OraNoua.ro
Publicat în 15 iunie 2016, 20:00 / 204 elite & idei

Dan Dungaciu: Ce vede Rusia cand se uita la Romania

Dan Dungaciu: Ce vede Rusia cand se uita la Romania

de Dan Dungaciu

A curs multa cerneala indignata dupa declaratiile rusesti generate de faptul ca scutul de la Deveselu a devenit operational.

Rusia ne declara razboi, chiar nuclear, s-a spus cu indignare, si s-a acreditat ideea ca, atunci cand priveste spre Romania, Rusia vede un inamic ireconciliabil si care trebuie nimicit. Lucrurile sunt, insa, nitel mai nuantate.

In realitate, mesajele Rusiei sunt mai insidioase, iardaca ne intrebam ce vede Rusia cand se uita la Romania, raspunsul scurt este ca… NU vede Romania. Mai mult, ca se obstineaza sa considere Bucurestiul o anexa fara autonomie a unui proiect antirusesc ghidonat exclusiv de Washington.

Romania, in realitate, nu exista pentru Moscova; e o non-entitate strategica. In aceasta linie au curs toate mesajele rusesti, fie ca veneau de la voci oficioase fie de la cel mai inalt nivel de comunicare al Kremlinului, respectiv presedintele Putin.

Dar sa le luam pe rand.

Iarna (nucleara) a vrajbei noastre

Primul mesaj care a explodat in presa de la Bucuresti a fost amenintarea nucleara facuta prin intermediul unui jurnalist rus, Konstantin Bogdanov, de la Agentia de presa lenta.ru. De fapt, stirea a fost preluata indirect, printr-un articol din New York Times, scris de Andrew E. Kramer, publicat pe 12 mai si intitulat „Russia Speaks of Nuclear War as U.S. Opens Missile Defense System”.

Argumentul articolului cu un titlu atat de inflamat facea o referire la comentariul de pe lenta.ru, postat in aceeasi zi. In realitate, suntem in plin Radio Erevan, ca in bancul cu Mercedesul castigat la loto de un cetatean sovietic din Moscova, stire adevarata, doar ca cetateanul era din Leningrad, nu era Mercedes ci bicicleta, si nu era castigata la loto, ci furata din fata magazinului.

Despre ce a fost vorba? In primul rand, indiferent cat de oficios ar fi portalul lenta.ru, Konstantin Bogdanov nu e chiar… Rusia. Si nici nu putea un jurnalist sa declare razboi nuclear Romaniei! In al doilea rand, miza principala a articolului nu a fost amenintarea, ci persiflarea Romaniei.

In stilul specific furios-dispretuitor al unor comentatori de la Moscova cand vine vorba despre Romania, articolul se numea „Romania a intrat in razboi de partea noastra” si se incheia, sarcastic, cu o gluma despre care Konstantin Bogdanov scrie ca ar fi „o veche anecdota din cel de-Al Doilea Razboi Mondial”:
„Halder, seful de Stat Major al lui Hitler, vine la acesta si ii spune: Fuhrer, Romania a intrat in razboi!
Hitler: Trimite cinci divizii impotriva lor.
Halder: Fuhrer, nu intelegeti, au intrat de partea noastra!
Hitler: Asta e grav. Gaseste 10 divizii sa aiba grija de ei!”

Cand rusii ajung sa spuna bancuri cu Hitler in care acesta sa iasa bine, trebuie sa aiba un motiv serios. Si acest motiv e acum Romania. O tara minora, irelevanta, iresponsabila, care, sugereaza Bogdanov, intra in confruntari fara sa stie de ce. Si aici intervine „anihilarea nucleara”. Romania, spune comentatorul, nu intelege jocurile mari ale lumii si s-a transformat prosteste in tinta.

Fara sa o spuna, reia, constient sau nu, faimoasa „teorie a primei lovituri”, care ar fi existat in timpul Razboiului Rece. Aceasta teorie spunea asa: daca, vreodata, intr-o circumstanta exceptionala, unul dintre liderii SUA sau URSS va ajunge sa apese pe butonul nuclear, sa fie atent sa nu loveasca teritoriul uneia dintre cele doua puteri globale, ci teritoriul aliatilor.

Caci, odata trimisa prima lovitura, indiferent de catre cine, celalalt actor va riposta, dar si acesta, la randul lui, va lovi nuclear tot teritoriul unui aliat, si nu direct cealalta putere. Dupa ce vor fi trimise cele doua lovituri, SUA si URSS se vor pune la masa discutiilor si, neafectate nemijlocit de loviturile nucleare, vor gasi o solutie negociata.

In acelasi spirit, vorbeste de fapt si Konstantin Bogdanov, in articolul invocat, atunci cand spune ca, in cazul unei confruntari si tensiuni intre „Moscova si Vest”, Deveselu va deveni tinta, inclusiv Romania, si ca, pana la urma, scrasnind eventual din dinti, marile puteri „isi vor da mana peste ruinele fumegande ale sistemului de aparare antiracheta de la Deveselu”.

Acesta este, de fapt, mesajul. Si ACEST mesaj avea sa fie, ulterior, reluat de insusi presedintele Putin.

Cand Putin vorbeste despre scut, vorbeste despre… America

Cand liderul de la Kremlin ameninta, atunci lucrurile intra pe alerta rosie. Acesta a fost raspunsul Romaniei la discursul din Grecia al lui Vladimir Putin. Suntem, pentru prima data, in fata unei amenintari fara precedent, facuta de insusi liderul Kremlinului.

Si aici trebuie facute nuante. Putin a amenintat, e adevarat, dar nu Romania ca atare, ci, mai degraba si indirect, romanii! Este aceeasi linie de mesaj: Bucurestiul nu are autonomie, este doar un Pinocchio agitat manevrat abil de sforile unui Washington cinic si fara scrupule fata de populatia locala, pe care o transforma fara sa clipeasca in tinta.

Iata cum a sunat complet mesajul presedintelui rus transmis din Grecia pe 27 mai: „In acest moment, rachetele interceptoare au o capacitate de lovire de 500 km, curand vor ajunge la 1.000 de km, si, mai rau decat atat, pot fi reincarcate cu rachete ofensive cu o capacitate de lovire la 2.400 de km chiar si astazi, si chestiunea asta se poate face simplu, doar schimband softul. Si asta nici romanii nu o vor sti!„.

De aici si concluzia prezidentiala lansata de la cel mai inalt nivel: Rusia „nu are incotro” decat sa ia la tinta Romania si populatia ei.

Fraza cheie este, evident, „nici macar romanii nu vor sti”. Scutul, in acceptiunea ruseasca, este o afacere americana, fara implicare si parteneriat real cu Romania, in afara de consimtamantul initial al elitelor politice, dar nu mai mult decat atat.

Obstinatia de a scoate Bucurestiul din discutie, de a o transforma intr-un actor nesemnificativ, este si va fi una dintre strategiile de raspuns ale Rusiei la un Bucuresti care, consecvent, si-a urmarit obiectivele strategice. Neputand sa fie convingatoare in Romania, Rusia a decis sa o ignore.

Relatia cu Rusia intra in alta logica

Trei chestiuni trebuie sa punctam deocamdata ca premise ale acestei provocari regionale care va veni, fie ca Bucurestiul decide sa participe la joc, fie ca nu:

1. Este clar ca Rusia a decis sa ignore Romania si aceasta este linia principala de mesaj. Exasperata si furioasa de tacerile Bucurestiului pe relatia bilaterala (inclusiv dupa o ampla si esuata campanie culturala – teatre, balete, orchestre de top – derulata pe tot cuprinsul Romaniei si menita sa creasca simpatia si acceptabilitatea pentru Rusia), Moscova a decis sa NU mai vorbeasca despre Romania, chiar cand vorbeste despre ea.

E un subiect minor, un servant, un servitor al unor interese mai mari. Rusia nu discuta cu Bucurestiul, doar cu sefii lui. Iar romanii devin victima colaterala a elitelor cinice de la Bucuresti, care s-au vandut stapanilor lor americani.

Daca lucrurile stau asa, relatia cu Federatia Rusa va intra in cu totul si cu totul alta logica. O logica a provocarilor, a ignorarii provocatoare, a loviturilor cu manta si a persiflarii strategice. Cum va reactiona diplomatia romaneasca este un element pe care trebuie sa il urmarim de aici inainte.

2. Numirea prin decret prezidential a lui Valeri Kuzmin ca ambasador extraordinar si plenipotentiar al Federatiei Ruse in Romania (o numire grea, acceptata de Romania, si care poate desemna si criza si oportunitate – vom reveni asupra ei) contrazice subtil aceasta linie de mesaj. Caci, indirect, prin anvergura personajului, releva importanta pe care Federatia Rusa o acorda nu doar Romaniei, ci si dosarului R. Moldova in relatia cu Bucurestiul.

Valeri Kuzmin, care are un portofoliu enorm de declaratii identitare care vizeaza Romania, de pe vremea cand era ambasador la Chisinau (2007-2012), a gestionat acest dosar in momente complicate, respectiv miscarile de protest de la 7 aprilie, cand Romania a fost desemnata, la nivel oficial, drept principalul vinovat, iar masurile au fost in consecinta: vize, expulzare de diplomati, inclusiv ambasadorul Romaniei, retragerea ambasadorului de la Bucuresti, expulzarea jurnalistilor, inghetarea, practic a relatiilor bilaterale.

R. Moldova ramane miza esentiala a regiunii, mai ales acum, in contextul negocierilor paralele dintre Rusia si Ucraina in legatura cu statutul regiunii separatiste Donbas si reluarea negocierilor, inclusiv la solicitarea Rusiei, in formatul 5 plus 2, care vizeaza statutul regiunii separatiste transnistrene. Negocieri complet contraindicate si nejustificate in acest moment si care, in realitate, printr-un acord intre Chisinau si Kiev, trebuie oprite sincronizat.

Dupa cinci ani de serviciu la Chisinau, ambasadorul Kuzmin cunoaste excelent dosarul transnistrean si este de asteptat sa fie extrem de activ pe acesta chestiune. R. Moldova va deveni o tema majora in orice – potentiala – relationare cu Federatia Rusa.

3. Regiunea intra in fibrilatie si oricine poate sesiza asta. Ceea ce le ramane liderilor de la Bucuresti sa faca este fie sa isi pregateasca popcorn-ul si bautura racoritoare ca sa se aseze confortabil pe canapea si sa urmareasca spectacolul, fie sa intre cu adevarat si pentru prima data in arena.

Dincolo de alegerile locale/parlamentare, ne asteapta pe taramul diplomatic o provocare fara precedent. Cu ochii atintiti la mingea electorala si decisi sa se dribleze reciproc, politicienii romani par incapabili sa ridice privirea si sa se uita la tot terenul, si la Est si la Vest.

Se prea poate ca, atunci cand se vor trezi si vor ridica pentru prima oara capetele, eventual dupa alegeri, sa nu mai recunoasca nimic din jurul lor. Dar atunci va fi prea tarziu.

Dan Dungaciu

Din 2009, Dan Dungaciu este profesor universitar si coordonator de doctorat la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala a Universitatii din Bucuresti (Catedra de Sociologie). Din anul 2011, este directorul Institutului de Stiinte Politice si Relatii Internationale al Academiei Romane „Ion I. C. Bratianu”. Din 2013, este presedintele Fundatiei Universitare a Marii Negre, aflata sub egida Academiei Romane.

ziare.com

Ultima ora:

ObservatorAndreea Paul: Lipsa forței de muncă calificate și a gândirii critice în învățământ, printre cele mai mari dezavantaje

PoliticSebastian Burduja: Care vor fi top 3 prioritati PNL

EconomieAndreea Paul: Lipsa forței de muncă calificate și a gândirii critice în învățământ, printre cele mai mari dezavantaje

ExternBarbu Mateescu: Sistemul de vot la localele din Ungaria este exact ca la noi – un singur tur.

EvenimenteMarian Murguleț: ONRC cred că este cea mai digitalizată instituţie din România. La polul opus se află ANAF

CulturaRadu Preda: Haosul organizat

SocialMarian Staş: Nebunul Curţii Şcolii

MoldovaIulian Chifu: Chişinăul mănâncă forţat „salamul feliat“ al lui Putin în Transnistria



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe