Adriana
Publicat în 26 iunie 2012, 15:24 / 326 elite & idei

Daniel Dăianu: Cum a devenit EURO o SABIE cu doua tăişuri

Daniel Dăianu: Cum a devenit EURO o SABIE cu doua tăişuri

Criza zonei euro nu a fost cauzată în principal de datoriile  publice ale statelor, ci de îndatorarea privată, susţine profesorul de economie  Daniel Dăianu. Potrivit acestuia, euro a fost ca o marcă subevaluată , care a  propulsat forţa industrială a Germaniei şi a penalizat alte economii cu monede  supraevaluate.

Criza zonei euro nu este în principal una a datoriilor publice, fiscală, ci  are o mare legătură cu îndatorarea privată şi se manifestă, în esenţă, ca o  criză de dezechilibre externe şi ca o criză bancară, „ce au originea de fond  într-o defectuoasă construcţie instituţională şi de politici”, afirmă, într-o  analiză, Daniel Dăianu.
Potrivit acestuia, deşi avem cazul flagrant al  datoriei publice din Grecia, nu din „chestiunea elenă” s-a născut criza zonei  euro. În acest context, Spania şi Irlanda „ilustrează grăitor rolul jucat de  supraîndatorarea privată şi conduita neglijentă a băncilor, a autorităţilor de  reglementare şi supraveghere a pieţelor financiare”, punctează fostul ministrul  de Finanţe.

De altfel, faptul că nu zona euro nu are în esenţă o criză fiscală reprezintă explicaţia pentru care dolarul american nu trece printr-o criză existenţială, deşi datoria publică şi deficitul de cont curent ale SUA sunt mai  mari decât în zona euro.
Euro, o monedă supra- sau subevaluată
„Zona euro nu este o uniune monetară autentică, ci mai degrabă un  mănunchi de ţări din UE, care folosesc aceeaşi monedă şi care intră sub  incidenţa politicii monetare comune şi a pieţei unice”, afirmă Dăianu. Nefiind o  uniune monetară propriu-zisă, care să permite transferuri fiscale şi aducând  laolaltă economii cu incompatibilităţi structurale majore, zona euro trece prin  mari tensiuni.
Potrivit profesorului de economie, criza a revelat o  fractură mare pe planul competitivităţii între Nord şi Sud, fractură care  exprimă eşecul ipotezelor privind convergenţa reală înăuntrul „pieţei unice”.
„Euro a pus la linia de pornire economii cu forţe competitive foarte  diferite. Germania, după al doilea război mondial, dovedise o capacitate de  recuperare economică extraordinară, care s-a materializat în aprecierea  constantă a monedei sale, marca germană; cam ce s-a întâmplat şi cu yen-ul  japonez. În schimb, alte ţări europene (între care Italia, Spania, Grecia,  Portugalia şi chiar Franţa) au utilizat cursul de schimb ca instrument de  compensare a unor deficite de competitivitate”, explică Daniel Dăianu.
Astfel, euro a avut „două feţe” pentru ţările din zona euro: pentru  Germania „a fost ca o marcă subevaluată, care a propulsat forţa ei industrială în interiorul zonei euro, spre toate azimuturile. Pentru ţările din flancul  sudic, mai ales, euro a fost un echivalent, un proxy supraevaluat al fostelor  monede, ce le-a creat un dezavantaj în susţinerea activităţii de bunuri şi  servicii comercializabile”. În plus, euro a redus drastic spaţiul de manevră, de  corecţie a dezechilibrelor.
Avantajele politicii cursului de schimb
Politica de curs, ca politică industrială, poate ajuta la  consolidarea şi crearea de avantaje comparative. „Altfel spus, are sens să practici cursuri subevaluate, care să mărească nişe de export (cumulat cu  înlocuire de importuri) şi, astfel, să fie stimulată producţia autohtonă (dincolo de nevoia de a acumula rezerve valutare ca „tampon” la şocuri externe”,  explică fostul ministru de Finanţe.
Potrivit acestuia, moneda unică pare  să fi funcţionat în zona euro „cu valenţele unei mărci subevaluate asupra  economiei Germaniei, în timp ce era supraevaluat în raport cu forţa competitivă a Sudului”. Irlanda este un caz aparte, fiindcă acolo avem de-a face cu  extravaganţe ale industriei financiare nereglementate.
Devalorizarea  internă este o soluţie?
Soluţia de diminuare a dezechilibrelor  „interne” din zona euro prin devalorizări interne (reduceri de salarii/venituri şi preţuri ale activelor) are un sens economic, dar mai mult pe hârtie, este de  părere Daniel Dăianu. Asta deoarece este foarte dificil, dacă nu imposibil, ca  devalorizările interne să fie mecanismul principal pentru corectarea în  permanenţă a dezechilibrelor într-o uniune monetară.
Regimul etalonului  aur din perioada interbelică a condus la un dezastru, mai spune acesta.  Corecţiile dezechilibrelor externe se făceau prin politici deflaţioniste, de  austeritate, care au adus la putere forţe politice extremiste. Atunci nu existau  stabilizatori automaţi care să atenueze impactul recesiunilor (bugetele publice  erau mici), dar exista instrumentul monetar de modificare a ratelor dobânzii şi  schimbarea parităţii faţă de aur.
„Lecţia ar fi: fie se creează o uniune  monetară autentică, fie forţele centrifuge vor avea câştig de cauză. Cum să adânceşti integrarea este însă o problemă având în vedere că diminuarea în  continuare a suveranităţilor naţionale nu poate fi pur şi simplu „decretată” de  liderii europeni”, comentează profesorul de economiei. În condiţiile în care  timpul presează enorm, rămâne întrebarea: Ce facem cu democraţia în Uniunea  Europeană? Şi ce înseamnă „More Europe” ca soluţie la criză, atunci când există diferenţe de viziune între protagonişti?
Lecţia pentru România
În opinia lui Dăianu, România are de tras mai multe învăţăminte: ce  implică aderarea la zona euro; nevoia de spaţiu de manevră, inclusiv politica de  curs de schimb; importanţa de-euroizării pentru a mări eficacitatea politicii  monetare ca instrument de corecţie; cum să fie susţinute competitivitatea  economiei, câştiguri de productitivitate şi avansuri pe lanţul valorii adăugate,  rolul politicilor industriale autohtone şi la nivelul UE, rolul băncilor în  dezvoltarea economică, valorificarea rezervelor interne de eficienţă, rolul  educaţiei (investiţiilor în resurse umane), înţelegerea curenţilor de profunzime  în economia mondială etc.

Articol publicat pe www.evz.ro

Ultima ora:

ObservatorVictor Vevera, Mireille Rădoi, Doina Banciu: 500 de ani de la „cel mai important document al culturii românești”. Simpozion la BCU „Carol I”

PoliticRemus Pricopie: Este politica o profesie serioasă?

EconomieNovel Research, Editura Club România: Trenduri în reglementări financiare

ExternIulian Fota, despre concluziile summit-ului Biden-Putin

SocialMarian Staș, despre criteriile pentru școlile-pilot: Cel mai important e să vrea și al doilea să poată

EvenimenteVictor Vevera, Mireille Rădoi, Doina Banciu: 500 de ani de la „cel mai important document al culturii românești”. Simpozion la BCU „Carol I”

CulturaFlaviu Predescu: Marile portrete ale lui Nadar. Expoziție la Timișoara

EditorialCiprian Stănescu: Educația viitorului în realitatea mixtă. Top 3 provocări pentru Generația Z



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe