Matei Bogdan
Publicat în 22 ianuarie 2020, 16:11 / 123 elite & idei

Dorel Şandor: Alegeri 2020. Colecţia de capcane

Dorel Şandor: Alegeri 2020. Colecţia de capcane

de Dorel Şandor

Competiţia electorală se bucură de o distincţie clară în raport cu realitatea curentă a politicii prin surplusul de coerenţă, efort colectiv asumat, sincronicitate, ambiţie şi implicare deosebită.

În acest context, există totuşi excepţii de la regulă. Situaţii neaşteptate, căderi subite, ameninţări inedite bruiază cursul programt al campaniei, provocând costuri suplimentare şi nu de puţine ori finaluri uimitoare. Pentru public, jucători şi factorii ascunşi.

Nu de puţine ori, în viaţa publică şi îndeosebi în cea politică profilul şi conexiunea funcţională între stări este acaparată de CAPCANELE care se impun, fie şi doar pentru moment, în dinamica asumată, deformând accesul la ţinte, stilul de abordare care decurge din identitatea, nevoile şi ambiţiile jucătorilor.

Aparent „parazitare”, ele definesc adesea aspecte mult mai adânci decât efectele negative asociate „veştilor proaste” care minimizează traiectoria cazului abordat.

Deşi apar şi se impun ca „exterioare”, „străine” jocului şi jucătorilor, capcanele dezvăluie adesea dimensiuni şi evoluţii semnificative, uneori decisive în dinamica jocului şi soarta jucătorilor.

Descrierea şi anticiparea costurilor, a raportului direct şi contractual, configurează în analiza capcanelor ca o sursă a dinamicii şi o înţelegere sistemică a intervalului electoral. Adesea ele configurează peisajul postelectoral la nivelul jucătorilor, a reacţiilor publice, precum şi al percepţiei externe, de loc neglijabile.

– Oferta Contradictorie, Eterogenă, Negativistă

Motivaţia preelectorală în contexte contradictorii şi pe măsura unor stări de instabilitate generează o discordanţă între identitatea asumată public a factorilor politici şi dinamica „pieţei” politice, precum şi credibilitatea efectivă la nivelul electoratului.

O combinaţie complicată, greu de gestionat, marcată adesea de surprize, modificări de moment şi dificultatea de angajare la nivelul alegătorilor.

Tot mai greu de a face diferenţa la nivel identitar, calitativ, pe o piaţă a jucătorilor marcată de instabilitate, inconsecvenţă, incertitudine.

O diminuare a rolului convingerilor stabile, asumate, o tot mai largă influenţă a imitaţiei, influenţei locale, iluziilor de moment.

– Abordarea demagogică, propagandistică, în termeni „electorali” a unor teme, ţinte, ameninţări sub influenţa propagandei.

Ignorarea unor priorităţi structurale, deja amânate în ultimele decenii rămân împachetate în dosare voluminoase, greu de „citit” la prezent şi dificil de justificat la buget.

O povară dobândită prin „forţe proprii” sau stimulată de parteneriate externe de prestigiu cu referinţă la România ca o ţăară de „mâna a doua”…

Autostrada carea leagă „Ardealul” de „Regat” a devenit un basm de adormit neamul. Dar şi un criteriu inevitabil de diferenţiere în raport cu alte state europene, uneori chiar vecine, mai clar susţinute din interior şi cu ecouri externe pline de beneficii.

Se produce o ambivalenţă blestemată între ratarea perpetuă a unor angajări constructive şi expunerea tot mai acută la lipsuri şi ameninţări.

Oare cine e de vină?!!

– Reactivarea ciclică a mediilor de comunicare pe agenda publică, în dialogul curent a „abordării masochiste” – „La noi nu se poate!!”…

O împăcare individuală şi colectivă cu aşteptări negative, neîmpliniri fără sfârşit şi dispreţul extern pe teme critice, de substanţă, cu influenţă la nivel central şi periferie, ca un blestem al neamului într-o istorie ca o colecţie de înfrângeri şi sacrificii jalnice.

Iluzia că dramatismul situaţiei şi fatalitatea loviturilor repetate ar putea fi luată în considerare şi ca o compătimire, sursă de solidaritate, chiar ca dovadă de eroism individual şi colectiv.

La limita unui kitsch pe cât de apăsător, pe atât de dinamic perpetuat ca o nostalgie a neamului expus la o istorie tristă, ghinionistă.

Poate şi o acoperire ipocrită a lenei colective adânc înrădăcinată în „tradiţia” de periferie.

– Alegerea „Omului Potrivit” într-un an invadat de competiţiile electorale, Locale şi Parlamentare, o aglomerare de candidaţi, partide şi promisiuni, ocazie tocmai bună pentru amânări sau chiar abandonarea unor fapte de substanţă în practica individuală şi publică.

Sursele capcanei sunt cel puţin trei: cei care propun şi susţin candidaţii şi proiecte pentru viitorul apropiat, cei scoşi pe scenă, aplaudaţi sau huiduiţi şi cei care vin la vot sau rămân acasă.

Absenţa şi absenteismul dau conţinut capcanei. Lipsa de calitate şi implicare a candidaţilor, rutina şi uzura acumulate de partide şi susţinători, inerţia celor chemaţi să consume o oră doar către secţia de votare.

Oricum, absenteismul este o capcană de o complexitate copleşitoare, spune mult tocmai prin sărăcia prezenţei individuale şi colective, după decenii de democraţie postcomunistă.

„Hai la vot!!!” (că eu nu mai pot…)

– Alegerile au ca scop primordial Reprezentarea. Cetăţeni, comunităţi, teme critice, perspective multiple, CALEA de urmat.

O capcană majoră stă în mutarea atenţiei, prin campanie, la Candidaţi, Formaţiuni politice, grupuri de interese, care se implică în susţinerea jucătorilor la jocul discret, obsesiv pentru a obţine funcţii, accesul la resurse, „puterea”.

Centrarea pe lupta pentru putere diluează preocuparea pentru oameni, grupuri, comunităţi. Cei care votează devin numere, procente. Propaganda electorală se reduce la o formă de marketing vizând accesul netulburat la mecanismele decizionale.

Adesea, după alegeri, cei care au votat sunt uitaţi sau oricum puşi pe linii secundare. „Lupta politică” se restartează între Putere şi Opoziţie.

Reprezentarea este uitată, marginalizată, pervertită.

– „Graba strică treaba!” Aglomerarea prin succesiune mecanică între parlamentare şi locale – un pariu ieftin între economia de timp şi risipa de expunere superficială în faţa unui electorat nu tocmai premiabil.

2020 va fi un an aglomerat de stări şi situaţii critice, drept care, din simplul instinct individual şi colectiv de conservare am putea avea un prilej adesea probat de indiferenţă şi inerţie colectivă. Sacrificată fiind distincţia dintre conţinutul efectiv al celor două teste prin agenda pusă la bătaie, prin mecanismele publice în funcţie şi superficialitatea selecţiei şi susţinerii candidaţilor.

De unde atâţia oameni de calitate, responsabili şi puşi pe fapte mari într-o lume românească marcată de fragmentare, izolare şi inerţie?!

O fi 2020 un an special ca număr… La fapte suntem mai rari…

– Campania costă bani. Banii ocupă un loc important, adesea decisiv în gestiunea evenimentelor. Pot deveni „esenţa” alegerilor . Banii aleg!!

Cine sunt stăpânii jocului? Între cine are loc concurenţa? Cum influenţează banii cultura campaniei?! Ce rămâne din rolul real al liderilor, candidaţilor, electoratului?!

Sau, nu cumva, chiar jucând pe la spate, cei care bagă banii (în cutia de vot…) rămân adevăraţii jucători?!

Desigur, fără fonduri, campania electorală, ca oricare campanie, ar fi ca un vehicul de lux fără benzină… Dar care este raportul între banii puşi la vedere şi banii dosiţi?!

Să ne imaginăm care ar fi forma şi performanţa electorală într-o campanie pe deplin transferată catre un obsesiv interes financiar.

Nu cumva, învingători sau învinşi sunt cu toţii prizonieri?! Prizonieri care după alegeri ne reprezintă, conduc, „modernizează” lumea în care trăim.

– Confruntarea electorală are două feţe. Asistăm la o competiţie între oferte, de dorit tot mai clar diferenţiată. Avem alegeri!

Şi adesea, tot mai intens, mai toxic şi mai steril, avem parte de dezvăluiri scandaloase, menite să lichideze adversarul dincolo de scorul electoral.

Materia primă pentru anihilarea prin acuzaţii nimicitoare, descalificarea jucătorilor din tabăra opusă, diluarea credibilităţii, există din păcate în abundenţă în România care este… Doar că nu aceasta ar fi menirea principală, primordială a întrecerii electorale. O simplă competiţie între infractori?!!

Nu este de loc greu. A devenit chiar o rutină dominatoare, ce alimentează reactiv de o parte şi de alta a „terenului de joc” un meci „nul”.

Şi după alegeri, cu ce ne alegem?

O capcană nimicitoare pentru viaţa publică, fără beneficii pentru cei care aleg!

De fapt, cine alege?!

De ştiut! Alegerile libere dispar nu doar prin dictatură!

Simplu şi grav…

Ultima ora:

ObservatorIulian Fota: Urmatoarea rupere de Occident va fi, mai intai, pe vector tehnologic?

PoliticNicușor Dan: Opţiunea mea pentru alegerile de duminică este Partidul Naţional Liberal

EconomieMirela Iovu: Impactul disruptiv al tehnologiei asupra industriei bancare in era post-Covid!

ExternThierry De Montbrial, senior Adviser Club România, a fait de L’IFRI de 2ème Think Tank le plus influent du monde

SocialOvidiu Nahoi: Și dacă, totuși, trăim în cea mai bună perioadă din istoria României?

EvenimenteMireille Rădoi: Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” a oferit Înaltei Curți de Casație și Justiție una din cele 8 copii autentificate ale fundamentului legislației moderne – Magna Carta

CulturaCristina Popescu: Emisiunea de mărci poștale „Urși”

EditorialVasile Pușcaș: Un proiect jurnalistic pentru Unire



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe