Doru Lionăchescu: Ieșirea din criză nu poate fi bazată decât pe disciplina financiară
de Alexandru Lăzescu
Cum vedeți, din perspectiva unui om care este implicat în zona investițiilor și care urmăreşte evoluțiile din mediul de afaceri, disputa aceasta din Europa: pro-austeritate vs. pro-creștere ? Este reală sau are mai degrabă o componentă primordial ideologică?
Eu cred că este exclusiv ideologică. Când vorbesc adepții austerității, avem de a face cu un dialog articulat, cu argumente, cu susținere, cu bun-simț economic. Se bazează pe legitățile economice. Când vorbim de tabăra cealaltă, care, în primul rând, e destul de disipată și reunește, în general, voci de tip antisistem, nestructurate, fără argumentație, nimeni nu poate să articuleze o strategie sau o idee de ieșire din criză bazată pe alte criterii decât cele referitoare la disciplina financiară, a trăi în limitele a ce produci, la reducerea îndatorării, adică argumentele tipic de austeritate. Când te uiți la toți apologeții așa-zisei filozofii a creșterii, toți derapează cras pe partea de argumentație și pe partea de bun-simț economic. Or, dacă ne păstrăm în sfera dialogului rațional, eu nu pot să mă identific cu oameni care flutură idei fără niciun fel de substanță economică. Nu avem, în momentul ăsta, după șase ani de criză, un model de ieșire din criză, de revenire la creștere economică pe alte coordonate decât cele lansate de dreapta sau susținute de adevărata dreaptă occidentală. E doar o utopie, o iluzie care se flutură, la granița populismului de cele mai multe ori, dar fără să poată să articuleze, să respecte măcar reguli elementare ale aritmeticii. Asta e problema cu tabăra asta așa-zis a creșterii. Este o oaste de strânsură ideologică, în care nimeni nu poate să articuleze un model pe baza căruia să se facă ieșirea din criză, să-mi arate: „uite, față de ce spune Germania sau față de ce a făcut Marea Britanie, care au ieșit din criză sau nici măcar n-au fost în criză, noi avem modelul X care a funcționat“. Nu există un asemenea model.
Oricum, inclusiv acest tip de discuție a dus la ideea demarării unui așa-numit „Plan Juncker“. E vorba de peste 300 de miliarde de euro, care ar trebui injectați în economia țărilor din UE în ideea de a stimula creșterea economică. Cum vedeți șansele acestui proiect și, în general, a acestui tip de inițiative?
Opinia mea e că genul acesta de inițiative se înscriu în registrul cunoscut: o birocrație, chiar și cea bruxelleză, o birocrație pe care o lași să crească va ajunge la un moment în care își caută de lucru. Nu e rolul unei structuri politice, de la Bruxelles sau din altă parte, să creeze structuri de alocare a resurselor în economie. Nu cred în viabilitatea unui asemenea proiect, nu cred că soluția ieșirii din criză în Europa este asta. Eu cred că politicienii trebuie să aibă curajul să recunoască slăbiciunile structurale ale economiei din Europa, prin comparație cu Asia, cu Statele Unite. Europa are probleme structurale în economie vizibile de pe lună, nu sunt chestiuni de detaliu.
Și care ar fi principalele chestiuni structurale care grevează ecomomia majorității țărilor din UE?
O să încerc mental să scot Marea Britanie din ecuație, pentru că Marea Britanie are un model de dezvoltare economică mai degrabă atlantist. Deci, dacă vorbim de Europa Continentală, principalele constrângeri pe care le văd eu sunt în primul rând legate de lipsa de mobilitate pe piața muncii. Toate economiile mari ale Europei sunt sufocate de reglementări care nu permit flexibilizarea pieței muncii în definiția pe care o văd eu, uitându-mă la piața americană a muncii sau la piețele din Asia de Sud-Est.
Sunt prea multe reglementări, sunt structurile sindicale prea puternice?
Europa vine cu o istorie de forță sindicală exacerbată, după părerea mea. În multe țări, mai ales în flancul sudic, mișcările sindicale sau mișcările de tip neguvernamental ori sunt violente, ori nu fac decât să promoveze interese partizane minoritare în dauna interesului public general. În condițiile în care minoritatea, pentru că este mai gălăgioasă, mai articulată și mai curajoasă, își impune puncte de vedere în dauna majorității, mie mi se pare că asta sfidează principiul democrației. Asta mă duce cu gândul la o altă problemă a Europei, față de restul lumii, tipul acesta de paternalism economic, mentalitatea adânc înrădăcinată că statul știe cel mai bine ce trebuie să facă consumatorul sau ce trebuie să facă sectorul privat.
Joseph Stiglitz, comentând criza din Grecia, spunea că victoria Syriza e o victorie împotriva neo-liberalismului și o victorie a democrației.
Eu nu pot să înțeleg de unde atâta inocență sau atâta orbire încât să vorbești de victorie a cuiva în Grecia. Problema în Grecia e că, în afară de anumite orgolii care au fost gâdilate în sfera de extremă stângă din toată Europa prin câștigarea referendumului, vorbim până la urmă de o înfrângere a modernității. Grecia, după părerea mea, a făcut un pas înapoi dinspre modernitate către ceea ce era în anii ‘70, înainte să intre în UE. În domeniul economic, fiscal, valorile europene sunt de tip conservator, în sensul bun al cuvântului, adică un pic de chivernisire a finanțelor publice, un pic de atenție cu cheltuielile, un pic de reducere a aparatului public supradimensionat, un pic de privatizare, ca să lași piața să respire. Or, ei, prin mesajul pe care îl transmit prin Syriza, se opun acestor valori și eu interpretez asta ca un pas înapoi, nu către modernitate, ci invers. Ce victorie e asta? Să nu uităm că ei au consacrat în istorie acest concept de victorie à la Pirus, în care pierderile sunt atât de mari, încât o aparentă victorie e, de fapt, o înfrângere pe termen lung. Și eu cred că asta a suferit Grecia în week-end-ul trecut, o victorie à la Pirus, în cel mai bun caz.
Va avea un impact asupra României ceea ce se întâmplă în Grecia?
Va avea impact, indiscutabil. Iluzia că ne putem izola s-a dovedit periculoasă și în 2008, când se clama sus și tare că nu avem nicio legătură cu criza economică. E adevărat că, la nivel microeconomic, canalele de transmisie directe sunt destul de limitate între noi și Grecia. În afară de participația lor în sistemul bancar, dar și aici există un control, prin faptul că băncile lor au o anumită structură juridică și sunt sub directa responsabilitate aBNR, canalele de contagiune economică, comercială mai ales, sunt minuscule. Mi se pare că balanța noastră cu ei este sub un miliard pe an. Deci, pe partea contagiunii, nu văd implicații. Problema este că aici lucrurile se joacă psihologic. Deci, o eventuală și, în opinia mea, aproape certă ieșire a Greciei, mai devreme sau mai târziu, din spațiul monetar unic va crea anumite efecte psihologice, cred eu, față de toate piețele emergente din zona noastră. Investitori sau finanțatori care, în urmă cu câteva luni, erau foarte deschiși și dădeau de înțeles că sunt pe cale să revină în Europa de Sud-Est și mai ales în România au devenit reticenți. Acum, mesajele trimise sunt „hai să mai vedem ce se mai întâmplă, să așteptăm toamna, să vedem cum se așază Grecia“. În mod sigur vom fi afectați.
De ce? Pentru că suntem asociați unei regiuni și unui anumit tip de comportament?
Avem două tipuri de probleme. Avem, o dată, proximitatea geografică, iar în mintea investitorilor instituționali, mai ales de peste Ocean și asiatici, piețele individuale din Europa de Est sunt prea mici ca să le analizeze una câte una și atunci ei se uită la blocuri regionale. Deci ei zic, generic: „Balcanii, Europa de Est, Europa de Sud-Est“. În oricare ne-ar încadra, nu ne stă bine. Dacă spun Europa de Est, mă lipesc de Ucraina, de Moldova; dacă spun Europa de Sud-Est, mă lipesc de Grecia. Asta e una. Și a doua: ce a demonstrat criza asta este că, în general, când apar astfel de crize, investitorii, finanțatorii din piețele mature încep să aibă reticențe asupra piețelor emergente în general, definindu-le ca piețe care nu au ajuns la maturitate, în care sistemele instituționale nu funcționează perfect, în care corupția e preponderentă etc.
Dar, dincolo de chestiunea aceasta a Greciei, cum arată climatul investițional acum în România?
Era vizibilă, acum vorbesc din perspectiva investitorilor și finanțatorilor de fonduri străine, o dezghețare a interesului. Era vizibilă de vreo nouă luni, aproape de un an, prin comparație cu anii anteriori. Deja se vedeau rezultatele. Băncile și-au curățat o bună parte din portofolii, au reînceput să crediteze. Se vede din dinamica creditului privat, piața imobiliară pe anumite insule – rezidențial, comercial – a repornit. Iar piața imobiliară are tracțiune peste tot, mai ales în România. În momentul în care repornește, trage după ea zeci de industrii pe orizontală. Începe să crească și interesul pentru achiziții de active sau de companii din România. Rapoartele de țară au fost pe trend pozitiv în ultimele 10-12 luni, inclusiv. A fost o succesiune de știri bune, venind și pe fondul unei ușurări cu care investitorii au privit până la urmă efectul Ucraina. Că acum un an și jumătate erau temeri majore că va fi contagiune dinspre Ucraina. Nu s-a întâmplat, și atunci, pe fondul acesta de ușurare, au respirat ușurați și au început să dea drumul la bani și către România. Deci, pe ansamblu, climatul este mult mai bun decât în urmă cu doi ani. Foarte bine receptat și în intenția referitoare la flexibilizarea fiscală, cu reducerea TVA. E foarte bine recepționată în străinătate și toată ofensiva aceasta a DNA și a parchetelor contra corupției, extrem de bine. Toți interlocutorii mei sunt literalmente entuziasmați de genul ăsta de acțiune în forță, deci o succesiune de acțiuni bune. Din păcate, a venit această surpriză cu Grecia. Din punctul meu de vedere, e prematur să spun care va fi efectul.
Interviu realizat de ALEXANDRU LĂZESCU
revista22.ro
Ultima ora:
ObservatorCiprian Stănescu: Ce scrie în proaspătul document CSAT declasificat?
PoliticCiprian Stănescu: Ce scrie în proaspătul document CSAT declasificat?
EconomieCristian Tudor: Ultragreens continuă să demonstreze că inovația, perseverența și angajamentul pentru excelență pot face diferența
ExternAlexandru Grumaz: Giorgia Meloni, viitorul lider european
SocialPavel Popescu: Am propus o soluţie exagerată – suspendarea temporară a platformei TikTok. Opina exprimată a fost una strict personală
EvenimenteMihai Precup, at the Business Awards 2024
EditorialRadu Carp: Mesia de pe TikTok – o dezinformare de proporţii (I)
CulturaFlaviu Predescu: Despre Festivalul de Teatru de la Cluj, la Cultura pentru toți – Video
Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe