Bogdan Daradan
Publicat în 26 noiembrie 2012, 15:03 / 248 elite & idei

Eleonora Cercavschi, directoare liceu în Transnistria: Mai bine să mori leu, decât animal înlănţuit

Eleonora Cercavschi, directoare liceu în Transnistria: Mai bine să mori leu, decât animal înlănţuit

Eleonora Cercavschi, directoarea Liceului «Ştefan cel Mare şi Sfânt» din Grigoriopol a dat un interviu pentru publicaţia romanian global news.

Dnă Cercavschi, ce s-a schimbat în activitatea şcolilor cu studiere în limba română din stânga Nistrului, odată cu pronunţarea deciziei CEDO, în dosarul intentat la cererea dvs. şi a unui grup de părinţi şi elevi care au invocat abuzurile autorităţilor separatiste în raport cu etnicii români din această regiune?

Dacă vă referiţi la persoanele care s-au adresat la CEDO şi cărora Înalta Curte le-a făcut dreptate, atunci vă pot spune că aceste persoane, dar şi cei din anturajul lor, au devenit, în sfârşit, mai siguri pe sine, mai încrezători că sunt pe calea cea dreaptă. După mai multe frământări, au înţeles, în sfârşit, că luptă pentru o cauză adevărată. Faptul că o instanţă internaţională le-a făcut dreptate e foarte important pentru aceşti oameni, terorizaţi de atâta timp de regimul separatist. Cât despre atitudinea autorităţilor separatiste faţă de aceste şcoli după pronunţarea Hotărârii CEDO, rămâne neschimbată. Am mai citit cu toţii şi declaraţiile ostile ale pretinsului ministru al afacerilor externe de la Tiraspol, Nina Ştanski, în care ea continuă să aducă noi ofense la adresa acestor instituţii de învăţământ.

A fost condamnată, iarăşi, Federaţia Rusă. Credeţi că acest stat va executa, totuşi, hotărârea CEDO, în care este condamnat?

Federaţia Rusă, în cazul dat, nu are altă soluţie decât să execute decizia CEDO. Altfel, ne vom adresa din nou la CEDO, o instanţă care, în deciziile sale, se bazează pe argumente foarte serioase şi convingătoare. De altfel, şi noi am prezentat în dosarele noastre astfel de argumente. Cazurile discutate la CEDO nu au fost inventate. Ele au fost trăite de către noi în ultimele două decenii. Sunt numeroase documente care vorbesc de la sine despre cei care se fac vinovaţi de violarea drepturilor copiilor din Transnistria, ale tuturor celor care vor să studieze în limba română.

 Ministerul rus de Externe a declarat că Rusia nu are nicio implicaţie în tot ce se întâmplă în Transnistria. Cum sunt sesizate aceste «neimplicaţii» în stânga Nistrului?

Federaţia Rusă încearcă să se ascundă după deget. Rusia are armată aici. Iar atâta timp cât armata rusă se va afla în acest teritoriu, el se consideră ocupat. Peste tot fâlfâie drapele ale Federaţiei Ruse. La Tiraspol vin permanent diferiţi soli ai Rusiei, cu misiuni diferite. Ce caută ei aici, dacă nu au nicio treabă? Rusia susţine în mod deschis Transnistria, atât sub aspect economic, cât şi politic. Anual, Transnistria primeşte ajutor financiar în sumă de sute de milioane de dolari. Rusia pune la dispoziţia Transnistriei gaze naturale şi energie electrică la preţuri mai mici decât costul lor de la producător. Fără ajutorul Rusiei, Transnistria nu ar putea exista nici câteva luni. Mai mult decât atât: toţi liderii de la Tiraspol, actualii şi predecesorii lor, sunt cetăţeni ruşi şi vorbesc doar ruseşte.

 Există, totuşi, o diferenţă de mentalitate a populaţiei din stânga şi din dreapta Nistrului?

Tarzan, fiind educat de o lupoaică, urla ca lupii. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu mentalitatea populaţiei, care este grav afectată de regimul separatist. În acest sens, cred că o mare vină poartă şi administraţia de la Chişinău. E cu totul stupid să crezi că problemele pot fi rezolvate dacă înscrii, la pachet, toţi absolvenţii şcolilor subordonate regimului separatist de la Tiraspol în instituţiile de învăţământ superior din Chişinău. Cu populaţia ar mai trebui şi de lucrat, oamenii trebuie informaţi. Şi mai grav e că, în dreapta Nistrului, este aceeaşi justiţie, în care, deseori, cetăţeanul de rând nu-şi poate găsi dreptatea. Orice adresare a cetăţenilor din stânga Nistrului către autorităţile de la Chişinău rămâne, în majoritatea cazurilor, pe loc mort. Asta conduce la descurajarea oamenilor. Sunt destul de mulţi indecişi la capitolul reintegrării R. Moldova. Mulţi au pierdut din puteri şi din încrederea de a mai lupta pentru această idee. Unii urmăresc vieţile noastre şi se întreabă, pe bună dreptate: cu ce s-au ales ei, cei care luptă pentru această idee? Răspunsul e unul singur – cu nimic. Continuăm să fim umiliţi nu doar de cei de la Tiraspol, ci şi de unii factori de decizie de la Chişinău. Riscăm, la bătrâneţe, să rămânem cerşetori, fără un acoperiş deasupra capului. Cândva chiar credeam că acest lucru se face intenţionat. Acum nici nu mai ştiu ce să cred.

 De ceva timp, se tot vorbeşte despre consolidarea încrederii între cele două maluri ale Nistrului. Întrevederile Filat-Şevciuk cât de mult au contribuit la acest proces?

Odată ce se discută, e deja bine. Toate problemele pot fi soluţionate doar pe calea dialogului. Să le permitem să o facă, căci, până la urmă, tot ne-am putea alege cu ceva. Aşteptăm vreo schimbare în bine, că de rău ne-am săturat de mult.

Nina Ştanski susţine că şcolile cu studiere în limba română din stânga Nistrului nu au probleme. Ce are în vedere aceasta?

Îmi este greu să vă spun ce are în vedere dânsa. Oricât de mult aş dori, nu-i voi putea citi gândurile. E regretabil că ea nu ştie despre faptul că există probleme şi, din câte se vede, nici nu doreşte să afle ceva despre ele. Ar trebui s-o obligăm să cunoască cel puţin ceva, cel puţin să aibă bun-simţ, dacă tot pretinde că e un oficial.

 Tiraspolul a declarat, pentru Transnistria, trei limbi oficiale. Care-i locul limbii române (moldoveneşti) în această grilă?

Aşa este. Ei au declarat drept oficiale trei limbi de stat, dar în realitate nu cunosc decât una — limba rusă. Din acest motiv îi forţează, folosind diverse metode, pe toţi locuitorii din stânga Nistrului, inclusiv pe localnici, să o vorbească în mod obligatoriu, uitând de faptul că anume ei sunt cei obligaţi să cunoască trei limbi: româna (dânşii o numesc moldovenească), rusa şi ucraineana. Există o ordonanţă orală, pentru toţi conducătorii de diferite nivele, să utilizeze, în exclusivitate, limba rusă. Celor care se vor adresa în limba română, cu o problemă sau alta, oriunde ar fi, să nu li se răspundă. Şi prin astfel de metode, din gura localnicilor, este răpită limba maternă.

Ce se mai întâmplă acum în cazul «teroristului» Alexandru Bejan – elevul Liceului «Lucian Blaga» de la Tiraspol?

Este un caz ieşit din comun. De fapt, e un nou plan de lichidare a instituţiilor cu predare în limba română. Învinuirea de terorism, adusă lui Alexandru Bejan, elev al Liceului Teoretic «Lucian Blaga» din Tiraspol, nu este altceva decât o dorinţă a autorităţilor separatiste de a demonstra că, în instituţiile de învăţământ subordonate Ministerului Educaţiei de la Chişinău, elevii primesc o educaţie orientată spre violenţă. În realitate, modul de educare al elevilor acestor instituţii de învăţământ este unul îndreptat spre toleranţă, respect reciproc, valori naţionale şi europene. Administraţiile acestor instituţii şi profesorii sunt deschişi pentru colaborare în realizarea unei educaţii şi instruiri de calitate. Deloc întâmplător autorităţile separatiste l-au ales anume pe acest băiat, care provine dintr-o familie social vulnerabilă, cu posibilităţi financiare limitate, în imposibilitatea de a angaja un avocat bun. Eu cred că separatiştii nu s-au aşteptat la o astfel de reacţie din partea societăţii civile din R. Moldova, dar şi de peste hotare. De altfel, nevinovăţia lui Alexandru este vizibilă. Prezenţa, încă din decembrie 2011, în dosar a unei expertize psiholingvistice a specialiştilor de la Universitatea «I. I. Mecinikov» din oraşul Odesa, care concluzionează că scrisoarea nu este scrisă de Alexandru, nu a schimbat situaţia. El continuă să fie învinuit de acţiuni teroriste şi îi este interzisă părăsirea localităţii în care locuieşte. În momentul de faţă, Alexandru este internat în spital cu serioase probleme de sănătate.

Mai are speranţă lumea din stânga Nistrului?

Vedeţi dvs., omul se obişnuieşte cu toate, mai ales când este flămând şi sărac. Cu atât mai mult cu cât mentalitatea populaţiei de aici este spălată de sute de ani. În cazul dat, Rusia le aruncă locuitorilor din Transnistria câte un os. Am în vedere acel adaos la pensii a câte 15$ lunar, energia termică, gazele naturale şi energia electrică pe care omul simplu le achită cu mult mai ieftin decât populaţia din dreapta Nistrului. Cu regret, nu toţi înţeleg că acesta este caşcavalul din capcană, că aceasta este metoda de a înrobi omul pe vecie. Aceste şmecherii folosite de Moscova dau roade. Iar Chişinăul nu prea a obţinut rezultate vizibile pentru a deveni atrăgător. Numai pentru o parte dintre noi speranţa moare ultima.

Ultima ora:

ObservatorDaniel Dăianu: Sistemul fiscal român este profund inechitabil. Cei care ne dau lecții cum să fie un regim optim ar fi bine să ne ajute să combatem profit-shifting-ul masiv

PoliticLudovic Orban, despre 65 de ani de prezenta românească in UNESCO

EconomieDaniel Dăianu: Sistemul fiscal român este profund inechitabil. Cei care ne dau lecții cum să fie un regim optim ar fi bine să ne ajute să combatem profit-shifting-ul masiv

ExternAndrei Stoian: Situația din Ucraina. Posibil război la granița României?

SocialRăzvan Orășanu: Curs de Gândire Laterală

EvenimenteCosmin Buteica, part of an international panel on the topic of “Water Scarcity: Same Challenge, Different Answers”

CulturaFlaviu George Predescu: De Ce Citim – Despre Scrisorile eminesciene

EditorialAlexandru Grumaz: Războiul pentru Taiwan a început. Cine va câştiga – SUA sau China?



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe