Matei Bogdan
Publicat în 7 octombrie 2020, 13:03 / 122 elite & idei

Daniela Vișoianu: De ce este atât de important curriculumul?

Daniela Vișoianu: De ce este atât de important curriculumul?

De ce este atât de important curriculumul? #lazi

Criza de hernie de disc m-a dus în diferite medii, cu oameni aflați în suferință depinzând de oameni aflați în poziție de putere. Și mi-a dat mult timp de repaus și reflecție la ceea ce văd, ceea ce au aud.

Da, pandemia pare să fie momentul critic în care românii ar putea să tranșeze opoziția dintre individul colectivist și centralizarea puterii (D. David, G. Hofstede). Pandemia și, posibil, criza economică care va urma și care va fi năucitoare, pentru că mare parte din economii s-au cheltuit deja, pot fi un ACCELERATOR de schimbare.

Cei tineri sunt deja în conflict cu societatea și modul de leadership al puterii nu pentru că aleg să fie în conflict sau pentru că e vreo luptă (clasică) între generații, ci pentru că ei sunt generația celor care se consideră autonomi – solidari cu ceilalţi, cooperanți, non-defensivi. Ca să producă rezultate de dezvoltare ei au nevoie să acționeze într-o societate în care puterea este descentralizată.

Ce nu înțeleg partidele, inclusiv cele ”noi”, este că atunci când vorbesc despre un nou mod de a face politică, oameni politici altfel, nu e despre ce au făcut unii și alții ÎNAINTE, ci despre modul în care acționează ca indivizi în raport cu puterea. Mai clar spus – găștile, grupările din politică sunt o reprezentare a vechiului model, a colectivismului tradițional (”noi și ai noștri”) și nu au în vedere descentralizarea puterii.

Nicușor Dan, Coliban și Fritz au câștigat mai degrabă ”prin ei înșiși”. Sigur că s-au ajutat de partide și capacitatea lor de organizare, dar nu apartenența la un partid a fost elementul de forță. Ci modul în care au făcut campanie, pe fundamentul caracteristicilor de personalitate. Mai pe românește spus: au muncit!

Daniel David spune că ”cele 4 atribute dominante în societatea românească sunt: individ colectivist, concentrarea puterii – avem unul din cele mai mari scoruri de concentrare a puterii din Uniunea Europeană – evitarea incertitudinii – avem unul din cele mai mari scoruri din Uniunea Europeană – și controlul comportamentului social prin pedepse.

”Dacă mintea are nevoie de niște modele simple pentru a explica de ce funcționează sau nu o anume măsură de politică publică, atunci este trist că modelul lui David nu a fost luat în considerare mai mult. Din păcate pentru unii dintre noi, obținerea unui comportament social de prevenție (purtarea măștii) înseamnă aplicarea de pedepse. Trist pentru unii, o realitate pentru alții.

Și nu în ultimul rând, sociologic vorbind (sic!) nu ne caracterizează, majoritar, atitudinea de a ne uita la criză ca la o oportunitate. Ne vom schimba? Îndoielile mele vin, aproape visceral, din raportarea la educație. Cumva – știu cum, prin modul de pervertire al accesului la profesia didactică din ultimii treizeci de ani, calitatea resursei umane din sistem nu susține un transfer al valorillor care susțin independența, autonomia, solidaritatea. Oamenii sunt în teren și sunt resursa umană cu care trebuie să se lucreze, alta nu este și are suficienți fermenți buni pentru schimbare. Pârghia principală pe care o are statul/decidenții/ministerul/făcătorii de politici publice și, uneori, mai rămâne să îmi pun speranța în Sfântul Duh, este curriculumul. Curriculumul reprezintă modul în care, prin educație, un profil al absolventului din viitor este construit în prezent.

Altfel spus, adulții din sistem pot fi plasați într-un context de muncă cu ei înșiși prin transformările de curriculum.

Și înșir aici repede câteva aspecte:

– co-teachingul , de ex: în clasa a V-a religia se predă împreună cu muzica, în clasa a VI-a există o oră de co-teaching matematică cu fizică;

– asistență la predare pentru profesorii care au nevoie de formare continuă, nu doar pentru debutanți;

– orare modulare,

– curriculum la decizia școlii/elevului, ș.a.Însă toate acestea trebuie decise de sus în jos nu pentru a face școala mai ”seducătoare”, nu pentru a-i face pe elevi fericiți, eventual în detrimentul profesorilor, ci pentru a readuce în școală munca, truda aceea pasionată, presiunea creativă, stresul sub care se produce dezvoltarea (v. biologie), învățarea ca valoare trăită.

***In comentarii pun un articol de inspirație cu punctul de vedere al lui Daniel David referitor la curriculum, din 2015.

Legătura nu este întâmplătoare – ca și atunci, acestea sunt zilele și săptămânile bătăliei pe planurile cadru, faza pe liceu.

Ultima ora:

ObservatorVictor Vevera: ICI Bucureşti familiarizează audienţa din România cu noţiunea de HPC – High Performance Computing

PoliticKlaus Iohannis, la Forumul de la Malmö: Vom înființa în România un premiu național anual pentru personalităţi române şi internaţionale care contribuie la educaţia privind Holocaustul

EconomieCristian Popa: BNR este hotărâtă sa tempereze dinamica prețurilor

ExternGeorge Friedman: Europa și NATO, trase pe linie moartă de Statele Unite

SocialSorin Cucerai: Dreptul la viață e nederogabil

EvenimenteVictor Vevera: ICI Bucureşti familiarizează audienţa din România cu noţiunea de HPC – High Performance Computing

CulturaCristina Popescu: Porumbei exotici

EditorialClaudiu Butacu: Cum arată cultura organizațională a unui ONG acum, față de cum arăta acum câțiva ani



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe