Adriana
Publicat în 9 mai 2018, 09:49 / 107 elite & idei

Cristian Unteanu: Lumea primește de la americani spinii de la trandafirul nuclear iranian

Cristian Unteanu: Lumea primește de la americani spinii de la trandafirul nuclear iranian
+ Observator

Începând cu aseară, ora 21, Donald Trump a mai decis ieşirea SUA din alt mare acord internaţional după Acordul climatic de la Paris şi Tratatul transpacific, anulând semnătura americană pe „Acordul nuclear“ cu Iranul semnat în 2015.

Provocând o uriaşă îngrijorare internaţională, proteste din partea tuturor celorlalţi semnatari ai Acordului, dar beneficiind de aplauzele entuziaste din partea Israelului şi Arabiei Saudite (împreună cu câteva state minuscule din Emirate). Problemele de perspectivă generate de anularea de către Trump a Acordului nuclear sunt enorme. Politice, economice şi militare deopotrivă. Încep deja să se simtă odată cu reactivarea de către Administraţia americană a vechiului pachet de sancţiuni şi anunţarea unora noi, caracterizate de Donald Trump ca fiind cele mai dure luate vreodată şi care vor genera efect de bulgăre de zăpadă la nivelul tuturor economiilor planetei. Astfel, prima sancţiune de mare amploare reapare în actualitate din moment ce Casa Albă nu va mai recomanda Congresului continuarea exonerării Iranului de sancţiunile luate în 2012 împotriva exporturilor sale de petrol. La asta se vor mai adăuga, începând de pe data de 11 iulie, reluarea unui alt pachet de sancţiuni, cel privind sectorul financiar, al asigurărilor, transporturilor şi comerţului maritim. John Bolton, consilierul american pentru securitate naţională, a afirmat foarte clar aseară, imediat după intervenţia lui Donald Trump, că restabilirea sancţiunilor intră în aplicare „imediat pentru orice tip de noi contracte cu Iranul şi, în cazul companiilor deja angajate în activităţi economice în Iran, va exista o perioadă de câteva luni pentru a ieşi de acolo“. Conform regulilor din sistemul american, perioada respectivă poate fi de minimum 90 de zile şi de maximum 180 de zile. Vor fi consecinţe economice dintre cele mai neplăcute pentru toată lumea. Începând cu acele companii americane care, imediat după semnarea Acordului din 2015, beneficiaseră de licenţe speciale pentru a demara activităţi comerciale în Iran, asta în contextul în care şi din Europa au apărut imediat „deschizători de drumuri“, companii foarte importante care au redescoperit piaţa extrem de ofertantă a Iranului. Totul ar putea fi anulat, cu efect aproape imediat, în măsura în care americanii vor aplica sancţiunile anunţate, cele care urmează să afecteze nu numai companiile americane, ci orice companie sau ţară din lume care face comerţ cu Iranul. Astfel, compania Boeing şi Iran Air au negociat şi au semnat destul de rapid (decembrie 2016) cel mai mare contract între cele două părţi în ultimii 40 de ani pentru 80 de avioane (în valoare de 16,6 miliarde $). Livrarea primului lot, prevăzută să se facă în aceste zile, a fost amânată tocmai în aşteptarea discursului lui Trump. Să vedem ce se va întâmpla în continuare… cum vom vedea şi care va fi soarta unui alt contract important (3 miliarde $) între Boeing şi compania aeriană iraniană ASEMAN, 30 de avioane tip 737 MAX ce trebuiau să fie livrate în perioada 2022-2024. Sigur că Boeing va trebui să se conformeze restricţiilor americane, dar care vor fi pierderile pentru companie? Sau, rămânând la sectorul aviatic, care vor fi pierderile pentru AIRBUS care are comenzi în valoare de aproape 10 miliarde $ pentru 100 de avioane de la Iran Air Tour sau Zagros Airlines? Întrebare logică deoarece aceste avioane înglobează numeroase piese fabricate în SUA şi care, de acum, vor fi interzise la exportul către Iran. În fine, la orizont se desenează probleme serioase şi pentru gigantul american General Electric, multe dintre filialele sale funcţionând în afara SUA primind deja contracte ferme totalizând zeci de milioane de dolari pentru exploatarea de zăcăminte de gaze şi dezvoltarea în Iran de noi tipuri de produse petrochimice. Companiile europene vor fi şi ele lovite din greu. Şi sunt multe. Printre ele, compania petrolieră franceză TOTAL, asociată cu grupul chinez CNPC, care a semnat cu iranienii un acord privind o investiţie de 5 miliarde $ pentru exploatarea zăcământului „South Pars“. Dar şi compania Renault care a vândut anul trecut în Iran peste 160.000 de maşini sau colegii lor de la PSA care deţin aproape 30%  din piaţa auto iraniană. Sau cei de la Volkswagen care, la rândul lor, voiau să demareze linie de vânzări în Iran, bazându-se pe o analiză de piaţă care promitea perspective extrem de promiţătoare. Dar totul ar putea fi anulat, cu efect aproape imediat, în măsura în care americanii vor aplica sancţiunile anunţate, cele care urmează să afecteze nu numai companiile americane, ci orice companie sau ţară din lume care face comerţ cu Iranul. Deci inclusiv companiile de tip British Airways sau Lufthansa care deschiseseră zboruri directe către Teheran pe care, fireşte, vor trebui să le anuleze dacă vor dori să-şi menţină liniile transatlantice. Politic, ruptura Acordului poate semnifica, în cazul în care va fi dublată de declanşarea unui adevărat război comercial între SUA şi şi UE din cauza măsurilor ultra-protecţioniste decise de Trump, deschiderea porţilor pentru angajarea celor două părţi pe un adevărat curs de coliziune. Cu urmări previzibile, dramatice şi absolut de nedorit pentru nimeni. Cine urmează să izoleze pe cine în cazul în care SUA decide să aplice europenilor toate sancţiunile promise celor care nu se vor conforma liniei de joc impuse de americani? Sau care ar putea fi consecinţele unui acord între Germania, Franţa, Marea Britanie, China şi Rusia de a răspunde favorabil ofertei iranienilor de a rămâne în Acordul nuclear şi ignora Washingtonul? Posibil, dar un asemenea conflict ar putea afecta semnificativ întreaga relaţie transatlantică, oferind Chinei şi Rusiei o serie de atuuri colosal de importante în zona Orientului Apropiat, chiar dacă unele, pentru moment cel puţin, de natură mai degrabă simbolică. Le-ar întări prezenţa de puteri garante ale tuturor jocurilor şi, alături de Turcia, părţi componente esenţiale ale unei noi structuri de putere din care americanii sunt excluşi. De acum înainte, nu mai putem avea vechea neutralitate duios-balcanică. Va trebui să zicem cu cine vrem să jucăm, pe ce criterii şi până la ce limită. Există şi un scenariu opus în care tot acest dezechilibru îşi poate găsi o altă rezolvare (de data asta favorabilă SUA şi aliaţilor săi) în urma unei acţiuni militare combinate desfăşurate sub conducerea Arabiei Saudite. Greu de imaginat rezultatele în teren a unei încleştări militare în care principala forţă a ofensivei saudite să fie armata israeliană, convinsă să intre în joc în urma unui foarte clasic „incident de frontieră“ la graniţa sa de nord.Situaţia complicându-se dramatic şi în urma rezultatelor alegerilor din Liban care au consemnat victoria în Parlament a celor din Hezbollah, duşmanii declaraţi ai existenţei Statului Israel şi beneficiind de un larg şi susţinut sprijin iranian. Suntem de-abia la începutul estimării efectelor posibil de înregistrat pe cele trei planuri amintite. Vom vedea şi cum vor reacţiona şi ai noştri, aflaţi în poziţia de a alege, din nou, între a exprima solidaritatea cu interesele europene şi poziţia lor comună sau, dimpotrivă, de a ne alia cu poziţia diametral opusă a americanilor. O opţiune foarte interesant şi absolut necesar de aflat, cu toate consecinţele ulterioare din ce în ce mai evidente pentru cei care nu au realizat, la momentul respectiv, mizele reale ale unei neaşteptate vizite guvernamentale şi de partid la Ierusalim. Văzând ce se întâmplă acum, poate înţelegem că nu numai despre mutarea ambasadei a putut să fie vorba ci şi despre altceva, cu mult mai serios şi care de-abia de acum înainte ar putea să vină. Oricum, de acum înainte, nu mai putem avea vechea neutralitate duios-balcanică. Va trebui să zicem cu cine vrem să jucăm, pe ce criterii şi până la ce limită.

http://adevarul.ro/international/statele-unite/lumea-primeste-americani-spinii-trandafirul-nuclear-iranian-1_5af2a482df52022f75c1fea8/index.html

Ultima ora:

ObservatorKlaus Iohannis: Ziua Marinei 2018. Președintele a vorbit despre securitatea regională, la cel mai mare spectacol naval al anului

PoliticDaniel Constantin (Pro România): Nu vrem neapărat la guvernare, vrem să contribuim ca acest guvern să-și înceteze mandatul

EconomieSilviu Cerna – Rolul economic al statului: O veche problemă rămasă deschisă

ExternOvidiu Nahoi: Populiștii se pregătesc și ei pentru viitoarea Uniune Europeană

EvenimenteMircea Geoană: La mila sorţii şi la pomana împrejurărilor externe?

CulturaScriitorul Mircea Cărtărescu, la aniversare

SocialRaed Arafat: 41% din maşinile de pompieri pentru intervenţii la incendii au o vechime mai mare de 30 de ani

MoldovaArmand Goșu: Victoria lui Andrei Năstase reînvie speranța unei schimbări în Republica Moldova



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe