Adriana
Publicat în 24 iulie 2012, 09:52 / 102 elite & idei

Dan Dungaciu: Ce înseamnă anticomunismul în R. Moldova?

Dan Dungaciu: Ce înseamnă anticomunismul în R. Moldova?
+ Observator

Interviu cu prof. univ. dr. Dan Dungaciu, directorul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române

Condamnarea comunismului a avut motivații diferite, la fel ca și anticomunismul!

– Domnule Dungaciu, Parlamentul de la Chișinău a condamnat pe 12 iulie regimul comunist și simbolurile acestuia. Care a fost reacția dumneavoastră la aflarea știrii? – Este o decizie care trebuie salutată, cu siguranță. Dincolo de faptul că arată o Alianță unită, este un semnal de normalitate, chiar dacă unul care vine după mai bine de 20 de ani… Care e semnalul? Unul pe care R. Moldova nu l-a dat convingător până acum, spre deosebire de Statele Baltice sau de celelalte state din Est. Aceste state au declarat imediat după implozia URSS, explicit sau implicit, că sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial nu a fost pentru ele o eliberare, ci o ocupație care a adus la putere pe tancuri un regim totalitar comunist. După 1989 au trimis un semnal clar Occidentului din acest punct de vedere. Unul dintre răspunsurile occidentale a fost de sorginte morală: liderii au spus-o explicit că au „o datorie morală” de a readuce aceste state acolo unde aparțin, respectiv în Europa, prin cele două „instituții europene, NATO și UE”. Chișinăul, mai ales în timpul regimului Voronin, a transmis sistematic alt semnal: R. Moldova nu a fost ocupată, ci eliberată de armata sovietică, deci că regimul totalitar comunist nu este de condamnat, ci de lăudat. Era deja fixată o frontieră care, în realitate, nu era doar morală sau mentală, ci și geopolitică. Mesajul pentru occidentali era extrem de negativ, chiar dacă aceștia reacționau la el cu înțelegere și condescendență. Prin votarea proiectului de lege propus de Partidul Liberal nu se vor schimba lucrurile peste noapte, dar AIE transmite un semnal limpede că R. Moldova se înscrie în rândul statelor pentru care regimul comunist de ocupație a constituit o realitate respingătoare și de care trebuie să se dezbare inclusiv la nivel simbolic. Din acest punct de vedere, mesajul este puternic și să sperăm că nu va fi ignorat nici la nivel intern, nici extern.

– Cum vă explicați că AIE a reuşit să fie unită în raport cu această chestiune? AIE a fost deseori marcată de tensiuni și disensiuni interne… – De acord. Dar e greu de explicat relativa unanimitate doar dacă am porni de la premisa că toți membrii AIE au avut motive identice pentru votarea proiectului. Însă nu au avut! Vedeți, deși anticomunismul dinainte de 2009 părea, de la distanță, unitar și a existat tentația diletantă de a așeza toți inamicii politici ai lui Vladimir Voronin de atunci sub aceeași pălărie, lucrurile erau departe de așa ceva. Unii erau anticomuniști pentru că le displăcea politica pe care acesta o făcea, inclusiv în termeni identitari și relativ la România, pe alții cea din urmă nu îi interesa deloc sau, dimpotrivă, le era pe plac, dar nu le plăceau alte aspecte, alții respingeau stilul de conducere a lui Voronin și faptul că pe ei îi excludea din jocul puterii, pe alții îi irita apropierea față de Rusia, dar nu îi deranja răceala față de România etc. Era vorba despre un anticomunism divers, deloc omogen, uneori ideologic, alteori pragmatic. Anticomunismul – de fapt, anti-PCRM-ismul – a fost însă liantul AIE, după care aceste viziuni diferite asupra comunismului și asupra PCRM au început să se iţească. A intrat în joc pragmatismul. Deseori se prefera colaborarea cu membrii PCRM pentru a bloca un alt coleg din AIE să ocupe o funcție, de unde și menținerea status-quo-ului mai mult decât era cazul, spre exasperarea multor votanți și susținători ai AIE. Să ne reamintim că niciun membru marcant al PCRM nu a suferit penal după schimbarea de regim, că dosarul 7 aprilie s-a umplut de praf, că mulți dintre ei au fost recuperați, pragmatic, pe plan local și nu numai, a început la un moment dat o penibilă și comică întrecere, ce e mai rău pentru republică: mafia sau comunismul?, iar un fost lider marcant al PCRM – în continuare fără identitate politică certă, dar cu un discurs care depășește de multe ori virulența PCRM – era menit să devină aliat al AIE și groparul comunismului, fiind prezentat la Bruxelles ca atare etc., etc. Doar PL a rămas în AIE pe o poziție constantă apropo de comunism și PCRM. În plus, a mai apărut un element: lupta celorlalte două partide din AIE a lăsat deschisă, la limită, posibilitatea unei modificări sau „resetări” a Alianței, respectiv un parteneriat al acestora cu comuniștii, parteneriat formalizat sau nu. Și, sinceri să fim, trebuie să recunoaștem că ambele partide au cochetat cu ideea și au lăsat porți deschise către PCRM. Nu a ieșit nimic. După ce s-a încheiat o pace relativă între PLDM și PD – termenul relativ este crucial aici -, nu a însemnat însă și o sporire a încrederii. Așa că cele două partide au ajuns să vadă acum în inițiativa PL, care le tot presa cu condamnarea comunismului de când a ajuns în AIE, un mecanism de blocaj reciproc. O excelentă oportunitate!

Pentru PL, legea a avut o miză strategică, pentru PLDM și PD, una tactică

– Puteți fi mai explicit? – Sigur că pentru AIE, mai ales după relativa pace instaurată în interior, PCRM rămânea principalul inamic în perspectiva viitoarelor alegeri și în perspectiva crizei economice care se va accentua în R. Moldova. Dar această lege, dincolo de faptul că slăbește PCRM prin pulverizarea simbolisticii și prin faptul că îi arată tot mai slăbiți în ochii electoratului, a avut și alte funcții. Cum spuneam, pentru celelalte două partide, proiectul de lege al liberalilor a devenit o perfectă oportunitate de a se asigura reciproc că niciunuia dintre ele nu le va mai trece prin cap să încerce – cum au încercat – vreun joc cu comuniștii, inclusiv la nivel de șantaj. Votarea unanimă a condamnării regimului comunist și a simbolurilor sale îi face pe acești puțin eligibi într-o combinație cu PCRM și mai puțin credibili în eventualitatea unui șantaj politic. Așa că votarea legii este un amestec de: identificarea inamicului comun (AIE în integralitate), neîncredere reciprocă (PLDM și PD) și presiune doctrinară (PL).

Articol integral, publicat pe www.timpul.md

Ultima ora:

ObservatorAnca Dragu: O nouă etapă restauratoare pentru democraţia americană începe azi. O nouă şansă apărută în lupta împotriva schimbărilor climatice şi pentu promovarea creşterii economice sustenabile şi incluzive

PoliticAnca Dragu: O nouă etapă restauratoare pentru democraţia americană începe azi. O nouă şansă apărută în lupta împotriva schimbărilor climatice şi pentu promovarea creşterii economice sustenabile şi incluzive

EconomieCosmin Ghiță: Nuclearelectrica primește finanțare americană nerambursabilă pentru a găsi locuri potrivite construirii de mini-reactoare

ExternCristian Bușoi: Discuții cu ministrul sloven al educației despre dosarele legislative din timpul președinței Sloveniei la Consiliul UE, care va începe la 1 iulie 2021

SocialDaniela Vișoianu: În educație e nevoie de o vacanță. Adevărată.

EvenimenteAlexandru Lazescu: Curs gratuit de jurnalism online

CulturaFlaviu George Predescu: De Ce Citim – Despre poezia lui Marin Sorescu

EditorialGeorge Butunoiu: Clasificarea şi ierarhizarea managerilor



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe