Adriana
Publicat în 7 iunie 2017, 08:24 / 211 elite & idei

Dan Dungaciu, Petrisor Peiu: It’s America, stupid! Preşedintele României merge în America, nu „la Donald Trump”

Dan Dungaciu, Petrisor Peiu: It’s America, stupid! Preşedintele României merge în America, nu „la Donald Trump”
+ Observator

Formula „It’s the economy, stupid” a rămas celebră în jargonul politic. Este expresia unei obsesii a fostului consilier de campanie din 1992 al preşedintelui Bill Clinton, care repeta (şi scria) obsesiv această idee pentru a reaminti tuturor, inclusiv candidatului, în ce direcţie trebuie orientată campania electorală.

Semnificaţia ulterioară e expresiei în conversaţia politică este de a recunoaşte corect priorităţile, de a nu confunda planurile, de a nu schimba termenii şi datele problemei. Cu alte cuvinte, de a nu manipula nici contextul nici textul unui eveniment. Despre asta e vorba şi atunci când discutăm un episod precum vizita preşedintelui României la Washington, care poate deveni evenimentul diplomatic major, axial, al României pe un interval semnificativ de timp. Contextul european, euroatlantic sau global fac din această întâlnire un eveniment cu semnificaţii extrem de complexe, cu enorm potenţial – care poate fi fructificat sau nu. De aceea dezbaterea evenimentului şi posibilele consecinţe trebuie făcută cu deplină responsabilitate. Textul de mai jos poate fi rezumat într-o singură expresie: It’s America, stupid! Vizita la Washington nu e despre Donald Trump, campania sa electorală, acuzaţii sau fake news, soţiile acestuia, nivelul său de cultură, încălzirea globală sau corectitudinea politică. Este vorba despre Statele Unite ale Americii! Este vorba despre cea mai mare putere militară şi economică a lumii, care a clarificat recent situaţia şi viitorul NATO (vizita lui Donald Trump la Bruxelles) şi care îşi selectează acum, pragmatic, viitorii (potenţiali) parteneri, mai ales în zonele strategice. Este vorba despre aceeaşi Americă care ne-a fost, este şi ne va fi partener strategic, care poate investii major în România, pe dimensiunea militară dar şi civilă, şi care poate să plaseze Bucureştiul pe o poziţie strategică în regiune pe care nu a avut-o niciodată. Să le luăm pe rând. Donald Trump şi Klaus Iohannis FOTO Facebook Klaus Iohannis Manipularea prin personalizare şi minimalizare Preşedintele Klaus Iohannis nu face o vizită personală, nici una la invitaţia lui Donald Trump. Preşedintele României merge în America la invitaţia Preşedintelui Statelor Unite ale Americii, cel mai puternic stat de pe glob. Acesta este cadrul corect în care trebuie descris evenimentul. SUA reprezintă cea mai mare economie a lumii (un sfert din PIB-ul global nominal se produce pe pământ american), cea mai mare şi mai influentă putere tehnologică a lumii (aproape jumătate din noile tehnologii la nivel global sunt dezvoltate acolo), cea mai mare putere universitară şi academică a lumii şi, fără, îndoială, cea mai influentă ţară la nivel planetar care a existat vreodată. A avea o relaţie de parteneriat cu americanii a fost scopul central al eforturilor internaţionale ale României, după căderea comunismului, în 1989. Ne-am vrut şi ne-am dorit tot timpul să fim parte a lumii transatlantice, să fim în grupul apropiat şi reprezentat de către Statele Unite. Când preşedintele României merge în America, indiferent care este numele preşedintelui american, evenimentul trebuie perceput la adevărata sa semnificaţie. Alb sau negru, brunet sau blond, sărac sau bogat, căsătorit sau burlac, contestat sau nu, iubit sau detestat etc. etc. – Donald Trump este preşedintele Statelor Unite ale Americii şi reprezintă America. Evaluările personale nu au nicio legătură cu funcţia sa şi ceea ce reprezintă el. Gusturile personale nu se discută, dar, ca o minimă precauţie, citiţi ce se scria în SUA la vremea respectivă despre alegerea lui Ronald Reagan sau cea a lui George Bush Jr. Isteria intelectualistă şi personalizarea au atins cote neverosimile în ceea ce îl priveşte pe Reagan, rămas însă în istorie ca unul dintre cei mai mari preşedinţi americani! Personalizarea vizitei şi, ulterior, coborârea sa în arena disputelor interne minore nu serveşte în niciun caz intereselor strategice ale României. Viktor Orban merge în China, Dodon la Budapesta şi Iohannis la… Washington! Manipularea prin personalizare se vede cel mai bine prin comparaţie. Vă mai amintiţi luna noiembrie 2016, când (prea) multe voci îl vedeau pe Viktor Orban steaua geopolitică a estului Europei după conversaţia telefonică cu proaspătul ales Donald Trump, care venea după întrevederea de la Budapesta cu Vladimir Putin?… Ce anvergură, ce viziune, ce talent! Micul stat vecin intra intempestiv pe axa Moscova-Washington şi devenea jucătorul principal al regiunii. Revanşa lui Viktor Orban a venit. Steaua lui se ridica vijelios spre cer! În noiembrie 2016 se repeta ritos că Budapesta devine reper pe axa Moscova – Washington subliniindu-se inteligenţa şi curajul unui stat mic care devine jucător la scară globală. (Ce a rămas din aceste pretenţii? Precum broasca din fabulă care a vrut să devină bivol, nimic decât un fâs de proporţii. Între noi fie vorba, întâlnirea Putin-Orban de la Budapesta (3 februarie 2017), citită prin grila vizitei româneşti la Washington, devine şi mai jenantă pentru Ungaria lui Viktor Orban). În realitate, ceea ce contează este altceva: preşedintele României este primul şef de stat din Estul şi Centrul Europei invitat la Washington. Problema nu este unde mai e steaua premierului maghiar acum şi de ce tac astăzi admiratorii săi. Problema e că, la data respectivă, nimeni nu minimaliza o eventuală întâlnire Trump-Orban prin personalizare şi apel la „defectele” lui Donald Trump. Atunci premierul maghiar era plasat urgent pe axa America-Rusia, viziunea era strict politică şi strategică, fără ca ecuaţia personală să conteze. Astăzi, vocile care mai ieri lăudat anvergura geopolitică a premierului maghiar, deplâng acum „invitaţia lui Donald Trump” minimalizând-o printr-o caraghioasă personalizare. Este ridicol. În realitate, ceea ce contează este altceva: preşedintele României este primul şef de stat din Estul şi Centrul Europei invitat la Washington. Iar realitatea „axelor” în regiune arată aşa: Putin vizitează Ungaria, Viktor Orban merge în China, Igor Dodon se duce la Budapesta, iar preşedintele României… în America. Competiţia pentru America şi consistenţa strategică a României După reuniunea NATO de la Bruxelles (25 iunie 2017), a devenit limpede că statele NATO şi-au asumat solicitarea americană de a lua în serios problema financiară şi datoriile pe care toţi muşchetarii NATO le au unii faţă de ceilalţi. De aici şi grila de evaluare a fiecărui sat în parte („cei trei C”, cum se numesc la NATO: cash (2%) – capabilities (20%) – commitments), respectiv asumarea încă o dată a celor 2% pentru apărare, dintre care are 20% pentru înzestrare şi angajamente specifice pentru fiecare stat în parte pe operaţiuni specifice. Preşedintele american Donald Trump a fost la Bruxelles pentru că aliaţii au acceptat regulile jocului. A reuşit, altminteri spus, ceea ce Obama şi administraţia lui a verbalizat, fără acelaşi succes. E un fapt. România este, probabil, singurul actor din regiune în care concurenţii politici (liderii puterii şi ai opoziţiei) se întrec care dintre ei să ajungă primii la Washington. În ceea ce priveşte vizita preşedintelui României la Washington, lucrurile trebuie puse în aceeaşi logică. După ce a fixat jaloanele majore ale NATO, Washingtonul îşi clarifică situaţia aliaţilor mai ales în zone strategice. România este, potenţial, unul dintre ei. Decizia de creştere a bugetului apărării cu 2% a contat enorm, pentru că e un semnal inclusiv politic. Bucureştiul îşi asumă astfel explicit ceea ce America ceruse de mult şi răspunde la o solicitare americană prompt şi explicit. Nu mai sunt multe state în NATO care fac aşa ceva, doar cinci (SUA, Marea Britanie, Grecia, Polonia şi Estonia). Dincolo de asta, mai are două avantaje majore. Primul este poziţia strategică într-o regiune care continuă să fie pe radarul american. Al doilea este ceea ce am numit consistenţă strategică unică în regiune, respectiv faptul că opţiunea pro-americană sau euroatlantică în România nu depinde de ciclurile politice sau culoare guvernării. Să mai remarcăm, în treacăt, că România este, probabil, singurul actor din regiune în care concurenţii politici (liderii puterii şi ai opoziţiei) se întrec care dintre ei să ajungă primii la Washington… Ne grăbim să etichetăm rapid această situaţie în defavoarea României. Însă, dacă în ceea ce din perspectivă internă poate să sune bizar, iritant şi politicianist, din perspectivă externă această competiţiei pentru America se vede cu totul altfel. Şi nu e de rău. SUA, nu Trump, au o strategie pentru România Invitaţia pentru preşedintele Klaus Iohannis a venit, cum am sugerat, din perspectiva unui proiect american (nu trump-ian sau republican) pentru regiune şi pentru ţara noastră. Asta explică, probabil, şi rapiditatea cu care s-a organizat vizita. România, alături de Polonia şi Turcia, reprezintă bazele securităţii colective a flancului estic a lumii occidentale, cele mai mari trei ţări care se află la graniţa ce separă civilizaţii. Turcia şi Polonia sunt ambele mai mari şi mai vechi partenere cu americanii. Turcia are o populaţie de patru ori mai mare decât a noastră şi o economie tot de patru ori mai mare; Polonia are o populaţie dublă faţă de a noastră şi o economie mai mult decât dublă decât a noastră. Polonia are un buget de apărare de 10 miliarde USD iar Turcia peste 8 miliarde de dolari, aceste state fiind pe locurile 24 şi 25 în lume după criteriul cheltuielilor pentru apărare (în acest clasament noi ne situăm abia pe locul 64). România, devine, brusc, un partener important pentru tot concertul euro-atlantic, cu atât mai mult pentru Statele Unite.

INTEGRAL PE http://adevarul.ro/news/politica/its-america-stupid-presedintele-romaniei-merge-america-nu-la-donald-trump-1_593677555ab6550cb8d4f568/index.html

Ultima ora:

ObservatorBogdan Aurescu va participa la a 76-a sesiune a Adunării Generale a ONU

PoliticNicuşor Dan: Nu se pune problema ca stimulentele pentru nou-născuţi sau voucherele materna să nu mai fie plătite

EconomieDaniel Dăianu: Chestiunea Energiei şi bugetul public

ExternBogdan Aurescu va participa la a 76-a sesiune a Adunării Generale a ONU

SocialGeorge Butunoiu: Asistentă de 47 de ani sau de 26?

EvenimenteVictor Vevera a participat la ședința Directorilor Generali ai Aeroporturilor din România

CulturaDoina Banciu: Tradiție și continuitate în valorificarea patrimoniului imaterial, ediția I

EditorialAlina Bârgăoanu: 11 septembrie și noul Internet



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe