OraNoua.ro
Publicat în 14 septembrie 2016, 17:45 / 187 elite & idei

Dan Dungaciu: Obiectivele pentru care Moscova a inventat Transnistria functioneaza si astazi

Dan Dungaciu: Obiectivele pentru care Moscova a inventat Transnistria functioneaza si astazi

Transnistria a devenit o problema dupa 1918, cand URSS isi construia strategia de contracarare a Marii Uniri.

Dupa ce „revolutiile” pe care le organiza Moscova pe teren, adica in Basarabia, au esuat, s-a trecut la faza a doua, respectiv construirea in 1924 a unei republici alternative, in stanga Nistrului, numita Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca (RSSAM), „stramosul” „Republicii Moldovenesti Nistrene” de azi – adica ceea ce numim generic Transnistria.

Scopurile ei in 1924 au fost clare: presiune pe Romania in ceea ce priveste „chestiunea Basarabiei”, extinderea „revolutiei proletare” in Romania si, geopolitic, constituirea unui „cap de pod” spre Balcani. Deci totul legat de Basarabia si Romania, cu incidenta asupra regiunii mai extinse.

Mai mult, se spunea atunci, explicit, ca aparitia RASSM „ar crea pretexte evidente in privinta alipirii Basarabiei la RASSM”.

Transnistria are rol de a pune presiune pe Chisinau si Bucuresti si, la limita, de a „alipi” R.Moldova controlata de Chisinau la Transnistria, prin ceea ce se numeste generic transnistrizare.

Ce s-a schimbat intre timp

De atunci si pana in prezent nu s-a schimbat aproape nimic din punct de vedere strategic in aceasta regiune. Scopurile pentru care Moscova a inventat „Transnistria” in 1924 sunt aceleasi si in zilele noastre.

In 1924, RSSAM era un soi de oglinda sovietica, se lumina puternic pe malul stang al Nistrului, se lumina toata noaptea, ca sa vada cetatenii din burgheza Romanie ce bine se traieste in URSS, Patria proletariatului.

Dupa Pactul Ribbentrop Molotov si ocupatia sovietica din 1940, Basarabia trece sub ocupatia ruseasca, se sovietizeaza intens si furibund, iar in 1941, cand trupele romane trec Prutul, o buna parte dintre liderii prosovietici pleaca la Tiraspol unde creeaza centre de rezistenta ideologica, culturala, lingvistica.

Aceste grupuri se vor intoarce si mai anti-romane la Chisinau dupa 1944, dar o parte vor ramane la Tiraspol, unde vor intari gruparile antiromanesti.

Tiraspolul a fost de la inceput un centru de rezistenta ideologica sovietica, profund antiromaneasca. In esenta, vorbim despre o provincie niciodata parte a Regatului Roman, niciodata majoritar romaneasca, niciodata expusa Romaniei si romanismului, crescuta intr-o atitudine antiromaneasca sistematica, cultivata strategic.

In laboratoarele ideologice din Transnistria a aparut in acea perioada asa numita teorie a „limbii moldovenesti”, creata de „lingvistul” Leonid Madan, diferita de limba romana, cu o gramatica aferenta, publicata si difuzata…

Niciodata regiunea nu a fost majoritar romaneasca. In 1926 erau circa 30% romani/moldoveni, iar astazi procentul este relativ la fel: 1/3 populatie romaneasca/moldoveneasca (asezata la sate) si 2/3 populatie slava, respectiv 1/3 rusa si 1/3 ucraineana.

Iar Tiraspolul este un oras de departe rusesc, cu traditii profunde slave si antiromanesti.

Tin minte o scena relevanta, de pe vremea cand am vizitat Transnistria: Presedintele Comunitatii Moldovenilor din Transnistria nu vorbea decat limba rusa…

Nici din punct de vedere canonic regiunea nu a fost niciodata „romaneasca”, daca se poate spune asa, Biserica Ortodoxa Romana neavand niciodata jurisdictie canonica in stanga Nistrului, cu exceptia unei Misiuni Ortodoxe temporare.

Dupa 1944, o parte, nu toata, din fosta RASSM se alipeste Basarabiei, care e ciuntita (Bugeacul si Nordul Bucovinei – plus tinutul Herta – trec la Ucraina) si asa a iesit entitatea artificiala numita Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca (RSSM), din care a aparut Republica Moldova.

Rusii au stiut si au luat in considerare de fiecare data diferentele dintre malurile Nistrului.

Acolo, in Transnistria, s-a construit toata infrastructura industriala a RSSM dupa razboi, pentru ca acolo era majoritate slava, nu latina. Desi ocupa o suprafata de 11%-12% din teritoriul R. Moldova inainte de 1989, producea 90% din energia republicii, 40% din PNB si 33% din productia industriala.

Rusii nu au avut niciodata incredere in romanii moldoveni pana la capat. Era si o celebra vorba atunci: daca vrei sa fii ministru, trebuie sa fii de peste Nistru. Adica nascut in Transnistria.

Asa a fost si in Ucraina: Estul (Donbasul) este mai bogat, mai industrializat, mai rusesc etnic si lingvistic. E o strategie pe care Moscova a folosit-o peste tot: asocierea explicita a profilului etno-lingvistic a unei regiuni cu zonele de dezvoltare industriala.

In realitate, orice interlocutor onest de la Chisinau iti va recunoaste ca diferentele dintre cele doua maluri ale Nistrului erau profund vizibile si inainte de 1989, deci pe perioada sovietica. Nivelul de ideologizare sau nivelul de rusificare erau indiscutabil mai profunde in stanga Nistrului, in special la Tiraspol.

Chestiunea diferentelor nu a scapat nesesizata nici inainte de 1989. Britanicul Ronald J. Hill tiparea in 1977 monografia „Soviet Political Elites. The Case of Tiraspol”, unde evalua, documentat, procesul de selectie a elitelor din Tiraspol si constituirea retelelor informale la nivelul elitelor, indiferent unde s-ar gasi plasate acestea: partid, aparat de stat, industrie sau alte ramuri ale administratiei.

A intelege regiunea inseamna, pentru Ronald Hill cel putin, a intelege dispunerea elitelor si retelele informale / formale pe care le dezvolta. Lucrurile nu s-au schimbat foarte mult astazi.

Ce s-a intamplat dupa caderea comunismului

Nu e deloc intamplator ca din 1989 incoace cele doua maluri ale Nistrului au evoluat diferit. Dupa prabusirea URSS, a inceput decuparea fostului Imperiu in formatiuni – statele noi. Printre ultimele republici care si-au declarat independenta a fost si RSSM.

Trebuie remarcat ca asa numita Republica Moldoveneasca Nistreana si-a declarat independentacu un an inainte de R. Moldova, fara sa fie insa recunoscuta. Dar graba transnistrenilor de a se separa de malul drept al Nistrului e relevanta.

In 1992, din motive geopolitice si politice in particular, a inceput razboiul de la Nistru, de fapt un razboi intre R. Moldova si Rusia, generat inclusiv de perceptia Transnistriei ca R. Moldova se va uni cu Romania, ceea ce Tiraspolul nu a conceput si nu poate concepe.

Faptul ca pe masinile de lupta ale transnistrenilor/rusilor exista scris „moarte canibalilor romani” spune mult despre atmosfera de acolo.

Razboiul a fost o drama si o sfasiere, taberele erau amestecate, situatia confuza. Un lucru a fost cert: Moscova nu a permis Transnistriei sa devina parte a Romaniei, iar transnistrenii au consimtit la asta imediat si natural.

De la inceput a fost clar un lucru care este reiterat si azi cu mai multe ocazii de catre oficialii de la Moscova: Nistrul a fost si este linie rosie pentru Federatia Rusa.

Cat de importanta este Transnistria

Importanta acestei zone este in primul rand strategica. Este aproape de Sevastopol, de Crimeea, deci nu poate fi ignorata, mai ales ca gandirea strategica a rusilor este reflexia hartilor militare. E o realitate si e ridicol sa o ignoram. Insa dupa anexarea Crimeii, acest aspect nu mai e atat de important.

De fapt, importanta strategica a Transnistriei nu este atat in sine, dar este esential pentru rusi ca sa nu o aiba altcineva. De aici si faptul ca Nistrul este linie rosie pentru Moscova.

S-a exagerat si se exagereaza importanta regiunii pentru Ucraina. Anexarea Crimeii sau interventiile in Donbas s-au facut fara implicarea trupelor ruse din Transnistria, iar cine isi imagineaza astazi ca ele mai au un rol strategic pentru Ucraina greseste.

In momentul in care vor iesi din Transnistria, fara nicio protectie antiaeriana, spre Ucraina, vor fi nimicite de catre armata ucraineana.

Chestiunea identitara, o problema in plus

Deci nu despre Ucraina este vorba in acest moment, ci despre R. Moldova. Trebuie spus ca astazi conflictul inghetat din R. Moldova este si mai greu de rezolvat. A aparut, in plus, chestiunea identitara, respectiv acele generatii de transnistreni care s-au nascut la finele anilor ’80, care acum sunt in jurul a 30 de ani si care nu au nicio legatura cu malul drept la Nistrului.

Este clar ca astazi avem de-a face in regiunea separatista cu o populatie relativ diferita de cea din 1990. Au fost crescuti si educati cu ideologia transnistreana, cu manuale diferite, intr-o atmosfera culturala si lingvistica diferita, cu ochii la Moscova sau Est, fara legaturi si interese cu R. Moldova. Ei sunt „transnistreni”.

Identitar, lucrurile sunt complicate, mai ales daca gandim in logica perversa a rationamentului „Moldova nu e Romania”. Daca „Moldova nu e Romania”, evident ca nici „Transnistria nu e Moldova”.

In realitate, e un scenariu in oglina. R. Moldova este astazi o treime din Voievodatul Moldovei care a intrat ulterior in Romania. In 1812 s-a rupt de Romania aceasta bucata, a revenit Romaniei in timpul Regatului, dupa care a trecut la URSS.

Astazi, unii spun ca „moldovenii” nu sunt romani, iar „Moldova nu e Romania”. Pe aceeasi logica, Transnistria este tot un ciot din RSSM, care s-a rupt in 1990, si care, in timp, si-a dezvoltat propria identitate. Daca „moldovenii” nu sunt romani, nici „transnistrenii” nu sunt moldoveni.

Identitar vorbind, Transnistria diferita de R. Moldova dureaza de 26 de ani, iar R. Moldova diferita de Romania dureaza… din 1944.

Sunt doua inventii identitare – „moldovenii” si „transnistrenii” – care au varste diferite, dar pe fond sunt acelasi lucru. Ca sa nu mai spunem ca Transnistria nu a fost niciodata parte a Voievodatului Moldovei sau a Romaniei, deci legatura ei cu Chisinaul este incomparabil mai artificiala.

Citeste in zilele urmatoare pe Ziare.com despre felul in care s-a incercat rezolvarea situatiei din Transnistria si cum a schimbat decretul semnat de Evgheni Sevciuc datele problemei.

Din 2009, Dan Dungaciu este profesor universitar si coordonator de doctorat la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala a Universitatii din Bucuresti (Catedra de Sociologie). Din anul 2011, este directorul Institutului de Stiinte Politice si Relatii Internationale al Academiei Romane „Ion I. C. Bratianu”. Din 2013, este presedintele Fundatiei Universitare a Marii Negre, aflata sub egida Academiei Romane.

ziare.com

Ultima ora:

ObservatorAndreea Paul: Lipsa forței de muncă calificate și a gândirii critice în învățământ, printre cele mai mari dezavantaje

PoliticSebastian Burduja: Care vor fi top 3 prioritati PNL

EconomieAndreea Paul: Lipsa forței de muncă calificate și a gândirii critice în învățământ, printre cele mai mari dezavantaje

ExternBarbu Mateescu: Sistemul de vot la localele din Ungaria este exact ca la noi – un singur tur.

EvenimenteMarian Murguleț: ONRC cred că este cea mai digitalizată instituţie din România. La polul opus se află ANAF

CulturaRadu Preda: Haosul organizat

SocialMarian Staş: Nebunul Curţii Şcolii

MoldovaIulian Chifu: Chişinăul mănâncă forţat „salamul feliat“ al lui Putin în Transnistria



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe