Matei Bogdan
Publicat în 9 ianuarie 2019, 14:16 / 35 elite & idei

Daniel Dăianu: Suprataxa şi politica monetară – ce nu este în regulă

Daniel Dăianu: Suprataxa şi politica monetară – ce nu este în regulă

de Daniel Dăianu

Suprataxa privind băncile a provocat discuţii aprinse. Chiar dacă ar putea fi interpretată în registrul unei reglementări a ratelor la împrumuturi acordate clienţilor non-bancari, lucrurile merg adânc; raportarea Robor-ului la o rată de referinţă (RR), anunţată la 1,5% şi apoi ajustată la 2%, priveşte politica monetară a BNR.

Rata de referinţă este sub rata actuală de politică monetară (RPM) a BNR de 2,5% şi deasupra facilităţii de depozit de 1,5% (unde se plasează excesul de lichiditate al băncilor). Ce semnificaţie ar avea rata de referinţă (RR) de 2%? Este de remarcat:

Un asemenea reper, fie şi cu temei fiscal, este nefiresc; Sugerează RR un reper pentru condiţiile monetare interne? Dacă da, aceasta ar pune în discuţie conduita de politică monetară, nivelul RPM de 2,5% şi ratele pe piaţa monetară (Robor) – ce sunt cu zeci de puncte de bază peste RPM în funcţie de scadenţă; Condiţiile monetare sunt determinate de rata de politică monetară a BNR şi gestionarea lichidităţii, care ţin cont de mediul extern şi gradul de euroizare a economiei; un rol în dinamica lichidităţii îl joacă operaţiunile trezoreriei statului. Ratele ROBOR nu sunt, deci, simple aranjamente de piaţă ale băncilor comerciale; Se sugerează băncii centrale să coboare RPM, să aducă ratele pe piaţa monetară în preajma RR? Dar inflaţia afişată (CPI) va fi în probabil în preajma pragului superior al intervalului din jurul ţintei la finele lui 2018, „deficitele gemene“ sunt relevante, deficitele externe sunt în creştere şi nu cu finanţare exclusiv fără îndatorare; Poate rata de referinţă (RR) varia şi, dacă da, în funcţie de ce condiţii?

Merită să ne imaginăm cum ar fi dacă ar avea loc o acomodare a condiţiilor monetare la ce sugerează rata de referinţă. Astfel:

Ratele ROBOR ce merg spre/la nivelul RR ar reduce impactul suprataxei asupra băncilor comerciale, dar cu riscuri mari, cu un „cost“ macroeconomic considerabil; O asemenea operaţiune ar putea avea loc prin injecţii de lichiditate (ex: prin achiziţii ale titlurilor de stat, cumpărări de valută), dar, în condiţiile macroeconomice de acum, ar pune presiune pe moneda naţională, ar destabiliza economia; Este de prezumat ca simpla percepţie că BNR s-ar plia la sensul indicat de rata de referinţă RR ar provoca instabilitate.

BNR are de controlat condiţiile monetare astfel încât inflaţia să nu scape de sub control, având totodată în vedere cerinţe de stabilitate financiară. De notat că dacă inflaţia ar creşte şi BNR ar înăspri condiţiile monetare (ar creşte ratele ROBOR), creşterea taxei pe active ar afecta starea unor bănci, cu impact asupra stabilităţii financiare. Apare aici o dilemă generată de rata de referinţă.

Se poate gândi că băncile ar fi dispuse să tranzacţioneze lichiditate pe piaţa monetară (pe segmentul ON, overnight) sub nivelul RPM, dar deasupra facilităţii de deposit. Dar condiţiile monetare sunt definite esenţialmente de ratele ROBOR; aceste rate sunt peste RPM, exprimând întărirea politicii monetare, care a început în ultima parte a anului 2017 (în octombrie 2017 a început aceasta când rata la facilitatea de depozit a crescut de la 0,25% la 0,50%, ajungând în mai 2018 la 1,50%). Că se poate discuta modul de stabilire a ratelor ROBOR (dacă facem o analogie cu demersul de reformă a EURIBOR-ului) nu schimbă fondul problemei.

Cei ce fac referire la situaţia din anii 2016-2017, când ratele ROBOR erau substanţial sub RPM, evocând o „adicţie“ în economie la rate foarte scăzute, par să ignore aspecte cheie: a existat atunci „inflaţia negativă“ indusă de schimbarea de regim fiscal; BNR a putut să scadă RPM şi a tolerat ROBOR-uri foarte joase (sub nivelul RPM) când deficitul extern (de cont curent) se redusese mult (la cca. 0,7% din PIB în 2014, 1,2% în 2015), iar deficitul bugetar ajunsese la sub 1% din PIB în termeni structurali în 2015. A fost o oportunitate pentru BNR de a încuraja de-euroizarea economiei. Dar când inflaţia a revenit (nu numai din cauza efectelor de bază) în teritoriu pozitiv şi era creştere, afectând aşteptările inflaţioniste, întărirea „directă“ a politicii monetare a fost necesară. S-a pornit prin îngustarea coridorului în ultima parte a lui 2017, după care BNR a ridicat şi rata de politica monetară în paşi succesivi. Gestionarea lichidităţii (de care depind ratele ROBOR) a avut rolul ei în întărirea politicii monetare.

Faptul că firmele şi gospodăriile s-au obişnuit cu rate scăzute (nu numai în România) este adevărat, dar a conchide că BNR nu ar fi trebuit să diminueze RPM şi să tolereze niveluri ale ROBOR sub RPM în anii trecuţi este o judecată mai mult decât contestabilă. BNR nu poate face abstracţie de ce fac celelalte bănci centrale (BCE, alte bănci centrale europene) sau de mersul inflaţiei în Europa. În ultimă instanţă, ce contează pentru mişcarea de capital sunt diferenţialele de dobânzi (ca randamente) şi deficitele externe. În plus, politica monetară nu poate contracara deplin efectele unui policy-mix suboptim.

Scăderea RPM şi a ratelor ROBOR ar putea avea loc dacă inflaţia s-ar înscrie pe o traiectorie descendentă sustenabilă în perioadă ce vine (nu numai pentru câteva luni), deficitele externe s-ar reduce în mod semnificativ, iar o reducere semnificativă a deficitului bugetar structural ar avea loc. Dar sunt de contemplat asemenea evoluţii în perioada ce vine?

Rata de referinţă poate pune presiuni mai mari pe unele bănci, având în vedere că profitabilitatea este inegală. Treaba se poate complica mai mult dacă activitatea economică ar încetini şi s-ar produce şocuri externe adverse. Şi intermedierea financiară va avea de suferit.

Rata de referinţă anunţată de MFP este foarte problematică în relaţie cu politica monetară, cu stabilitatea financiară. „Inovaţii“ în politica economică se pot face, dar cu atenţie. Iar practicile mai puţin bune ale băncilor, inclusiv „optimizările fiscale“, pot fi combătute altfel. Rata de referinţă şi suprataxa sunt de reexaminat şi căi pentru a remedia situaţia există.

www.adevarul.ro

Ultima ora:

ObservatorGruia Stoica: Grupul GRAMPET – Afacerea care a scris istorie în anul Centenar

PoliticCristian Grosu: Puneți-vă centurile: Despre datele false de la Finanțe

EconomieGruia Stoica: Grupul GRAMPET – Afacerea care a scris istorie în anul Centenar

ExternRadu Carp: Deţinerea preşedinţiei Consiliului UE de către România – o ocazie deja ratată?

EvenimenteCristian Bușoi, organizator al evenimentului „UE 2019-2024: Cum putem sprijini eliminarea hepatitei virale, în conformitate cu strategia globală a OMS și SDGS ale ONU”

CulturaRadu Preda: Proletariatul digital

SocialMarian Staş: Dragă +PLUS,

MoldovaArmand Goșu: Victoria lui Andrei Năstase reînvie speranța unei schimbări în Republica Moldova



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe