna aceea cu capacităţi denumite „paranormale” în lipsă de altceva, cea care, după cum v-aţi dat seama, era adevăratul conducător de joc, cea care impunea deciziile în cazurile limită. Ea, nu comandantul navei.

În grupele de analişti care lucrează exclusiv pentru marii decidenţi politici ai planetei se află câte un asemenea personaj, combinaţie foarte ciudată între un agent secret de tip „fantomă”, analist politic specializat în previziuni pe termen lung, expert în probleme de securitate militară, creator de strategic war games şi psiholog specializat în ştiinţele comportamentului. Mai ales în acela deviant. De orice gen. Rolul său este să ghicească ce se ascunde în spatele fiecăreia dintre miile de imagini, oficiale sau nu, ale competitorilor, ce anunţă o succesiune de mişcări neprevăzute, să desluşească existenţa unui patternîn ceea ce tuturor celorlalţi le pare o ruptură ilogică sau o dezvoltare imprevizibilă. Personajele respective sunt acum antrenate să interpreteze rupturile de joc, exploziile sau imploziile de sistem, oricât de violente ar fi ele, ca urmări logice ale unui proces, vina echipei de analişti fiind tocmai educaţia tradiţională care nu le permisese să anticipeze imposibilul.

În urmă cu oarece timp, un asemenea personaj transmisese un asemenea avertisment. Situându-se complet împotriva curentului politic corect în momentul respectiv – din SUA şi, în general, din tot spaţiul occidental – spusese că forţarea puternică şi necondiţionată a procesului de „deschidere democratic” spre China şi India va fi o greşeală care avea să coste foarte scump şi, la capătul linei, va putea dezechilibra complet raportul global al puterilor.

Argumentul era bazat pe un capitol dintr-o lecţie care se învaţă la cursurile foarte speciale şi restrânse ale unora dintre marile şcoli de ştiinţe politice (niciun fel de legătură cu ceea ce este acum la noi cunoscut sub acest nume): „procesul spaţiilor închise”. Teoria spune că există civilizaţii construite pe principiul casei orientate înspre interior, cu grădina în centru, înconjurate de ziduri cât se poate de ermetice. Priviţi Japonia şi China, se spunea în cursul respectiv, şi învăţaţi că ele, atâta timp cât au fost conduse de despoţi, s-au concentrat aproape exclusiv asupra grădinii interioare, neieşind mai niciodată din spaţiul simbolic al zidurilor protectoare. Puterea era exclusiv internă, ce era afară era doar obiect de curiozitate, în orice caz de spaimă deoarece putea aduce schimbarea sau moartea.

Construcţia Marelui Zid este, simbolic vorbind, semnul că civilizaţia voia să se închidă în sine, puterea absolută având celălalt simbol de peste moarte, şi conceput pentru a rămâne neschimbat într-o lumea imuabilă, uriaşa armată de lut…

Uitaţi-vă bine la exemplul mai mic pe care-l dă acum Japonia, transformată mai întâi de dorinţa de modernizare a propriului său împărat apoi de efectele prezenţei americane după cel de-Al Doilea Război Mondial, într-o forţă economică globală…

Gândiţi-vă bine, se spunea, la consecinţele forţării deschiderii Chinei spre lume, la capacitatea ei de a impune reguli plecând de la realitatea simplă a celei mai mari pieţe de forţă de muncă ieftină intrată, fără preambul, în era tehnologiilor de secol XXI.

Care va fi riscul abandonării de către China a posturii internaţionale pe care i-o dădea tradiţia combinată cu dictatura lui Mao, strict preocupat de jocurile interne şi de efectele revoluţiei culturale în crearea omului nou, obsesie împrumutată rapid mai micilor, dar la fel de sângeroşilor dictatori din spaţiul fostei Indochine şi, prin contaminare, înspre conducerea politică a unor ţări mai ciudate, precum Albania sau România. Juste observaţii? Dacă informaţiile mele sunt corecte, se reactivează acum o serie dintre adepţii acestei şcoli, odată cu semnalele de alarmă din ce în ce mai puternice asupra unei greşeli majore făcute în ultimele decenii pentru care se plăteşte deja o notă destul de piperată. Este vorba despre concentrarea strategică spre Rusia, marea miză a unei operaţiuni uriaşe de reconversie – politică, dar şi economică şi cu consecinţe militare – care avea ca punct final transformarea vechiului adversar de odinioară într-un aliat strategic cu ajutorul căruia, într-o nouă formulă bilaterală a unui nou acord de la Yalta, să se reîmpartă harta de putere a lumii. Considerând China doar un actor economic interesant în primul rând ca piaţă de desfacere, laolaltă cu estul european, tratată cu condescendenţă şi relativă indiferenţă.

Numai că, în acest moment, pariul rusesc este pierdut – cel puţin în forma imaginată de strategii optimişti prinşi pe picior greşit de căderea rapidă a Cortinei de Fier. China va decide următorul echilibru, influenţând, înfrângând sau anihilând Rusia, dar, de acum jucător global prezent masiv pe pieţe de putere precum Africa sau America de Sud, în defavoarea actorilor din spaţiul euroatlantic.

Iar acum, mare atenţie, se produce avertismentul american către India de a-şi alege cu atenţie partenerii, mai în clar, de a nu ceda tentaţiei basculării de la „continent închis-piaţă de desfacere-putere nuclear” la statutul de parteneriat strategic extins cu Rusia, ceea ce ar echivala cu deschiderea Indiei spre statutul de putere globală de tip ofensiv… BRICS în formulă ofensivă, un coşmar de dimensiuni mondiale şi pentru care nu ştiu cine şi cum este pregatătit să facă faţă.

Suntem în situaţia în care, realizând pe ultimii metri că strategiile tradiţionale ale Occidentului s-au blocat şi riscă să devină ineficiente, în care s-a înţeles că nu ştim bine nici măcar ce nu ştim, se face acum apel la analiştii netradiţionali de sisteme şi comportamente.

Dacă informaţiile mele sunt corecte, primele observaţii sunt deja pe masa decidenţilor marilor jocuri, vom vorbi despre ele atât cât este posibil, dar interesant este că se sugerează o abordare totalmente diferită a situaţiei, una de tip securitar pe baza unor măsuri economice ofensive şi radicale, ca cele luate împotriva Rusiei şi care au produs deja efecte substanţiale.

Dar, ştiind că 2015 va fi marcat de existenţa unei mari crize economice, care vor fi consecinţele în termeni de securitate pentru Est şi Vest, miza reală fiind câştigarea bunăvoinţei Chinei şi Indiei în perspectiva pusă acum în faţa decidenţilor occidentali, anume că secolul XXI s-ar putea să fie unul chinez sau al unei preponderente influenţe chineze?

Lumea occidentală poate suporta simultan două jocuri, cel produs de dezvoltarea Statului Islamic şi de o devenire ofensivă a Marelui Orient?  Echipele neconvenţionale de analişti lucrează la răspunsuri neconvenţionale. Cu speranţa că nu e prea puţin şi, deja, prea târziu.

 

Ultima ora:

ObservatorAnca Dragu: O nouă etapă restauratoare pentru democraţia americană începe azi. O nouă şansă apărută în lupta împotriva schimbărilor climatice şi pentu promovarea creşterii economice sustenabile şi incluzive

PoliticAnca Dragu: O nouă etapă restauratoare pentru democraţia americană începe azi. O nouă şansă apărută în lupta împotriva schimbărilor climatice şi pentu promovarea creşterii economice sustenabile şi incluzive

EconomieCosmin Ghiță: Nuclearelectrica primește finanțare americană nerambursabilă pentru a găsi locuri potrivite construirii de mini-reactoare

ExternCristian Bușoi: Discuții cu ministrul sloven al educației despre dosarele legislative din timpul președinței Sloveniei la Consiliul UE, care va începe la 1 iulie 2021

SocialDaniela Vișoianu: În educație e nevoie de o vacanță. Adevărată.

EvenimenteAlexandru Lazescu: Curs gratuit de jurnalism online

CulturaFlaviu George Predescu: De Ce Citim – Despre poezia lui Marin Sorescu

EditorialGeorge Butunoiu: Clasificarea şi ierarhizarea managerilor



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe