Adriana
Publicat în 5 aprilie 2017, 16:31 / 156 elite & idei

Cristian Unteanu Post-BREXIT: un nou episod în bătălia pentru Gibraltar

Cristian Unteanu Post-BREXIT: un nou episod în bătălia pentru Gibraltar
+ Observator

Denumit „Ialta secolului al XVIII-lea”, Tratatul de la Utrecht din 1713 produce încă, la peste 300 de ani de la semnarea sa, efecte care, în anumite circumstanţe, ar putea declanşa o situaţie conflictuală reală între două ţări membre NATO, Spania şi Marea Britanie.

Miza disputelor este statutul Gibraltarului cu al său teritoriu de 6,7 km pătraţi pe care Spania îl prezintă drept ultima colonie din Europa. Un statut definit în termenii Tratatului de la Utrecht care oficializa – dar şi condiţiona – cedarea de către Spania a teritoriului Gibraltarului (cucerit de englezi în 1704) , Spania afirmând în numeroase rânduri că decolonizarea trebuie să se facă în numele integrităţii teritoriale şi nu al principiului autodeterminării popoarelor. Tratatul de la Utrecht a fost încheiat la finalul războiului de succesiune a Spaniei (1701-1714), iar principalul beneficiar a fost Marea Britanie care-şi vedea imperiul extins asupra Canadei, în detrimentul Franţei. Portugalia, aliata britanicilor, primea controlul deplin al zonei Amazonului, iar Spania şi Franţa se angajau să nu formeze un stat comun, lucru atunci posibil deoarece regele Filip al V-lea era nepotul lui Ludovic al XIV-lea, o asemenea entitate având şanse de a deveni cea mai puternică forţă în Europa. În termenii Tratatului, Spania pierdea posesiunile sale din Italia şi Ţările de Jos, Insula Mallorca (acum recuperată) şi Gibraltarul. Articolul X din Tratatul de la Utrecht este descris acum drept „celebrul capitol al unui Tratat cu consecinţe planetare”, deoarece consfinţeşte controlul asupra Gibraltarului, dubla poartă între Mediterana şi Atlantic şi între Africa şi Europa. Se stipulează, în acest faimos Articol X, că „Regele Catolic, în numele său, al fiilor şi succesorilor săi, cedează prin acest Tratat Coroanei Marii Britanii deplina şi întreaga proprietate a oraşului şi cetăţii Gibraltarului, a portului, sistemelor de apărare şi fortăreţelor care-i aparţin, dând această proprietate în mod absolut, astfel încât să o poată avea şi să se bucure de ea cu drept deplin şi pentru totdeauna, fără excepţie sau fără vreo oprelişte. Dar, pentru a evita abuzuri sau fraude privind introducerea mărfurilor, Regele Catolic doreşte, şi presupune că astfel se va înţelege, că proprietatea teritorială respectivă este cedată Marii Britanii fără nici un fel de jurisdicţie teritorială şi fără niciun fel de comunicare deschisă pe cale terestră cu ţara învecinată… Iar dacă, într-o bună zi, Coroana Marii Britaniei va dori să dea, să vândă sau să înstrăineze într-un mod oarecare respectivul oraş Gibraltar, este convenit şi agreat prin acest Tratat că i se va oferi Coroanei Spaniei prioritatea de răscumpărare înaintea celorlalţi”(sbln.n). Spania a încercat de mai multe ori să recucerească militar teritoriul, fără succes, suveranitatea britanică fiind confirmată prin Tratatele de la Sevilla (1729) şi Tratatul de la Paris (1783). Problema Gibraltarului a fost dezbătută la Naţiunile Unite, în cadrul aşa numitului „Comitet al celor 24”, însărcinat cu aplicarea Declaraţiei privind oferirea independenţei ţărilor şi popoarelor coloniale. Primul Ministru al Gibraltarului, Peter Caruana, a susţinut în 2006 dreptul celor 30.000 de locuitori ai Gibraltarului la autodeterminare, cu argumentul referendumului din 2002. Atunci, locuitorii Gibraltarului au respins o propunere de dublă suveranitate negociată între Spania şi Marea Britanie. De partea cealaltă sunt argumentele Spaniei care spune că Gibraltarul ar trebui să fie decolonizat respectându-se principiul integrităţii teritoriale inalienabile şi nu cel al autodeterminării. Negocierile asupra statutului Gibraltarului sunt o istorie ultra-complicată şi cu argumente care, de fiecare dată, ajung să se anihileze reciproc, conducând la o ostilitate mereu prezentă şi un punct de nelinişte niciodată rezolvat, Chiar dacă, la un moment dat, a existat perspectiva promiţătoare a Acordului de la Bruxelles (din noiembrie 1984 şi implementat din februarie 1985), cererea Spaniei de a intra în Piaţa Comună fiind elementul care a schimbat totul, britanicii condiţionându-şi votul de deschiderea de către spanioli a frontierei cu Gibraltarul… În acest moment însă, termenii problemei se inversează după ce Uniunea Europeană a estimat că este necesar ca Spania să fie de acord ca Acordul de Retragere al UK post BREXIT să fie aplicat teritoriului Gibraltarului. Generând instantaneu o reacţie hipervirulentă din partea lui Boris Johnson, ministrul britanic de externe: „Gibraltarul nu este de vânzare. Gibraltarul nu poate fi scos la licitaţie. Gibraltarul nu va fi comercializat… Statutul Gibraltarului este neschimbat din 1713. Aderarea Marii Britanii la Piaţa Comună în 1973, atunci când Spania nu era încă membră, nu a schimbat cu nimic lucrurile. Asta nu trebuie să se schimbe nici azi ”.

Citeste mai mult: adev.ro/onxek0

Ultima ora:

ObservatorBogdan Aurescu va participa la a 76-a sesiune a Adunării Generale a ONU

PoliticNicuşor Dan: Nu se pune problema ca stimulentele pentru nou-născuţi sau voucherele materna să nu mai fie plătite

EconomieDaniel Dăianu: Chestiunea Energiei şi bugetul public

ExternBogdan Aurescu va participa la a 76-a sesiune a Adunării Generale a ONU

SocialGeorge Butunoiu: Asistentă de 47 de ani sau de 26?

EvenimenteVictor Vevera a participat la ședința Directorilor Generali ai Aeroporturilor din România

CulturaDoina Banciu: Tradiție și continuitate în valorificarea patrimoniului imaterial, ediția I

EditorialAlina Bârgăoanu: 11 septembrie și noul Internet



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe