OraNoua.ro
Publicat în 3 decembrie 2014, 20:55 / 225 elite & idei

Dumitru Sandu: Lumile de acasă ale diasporelor românești de astăzi

Dumitru Sandu: Lumile de acasă ale diasporelor românești de astăzi

de Dumitru Sandu

Este noua diaspora românească cea care a spulberat visurile lui Victor Ponta și a adus surpriza Klaus Johannis? Dacă ar fi așa, cum a fost posibil? Telefonul care a sunat acasă, în țară, de la cei care nu au mai ajuns la urnă, la Paris , Torino sau în locuri similare , a fost cel care a făcut ”miracolul”? Și, acceptând ipoteza, asta este tot? Telefonul , facebook-ul și proasta consiliere sau decizie a candidatului perdant au schimbat soarta prezidențialelor? Dacă vrem să super-simplificăm lucrurile și să nu învățăm nimic, da. Altfel , nu. Desigur sfidarea diasporei, începută cu dezorganizarea organizată a primului tur și continuată consistent până la cel de-al doilea tur pot explica parte din proces. Reacțiile diasporei nu pot fi înțelese însă, decât dacă sunt contextualizate. Răspunsurile la întrebările anterior formulate cred ca trebuie căutate schimbând o lentilă veche, a diasporei culturale, ”de-teritorializate” (Cohen, 2008), cu una nouă, a diasporei pentru muncă, pe cazul pe care îl discutăm. Și, în plus, comunitățile locale din țară, prinse în orbita de funcționare a diasporelor românești în străinătate, trebuie incluse în filmul noilor mișcări sociale. Ele sunt cele care dovedesc cât de înrădăcinate social , acasă, sunt noile diaspore. Asupra acestei înrădăcinări ne vom concentra în material.

Noua diasporă românească

Imaginea publică și practica guvernamentală au rămas mult în urma realităților efective de conectivitate transnațională. Și unele și altele vorbesc despre diaspora românească de azi ca și cum ar fi tot preponderent culturală , activă prin nostalgii despre origine , turism de sărbători sau conferințe ritualice. Nu mai este așa. De mult timp. A tot fost răspândit mitul că alegerile din 2009 au avut un câștigător dat de votul de la Paris. Nu știu, în detaliu, ce a fost la Paris ,la ambasadă, nici în 2009 , nici în 2014. Știu însă, din sondaje, că cei care au membrii de familie în străinătate la lucru, gândesc altfel, sunt mai critici și votează în consecință (D . Sandu, 2004; D. Sandu, 2010). După mai mult de 20 de ani, migranții la lucru în străinătate nu mai vor să fie doar căpșunari, constructori sau menajere . Au decis, majoritar, că, dat fiind salariile mici , corupția transpartinică și proasta funcționare a instituțiilor publice de acasă, este mai bine să amâne revenirea. O amână , dar nu sunt indiferenți. Își fac case în țară și le lasă goale pentru ocupare când o fi vremea. La pensie pentru ei, sau pentru copiii lor când vor dori să revină. Dar tot fac case pentru că viața printre străini este foarte grea. Credibilitatea celui care va fi președintele țării îi interesează pentru că de aici pornesc multe –  aplicarea normelor constituționale, relațiile externe, justiția, votul, aranjamentele societale pentru educație, sănătate etc. Ei nu vor , în primul rând, numai supraviețuire precum mulți dintre cei care sunt izolați și cu resurse minime de viață, ci instituții care să ducă la ”o țară ca afară”. Vor ca școala, primăria, spitalul, administrația financiară și justiția din România să lucreze la fel ca cele din străinătate, in variantele spaniolă, britanică, sudează sau cum se cheamă acestea după locul de imigrare. Deși se știa cu precizie, din sondaje, că încrederea este resursa fundamentală în funcție de care este acordat votul (Dumitru Sandu, 2006), încrederea diasporei în politicieni a fost constant ignorată în strategiile de campanie electorală. Pe principiul ”costă prea mult efort legislativ și de corectitudine” câștigarea încrederii lor, diaspora a fost ignorată în cerințele ei de agendă publică și de vot. Ignorarea nu este nouă, la actualii guvernați. Votul prin corespondență sau electronic a fost sistematic ignorat de cei care au avut majoritate în parlament, indiferent cum s-a numit puterea sau coaliția ei.

Noua diasporă nu este o lume socială (Glaser & Strauss, 1967) ruptă sau numai simbolic legată de cei din țară. Trăiește efectiv conectată cu cei de acasă prin familie, prieteni, cunoștințe sau simpatizanți. Mai exact, lumile ei de acasă sunt cele familiale și comunitare. Mișcările sociale de susținere a diasporei din marile centre urbane din Romania – Cluj, București, Timișoara, în special – reprezintă lumi sociale ale diasporei românești din străinătate constituite nu numai și nu în primul rând pe rețele familiale ci prin rețele de similitudine valorică, prin oameni care cred în aceleași valori ale democrației și reformelor instituționale necesare în Romania, indiferent că sunt în țară sau în străinătate.

Comunicare cu diaspora prin marile orașe și rețele de migrație

Argumente în favoarea celor afirmate mai sus pot fi formulate nu numai din observarea calitativă și din sondaje ci și din analiza datelor de vot din noiembrie 2014, la nivel de localitate, în conjugare cu informații care dau profilul localității. Este ceea ce voi schița pe scurt , în continuare.

Principalul ”releu” de comunicare socială și acțională, prin proteste sociale, pe care diaspora îl are cu țara sunt orașele mari, de peste 200 de mii de locuitori. Desigur, mai ales tinerii din aceste orașe, dar nu numai. În rețelele de solidaritate transnaționale intră și membrii de familie rămași acasă, prieteni, persoane care intenționează să plece la lucru sau la studii în străinătate sau pur și simplu oameni care cred la fel cu cei din afară, fără a avea vreuna din caracteristicile de status anterior menționate.

Exemplu de mod de lectură: populația din localitățile (comune sau orașe) care au Brașovul drept cel mai apropiat centru urban mare (de peste 200 mii de locuitori ) a votat, la cel de-al doilea tur de scrutin, pentru Klaus Johannis în procent de 67%. Localitățile care au orașul Brașov ca centru polarizator sunt în număr de 323. Distanțele de la fiecare localitate la cele 9 centre polarizatoare au fost măsurate in sistem euclidian. Șapte dintre cele nouă orașe-centru de convergență au statut de poli de creștere (HG 998/2008). Ponderile de votanți pro-Johannis la turul al doilea al prezidențialelor au fost diferite în centrele regiunilor urbane: Craiova 50%, Galați 51%, București 57%, Ploiești 58%, Constanța 60%, Iași 60%, Brașov 63% , Timișoara 70% și Cluj 78%. Sursa de date: Biroul Electoral Central. Delimitarea regiunilor urbane revine autorului, pornind de la date din (Ionescu-Heroiu, 2014).

Votul din noiembrie 2014 a fost adus , ca spirit contestatar, nu numai prin telefoane, facebook și mailuri. Mediile privilegiate de promovare au fost regiunile structurate în jurul celor nouă orașe mari ale țării: Brașov, Cluj, Timișoara din Transilvania, în primul rând, Constanța-Galați-București , în al doilea rând și, în mai mică măsură, Craiova-Iași-Ploiești. Cele nouă orașe cumulează aproximativ o cincime din populația țării. Desigur, gradul de activism social este diferit în cele opt regiuni urbane în legătură cu nivelurile diferite de dezvoltare, ponderea de tineri, nivelul mediu de educație, regiunea istorică și socializare în medii diasporice diferite.

Cel de-al doilea culoar major de promovare a unui model de vot de la diaspora spre țară este dat de rețelele sociale de migrație constituite între comunități locale din țară și destinații privilegiate pentru munca în străinătate. Pe acest culoar fluxurile de comunicare sunt de maximă intensitate între membri de familie , prieteni și cunoștințe de aici și de acolo. Propagarea atât de rapidă a sentimentului de injustiție socială prin blocarea votului în diaspora (mascată prin invocarea unor argumente lipsite de temei și plauzibilitate) de către guvernanți s-a realizat atât de rapid pentru că cele două culoare de comunicare diaspora-țară erau de mult timp cristalizat constituite. Simpla lor ignorare în secvențele oficiale anterioare nu avea cum să le facă inactive.

Ecuația votului pro-Johannis

Tabelul de mai jos (din păcate, cu caracter tehnic, simplificat pentru prezentare, destinat strict specialiștilor) argumenteză (în special prin modelul 2) clar, hotărâtor, că votul care l-a adus pe Klaus Johannis a avut patru determinanți majori. În primul rând, de departe cea mai importantă condiționare a ținut de dezvoltarea și modernizarea comunității locale. Aproximativ 27% din variația voturilor pro-Johannis la nivel de comună sau oraș a fost dată de caracteristicile de dezvoltare-modernizare ale comunității.

În ordinea descrescândă a importanței urmează votul etnic-regional (nu etnic sau regional ci așa cum este notat), de solidaritate minoritar-regională, reprezentat de comuntățile cu pondere dominantă de populație maghiară din Covasna și Harghita, județe apropiate de Brașov-Sibiu (21 puncte procentuale din variația voturilor). În al treilea rând a contat respingerea lui Victor Ponta (contribuție de aproximativ 15 puncte procentuale din variația totală a voturilor pentru Klaus Johannis).
Votul anti-Victor Ponta, cu o contribuție atât de mare, dar nu hotărâtoare, în ecuația opțiunii pro-Johannis, va trebui analizat mai atent, cu date la nivel individual. Deocamdată aș avansa ipoteza că această componentă este legată de un vot anti-corupție, pro-DNA , lipsă de credibilitate (”toată conducerea MAE pleacă dacă există un singur român care nu poate vota” sau similar cu multe alte formulări publice fără acoperire în fapte) și neacceptarea aroganței și sfidărilor implicate în jocul Guvern-MAE cu ocazia organizării alegerilor în diaspora .
În fine, în al patrulea rând, cu numai o contribuție de trei puncte procentuale la explicarea votului, este experiența de migrație a comunității. Comunele și orașele cu pondere mare de persoane plecate la lucru în Germania, Austria, Spania și Statele Unite ale Americii sunt cele care au contribuit semnificativ la votarea lui Johannis în cel de-al doilea tur de scrutin.

Tabelul are caracter tehnic și este destinat cititorilor interesati de validarea analizei prezentate în text.

Modele de regresie liniară. Toate datele pentru calcul sunt la nivel de localitate și provin de la BEC pentru votare (noiembrie 2014) și de la INS (recensământ 2011) pentru profilul socio-demografic al localității. Mulțumesc colegilor din INS pentru calculele aferente vârstei medii. Am marcat prin umbrire coeficienții de regresie statistic semnificativi pentru nivelul p=0.05. Modelele sunt testate pentru a evita coliniaritatea. Este chestiune de stil, interpretarea nivelurilor de semnificație observate în raport cu cele teoretice. Lipsesc date pentru aproximativ 123 de localități. Bucurestiul a fost exclus intentionat din analiza datorită valorilor extreme. Dat fiind erorile de măsurare pentru toate variabilele și datorită faptului că lipsesc unele localități, am considerat situația ca fiind una în care lucrez cu un eșantion.

Pentru argumentările din text au fost rulate mai multe modele, neprezentate aici. În baza lor a fost posibil să distingem intre efectele de dezvoltare, de solidaritate regional-minoritară, de migrație și de respingere a lui Victor Ponta în determinarea votului pro-Johannis în turul al doilea.

Concluzii și discuție

Votul în favoarea lui Klaus Johannis, în turul al doilea al prezidențialelor din 2014, din România, este departe de a fi numai vot anti-Ponta și efect al sfidării diasporei. Ca și în turul întâi, votul în favoarea sa rămâne unul specific pentru comunitățile dezvoltate (Sandu 2014a, Sandu 2014b). Câștigă proeminență , în turul al doilea, factorii educaționali și culturali în determinarea voturilor: comunitățile cu nivel ridicat de educație și de modernitate culturală (estimată prin rata redusă a fertilității) sporesc susținerea lui Klaus Johannis. Solidaritățile minoritar-regionale , afirmate în special de etnici maghiari din Covasna și Harghita, au avut o contribuție importantă la scorul final obținut de Johannis[1]. De remarcat că acest efect apare în condițiile în care ponderea votanților din localitățile cu număr mare de maghiari a fost considerabil mai mică în turul al doilea, comparat cu primul tur al alegerilor.
Votul pro-Johannis, ca respingere a lui Ponta, a fost cea de-a treia componentă în ecuația votului analizat aici. Rămâne de văzut, prin analize la nivel individual[2], cât din această componentă are relevanță pentru susținerea unor teme sistematic ocolite de Ponta (DNA, anticorupție, modernizare instituțională) și cât se referă la respingerea aroganței și sfidărilor în blocarea mascată a votului liber în diaspora. Ceea ce a învățat comunitatea prin comunicarea cu cei care sunt sau au fost în Germania, Austria, Franța sau Statele Unite ale Americii a favorizat semnificativ votul favorabil lui Johannis. Semnificativ, dar nu hotărâtor.
Implicarea noii diaspore în procesele de modernizare și reformare a societății românești presupune satisfacere a cel puțin două condiții – buna ei cunoaștere și voință politică. Nu este nevoie să ai o cunoaștere exactă a numărului de persoane care au domiciliul în țară dar locuiesc temporar în străinătate pentru a organiza bine votul. Cifrele de la EUROSTAT permit ierarhizarea țărilor funcție de mărimea comunităților de români de acolo. Ulterior, secțiile de votare în interiorul țărilor respective se stabilesc funcție de principalele centre de concentrare teritorială a românilor . Există asociații ale diasporelor , statistici ale țărilor de destinație, ambasade ale României etc. Este nevoie numai de voință politică pentru a folosi datele care pot fi ușor obținute de la toate aceste instituții. În cazuri precum Spania, evidențele referitoare la rezidenții străini[3] sunt foarte bune și oferă o bună șansă de a identifica nucleele de maximă concentrare a românilor. Toate aceste facilități de cunoaștere sunt bine știute de către cei care locuiesc acolo. Este motivul pentru care invocarea motivelor de genul ”nu știm câți români sunt în străinătate”, ”nu știm în ce zone locuiesc mai mulți” a dus la decredibilizarea instituțiilor românești responsabile pentru alegeri ( Guvernul României prin MAE, BEC) și a celor care au gestionat funcționarea lor. De aici proteste și mișcări sociale.

Referințe

Cohen, R. (2008). Global diasporas: Routledge.

Glaser, B. G., & Strauss, A. L. (1967). The discovery of grounded theory; strategies for qualitative research. Chicago,: Aldine Pub. Co.

Ionescu-Heroiu, M., Burduja, S., Sandu, D. et.al. (2014). Competitive cities. Reshaping economic geograpgy of Romania: World Bank.

Sandu, D. (2004). Votul între fidelitate politică și cultură comunitară Barometrul de Opinie Publică. Octombrie 2004. Bucuresti: FSR.

Sandu, D. (2006). Străinătatea în mentalitățile urbane. în D. Sandu (Ed.), Viața socială în România urbană (pp. 203 p.). Iasi: Polirom.

Sandu, D. (2010). Lumile sociale ale migratiei românesti în strainatate. Iasi: Polirom.

Sandu, D. (2014a). Două Românii și o diasporă?, Contributors.ro , 9 noiembrie 2014.

Sandu, D. (2014b). Voturile de sărăcie, dezvoltare și experiență de migrație la prezidențialele din Romania 2014, Contributors.ro, 12 noiembrie 2014.

[1] Între cele 30 de comunități locale  cu vot de peste 88% în favoarea lui Johannis la turul al doilea, 9 sunt din Covasna și 9 din Harghita, 4 din Satu Mare,  3 din Sibiu (Orlat,  Cristian, Rășinari), 2 din Alba (Rimetea și Șugag), una din Brașov  (Drăguș), una din Arad (Dorobanți ) și una din Cluj (Sic).

[2] Ierarhiile de importanță a factorilor care au determinat votul  sunt dependente de nivelul de măsurare a datelor. Constatările  acestui material  sunt valide pentru evidențierea  comportamentului electoral al comunităților locale. Trecerea la nivelul individual de abordare va aduce, firesc, modificări în imaginea de cunoaștere a fenomenului.

[3] Este cazul Registrului Central al Cetățenilor Străini și al  Registrului Municipal(empadronamiento).

Ultima ora:

ObservatorVictor Vevera: ICI Bucureşti familiarizează audienţa din România cu noţiunea de HPC – High Performance Computing

PoliticKlaus Iohannis, la Forumul de la Malmö: Vom înființa în România un premiu național anual pentru personalităţi române şi internaţionale care contribuie la educaţia privind Holocaustul

EconomieCristian Popa: BNR este hotărâtă sa tempereze dinamica prețurilor

ExternGeorge Friedman: Europa și NATO, trase pe linie moartă de Statele Unite

SocialSorin Cucerai: Dreptul la viață e nederogabil

EvenimenteVictor Vevera: ICI Bucureşti familiarizează audienţa din România cu noţiunea de HPC – High Performance Computing

CulturaCristina Popescu: Porumbei exotici

EditorialClaudiu Butacu: Cum arată cultura organizațională a unui ONG acum, față de cum arăta acum câțiva ani



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe