România este bine să continue relația cu „Troica” (FMI, BM și UE), sub forma unui acord preventiv, din mai multe rațiuni. Piețele externe, mai ales cele financiare, sunt încă neprietenoase.

Unora poate să le pară curios această afirmație având în vedere evoluția marjelor la obligațiunile noastre suverane în ultimele două luni. Dar piețele se cuvine să fie judecate și din perspectiva evenimentelor ce le pot „reîngheța” și care pot cauza măriri drastice la spread-uri. Și mă refer aici cu precădere la factori externi.

Avem și situația din zona euro, care rămâne extrem de complicată, în pofida operațiunilor BCE din ultimul an, care au oprit mersul către dezintegrare. Însă ce se întâmplă în unele economii sudice din zona euro poate induce frământări mai mari și poate accentua recesiunea acolo, cu impact major asupra economiei noastre.

În fine, o relație cu partenerii externi ajută la disciplinarea politicii economice, evitarea unor derapaje, inclusiv în politica bugetară, care ne-ar face mult rău. Este bine pentru guvernul ce va fi format ca noul acord să se concentreze pe reforma sectorului public și absorbția fondurilor europene. Din păcate, utilizarea banilor europeni a fost marea „piesă de rezistență”, ce a lipsit în ultimele aranjamente.

Cu ceva timp în urmă a fost inițiată o dezbatere în străinătate și acasă privind carențele modelului de creștere economică bazat pe import masiv de capital. În acest context se evocă nevoia de economisire internă superioară, de alocare a resuselor către domeniul de „tradables” (adică bunuri exportabile și ce pot acoperi nevoia internă). Când se spune acum că nu avem o „rețetă” pentru creștere se reia, în esență, se pune pe tapet aceeași chestiune: cum să „endogenizăm”, prin identificare de noi resurse, creșterea economică.

Și, mai ales, cum să valorificăm mai bine resurse/rezerve interne. Resursele naturale sunt un domeniu evident, fiindcă România are așa ceva. Dar trebuie să le valorificăm mult mai bine, pe calea redevențelor și a altor aranjamente de ordin fiscal și nu numai. Există mari rezerve dacă avem în vedere ineficiența enormă din sectorul public. După unele calcule sumare, dacă am reduce din această ineficiență (cauzată de incompetență, relații clientelare, iresponsabilitate etc.) și am crește spectaculos coeficientul de absorbție a fondurilor europene (structurale și de coeziune, fiindcă plăți directe către fermieri se fac), creșterea potențială a României ar putea urca de la cca 2-2,5% acum (mult diminuată, deci de criză) la 3,5-4% din PIB, în termeni reali. Cum ar spune Acemoglu, Robinson, Dani Rodrik, trebuie să reușim ca instituțiile noastre să devină „inclusive”, să funcționeze în beneficiul cât mai multor cetățeni. Întrucât acum, ele sunt, în largă măsură, „extractive” folosind celor care caută rentă, într-un fel sau altul.

Articol publicat pe www.adevarul.ro