Adriana
Publicat în 30 mai 2018, 08:43 / 24 elite & idei

Cristian Unteanu: Perspectiva unei tragedii: cresc salariile, duduie economia, dar românii pleacă să muncească ,,afară”

Cristian Unteanu: Perspectiva unei tragedii: cresc salariile, duduie economia, dar românii pleacă să muncească ,,afară”
+ Observator

Ceva nu merge. Şi puţin ne interesează. Pe de o parte, rapoartele guvernamentale, bazate pe statisticile produse de Institutul Naţional de Statistică recent subordonat Guvernului, arată că România merge bine, foarte bine şi excepţional. Şi atunci când nu arată asta, i se transmite scurt că n-a înţeles bine.

De cealaltă parte, cei de la Comisia Europeană (aţii care nu înţeleg absolut nimic de proşti ce sunt din înfloritoarea realitate românească) zic că lucrurile se complică destul de rău în materie de perspective de dezvoltare şi, dacă o ducem tot aşa, s-ar putea să se profileze o criză serioasă. Şi apoi iar comunicate: ale noastre, ale lor şi apoi iarăşi comunicate. Totul în indiferenţa generală a opiniei publice, deloc preocupată de prostiile astea.

Şi aşa se face că realitatea cruntă trece nebăgată în seamă, Doar, din când în când, iluminată de un episod de scandal după care totul revine la normal, adică la preocuparea de a şti cine mai intră la închisoare şi care este starea evoluţiei dosarelor penale într-un caz sau altul, plus accidentele de maşină, petrecerile cu mititei şi manele şi înmormântările cu bocete şi sobor de preoţi.

Dar despre tragedia reală, adică depopularea continuă a României, oare de ce se vorbeşte atât de rar? Bine că vorbesc ceilalţi şi, în consecinţă, cam cu neplăcere, mai trebuie să admită şi politicienii noştri că „fenomenul este preocupant“. Dar nu e numai atât, deoarece că fenomenul se amplifică de la an la an şi poate pune sub semnul întrebării capacitatea de supravieţuire naţională.

EUROSTAT ne informează că, anul trecut, România a înregistrat foarte tristul record de a fi ţara europeană din care 19,7 % din populaţia activă (cu vârsta între 20-64 de ani) a fost plecată să lucreze undeva în afara ţării, în alt stat membru UE. Suntem pe primul loc în Europa în acest clasament, după noi fiind Lituania (15%), Croaţia (14%) şi Portugalia (13,9%), la polul opus situându-se Germania (1%), Marea Britanie (1,1%), Suedia şi Franţa (ambele cu 1,3%).

Desigur, în termeni europeni, asta se numeşte respectarea principiului modalităţii. În termeni reali, pentru România, este imaginea dezastrului în care suntem şi pe care trebuie să-l recunoaştem la adevăratele sale dimensiuni, sperând (încă) miracolul sosirii la guvernare a unei echipe de profesionişti care să înceapă să redreseze situaţia.

Sigur, prezentul îl ştim şi vedem cum se comportă guvernanţii. Dar viitorul este cea mai mare problemă. Nu vă întrebaţi oare de ce lipsesc complet de pe piaţă studiile prospective şi de ce nu avem un plan realist cu priorităţi naţionale măcar pentru următorul deceniu de dezvoltare?

Răspunsul este dramatic: nimeni nu poate face prognoză pe o realitate care a instaurat ca regulă generală de comportament schimbarea cu o viteză fabuloasă a sectoare întregi de legislaţie, rotirea sau înlocuirea de cadre doar în funcţie de criteriile obedienţei absolute faţă de Partid şi Liderul său. Realitate nestatornică şi imprevizibilă deoarece trebuie să se muleze în permanenţă pe priorităţile apărute de pe o zi pe alta, în funcţie de diferitele contexte sau presiuni interne şi externe.

Asta însă e ceva ce conştientizează mai degrabă organismele specializate, în primul rând cele cu interese sau activităţi în zona economică, din ce în ce mai critice şi sceptice nu numai faţă de activităţile guvernului ci şi faţă de evoluţiile previzibile ale pieţelor.

Dar mai este un nivel de percepţie, cel al oamenilor care văd cum evoluează lucrurile şi nu mai stau să comenteze, ci pur şi simple pleacă. Cu cât sunt mai tineri, cu atât vor să plece mai repede. Aici e problema reală pentru care nu s-a găsit o soluţie. În cazul acelor tineri, nu e vorba în primul rând de „bani în mână“ ci că le lipseşte total perspectiva credibilă a asigurării unui cadrul predictibil care să le asigura o carieră care să le aducă „bani în mână“. Şi asta pentru că, în momentul ăsta, chiar pentru cei foarte buni, statul român nu are la dispoziţie o „ofertă ocupaţională“ fermă (în afara celor garantate pe motive de rudenie sau carnet de partid sau altele cu circuit discret şi închis). Cine poate să spună de ce meserii ar fi nevoie anul ăsta sau care vor fi sectoarele prioritare pe piaţa românească a muncii în 2025? Şi chiar dacă, prin absurd, cineva ar vrea să realizeze o asemenea hartă, pe baza căror date ar putea s-o facă?

Citeste mai mult: adev.ro/p9hej7

Ultima ora:

ObservatorKlaus Iohannis: Analfabetismul funcțional se reflectă vizibil și în politică

PoliticKelemen Hunor: Reacție surprinzătoare a lui Kelemen Hunor. De partea cui se poziționeaza UDMR în conflictul dintre președinte și premier

EconomieSilviu Cerna – Rolul economic al statului: O veche problemă rămasă deschisă

ExternOvidiu Nahoi: Populiștii se pregătesc și ei pentru viitoarea Uniune Europeană

EvenimenteMircea Geoană: La mila sorţii şi la pomana împrejurărilor externe?

CulturaScriitorul Mircea Cărtărescu, la aniversare

SocialRaed Arafat: 41% din maşinile de pompieri pentru intervenţii la incendii au o vechime mai mare de 30 de ani

MoldovaArmand Goșu: Victoria lui Andrei Năstase reînvie speranța unei schimbări în Republica Moldova



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe