OraNoua.ro
Publicat în 17 octombrie 2012, 20:22 / 157 elite & idei

Flavius Chircu: Efectele crizei economice asupra securităţii naţionale

Flavius Chircu: Efectele crizei economice asupra securităţii naţionale

Transcriptul emisiunii Euroatlantica – Radio Romania Actualitati

Realizator: Radu Dobriţoiu – Bun găsit! Vă invit să ascultaţi „Euroatlantica” cu o temă de analiză în această seară, cu accent pe strategii şi politici publice, în sprijinul stabilităţii şi securităţii euro-atlantice. O temă mai puţin dezbătută în ultima perioadă, cu toate că într-o lume globală, aflată în criză, orice evoluţii ce ţin de strategie publică, de economie, de resurse are influenţă asupra securităţii. Vom aborda şi un subiect de actualitate în emisiunea de astăzi, cu informaţii despre criza de la frontiera turco-siriană, o problematică în evoluţie rapidă, după ce aseară un atac cu rachete, lansat de pe teritoriul Siriei, a ucis cinci cetăţeni turci, dintre care trei copii. Invitaţi în această seară în Studioul 31 sunt cei trei fondatori ai Grupului pentru Consolidare Instituţională (GCI), ce oferă expertiză în domeniul analizei instituţionale şi structurale a societăţii româneşti. Horia Mihălcescu, specialist în comunicare, marketing politic şi consultanţă de business, doctorand în ştiinţele comunicării, absolvent al Colegiului Naţional de Apărare. Bună seara, domnule Mihălcescu!

Horia Mihălcescu: Bună seara!

Realizator: Bun venit, la emisiunea „Euroatlantica”, Flavius Chircu!

Flavius Chircu: Bine v-am găsit!

Realizator: Este specialist în strategii de dezvoltare anteprenorială, acces la piețe şi capital nord-americane şi europene, consultant în marketing şi business, doctorand în antreprenoriat şi management strategic în cadrul Universităţii Bentley, Massachusetts, Statele Unite. Bună seara, domnule Chircu!

Flavius Chircu: Bună seara!

Realizator: Şi Arthur Suciu, specialist în comunicare şi jurnalism, doctorand în ştiinţele comunicării. Bună seara!

Arthur Suciu: Bună seara!

Realizator: Domnilor, mulţumiri pentru că aţi acceptat invitaţia noastră la „Euroatlantica”. Vom stabili prin telefon legătura şi cu domnul Daniel Dăianu, fost ministru al finanţelor, profesor universitar, doctor la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, membru corespondent la Academiei Române. Până atunci, domnilor invitaţi, pe scurt, aţi finalizat luna trecută un raport de cercetare privind situaţia României în perioadă de criză. Potrivit informaţiilor pe care le-aţi analizat, care sunt principalele ameninţări provocate de criza economică la adresa securităţii şi stabilităţii naţionale?

Arthur Suciu: România traversează în ultima perioadă un proces de periferizare. Este un proces care a început,d e fapt, imediat după 1989 şi a continuat până în ziua de astăzi, dar căruia i s-a contrapus ceea ce noi am numit integrarea europeană. Integrarea europeană a fost văzută ca un proces care să oprească această periferizare şi să includă România în cadrul ţărilor civilizate din Uniunea Europeană.

Realizator: Ca forţa acţiunii şi reacţiunii, ca în principiile mecanicii newtoniene.

Arthur Suciu: Exact. În prejama aderării – 2003, 2004, 2005 – s-a simţit deja o criză care s-a manifestat mai întâi la nivel politic. Ulterior, această criză s-a extins în palierul social şi, odată cu criza economică, a atins şi zona economică. În anii 2004, 2005, 2006 şi chiar până la izbucnirea crizei, această criză internă a putut fi interpretată ca o criză de creştere, o criză a adaptării României la exigenţele europene. Însă după izbucnirea crizei europene…

Realizator: … economice!

Arthur Suciu: …, economice, mă scuzaţi, acest proces de periferizare a ieşit din nou la lumină şi, practic, tot ce a putut să facă România a fost să se cupleze la un nou acord cu Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi Uniunea Europeană pentru a salva situaţia.

Realizator: Balanţa s-a modificat şi bineînţeles cu efecte, bănuiesc eu, şi asupra stabilităţii economice, în primul rând.

Arthur Suciu: Desigur, lucrurile au fost…, practic, România a luat cele mai dure măsuri din Uniunea Europeană, măsuri economice din Uniunea Europeană şi asta…, spune şi asta foarte multe lucruri.

Realizator: Şi vorbim aici de securitate şi economică, dar şi de securitatea cetăţeanului – pentru că s-au luat măsuri şi în domenii cheie de menţinere a ordinii publice, de exemplu. Chiar şi în armată…

Horia Mihălcescu: Noi aici avem, îmi cer scuze, noi aici avem o observaţie, o observaţie care, sigur, ea reflectă o anumită viziune, un anumit model al statului. Iată, bugetul instituţiilor de control, vorbesc de parchete, de serviciile speciale, a crescut începând cu anul 2005, în unele cazuri s-a dublat, în altele cazuri s-a triplat. Asta în contextul în care, dacă ne uităm la bugetul educaţiei, acolo lucrurile stau ceva mai rău. Şi aici sigur că e o viziune şi un model de stat care trebuie pus în discuţie. Studiul nostru nu are caracter normativ, în sensul în care noi nu spunem asta e bine, asta e rău, dar modelul de stat poate să ne spună: e un stat în care cetăţenii sunt conduşi prin educaţie şi convingere, sau sunt conduşi prin băţ? Sigur că e nevoie şi de băţ, dar e nevoie şi de foarte multă educaţie. Şi, în fapt, criza economică la care asistăm şi criza economică care a afectat România, în special, are ca efect retragerea statului şi un model de politică neoliberală care a dus la retragerea statului din domenii extrem de senzitive, cu impact social, cum e educaţie şi sănătatea.

Realizator: Avem legătura şi cu domnul Daniel Dăianu. Bună seara, domnule ministru!

Daniel Dăianu: Bună seara!

Realizator: Mulţumiri pentru că aţi acceptat invitaţia noastră, ştiu că nu puteţi rămâne mult timp cu noi. Aţi ascultat deja începutul dezbaterii în cadrul emisiunii „Euroatlantica”, de aceea, pentru că o să rămâneţi mai puţin timp cu noi, o să ne concentrăm tirul întrebărilor acum spre dumneavoastră în următorul sfert de oră. Domnule ministru Daniel Dăianu, cum pot influenţa politicile publice stabilitatea şi securitatea?

Daniel Dăianu: Politicile publice sunt esenţiale pentru modul în care evoluează o societate. Am văzut că interlocutorii dumneavoastră, ai mei au vorbit despre o societate civilizată, în sensul a ceea ce noi înţelegem prin standarde ale procesului politic, ale procesului economic, ale coeziunii sociale în ceea ce numim porţiunea matură a Uniunii Europene, fiindcă ceea ce s-a întâmplat în 2004 şi în 2007, prin extinderea Uniunii Europene, a creat o situaţie cu totul şi cu totul inedită. Pentru prima dată s-au alăturat unuia dintre cele două nuclee dure ale lumii industrializate, a ceea ce numim democraţii liberale, economii, societăţi, la mare distanţă din punct de vedere economic, şi cu instituţii politice destul de fragile. Ceea ce a ieşit mai ales în evidenţă pe fondul crizei financiare, crizei economice. Acum, eu am… mă încearcă un disconfort, pentru că nu am avut posibilitatea să citesc acest raport, o voi face, am un disconfort pentru că mi-e greu să judec un material care a stârnit interes şi care este comentat la postul naţional de radio. Eu ce pot să fac este să exprim unele gânduri la intersecţia acestor trasee – cel economic, cel social, cel politic şi chiar geopolitic. Şi aş porni cu o constatare, tot unul din interlocurorii noştri vorbea despre faptul că acest raport nu are o dimensiune normativă prin excelenţă, ci el rămâne, totuşi, în zona constatărilor. Şi este bine că se întâmplă aşa ceva, pentru că de la fotografierea unei situaţii se porneşte într-un demers normativ. Spuneam că un fost şef al Statului Major american nu demult a făcut o declaraţie cu mult tâlc, şi anume că dacă nu ai tărie economică, dacă nu ai o bază economică pe care să poţi să susţii proiectarea în exterior economică… tehnologică militară, angajamentele militare, nu putem să vorbim despre o capacitate pe termen lung a unui stat, şi făcea referire la Statele Unite.

Realizator: Are, dacă îmi permiteţi, domnule ministru…

Daniel Dăianu: Deci, dacă nu ai forţă economică, dacă nu ai o economie puternică, îţi este afectată securitatea naţională. Acesta era mesajul.

Realizator: Sigur, şi ministrul apărării a punctat în dese rânduri, în ultima perioadă, această problemă de bugetare a Ministerului Apărării, în condiţiile în care noi avem aproape 1.900 de militari într-un teatru de operaţii dificil cum este Afganistanul. Şi probabil că ceea ce aţi spus dumneavoastră mai devreme, noi resimţim acum foarte clar la nivelul Ministerului Apărării Naţionale, adică nu putem decât să vă dăm dreptate.

Flavius Chircu: Dacă îmi daţi voie să intervin, vă rog, noi plecăm de la o premisă în construirea acestui studiu, şi aceea este a izomorfismului instituţional, cu cluburile la care ne-am asociat. Asta din multiple motive. Deci, până la urmă, cât de bine ne integrăm se vede în nivelul sau gradul de izomorfism între instituţiile noastre şi cele ţintă, bineînţeles, dacă vreţi, cu derogările sau excepţiile de rigoare. Asta pe de o parte. Există şi o componentă, dacă vreţi, normativă în studiul nostru, relativ limitată, mai ales la sfera economică. Şi a treia observaţie care aş face-o: cred că trebuie să identificăm două componente ale securităţii. Este o componentă hard, şi cred că la asta s-a făcut referinţă, cel puţin în emisiune, până acum, adică, domnule, să proiectezi… cum să spun…

Realizator: Forţe…

Flavius Chircu: … să proiectezi forţe şi aşa mai departe. Dar eu spun că, de fapt, este şi o componentă soft a securităţii, şi acolo, dacă vreţi, stâlpii pe care se aşază această componentă soft sunt educaţia…

Realizator: Şi ne-am referi la educaţie şi …

Flavius Chircu: … sănătatea şi infrastructura. Care, dacă vreţi, putem să le gândim în termenii unui contract social între stat, între ambiţiile sau nevoile de securitate hard, haideţi să facem şi legătura asta, şi, dacă vreţi, determinarea sau abilitatea populaţiei să satisfacă această nevoie de a proiecta, dacă vreţi, securitate hard. Deci, noi le vedem, din punctul nostru de vedere, ca fiind corelate şi poate câteodată dacă ne uităm în izolare la oricare din aceste bugete nu vedem întreaga poveste. Însă, până la urmă, dacă vreţi, în limbaj popular, domnule, cât de dispus este omul de pe stradă să moară pentru o idee, pentru o idee fie ea a clubului euroatlantic, sau pentru o idee numită România, sau pentru România, pentru ţara noastră.

Daniel Dăianu: Bine, acum, dumneavoastră aţi intervenit şi aţi făcut legătura între securitatea, hai să spunem, de tip soft sau înţeleasă în termeni soft şi securitatea înţeleasă prin proiectarea forţei puterii hard. Repet, eu nu am citit raportul dumneavoastră, însă sunt foarte multe planuri. Aici, riscul este, de fapt, de a nu avea un mesaj pornind de la o centrare a analizei.

Flavius Chircu: Întocmai.

Daniel Dăianu: .., pentru că haideţi să.. De pildă, noi trăim acum, în aceşti ani, trăim chiar o – putem, sau eu îndrăznesc să spun, trăim o criză a civilizaţiei industriale. Pentru prima dată în istorie, după mare depresiune, lumea industrializată, care este lumea occidentală, se confruntă cu o criză formidabilă, care, dacă este pusă în conjuncţie cu marea schimbare în raporturile de forţă în spaţiul global, acest big shift, înţelegem ascensiunea Asiei, extragem nişte concluzii care nu sunt de bun augur. Nici pentru Uniunea Europeană, nici pentru NATO ca organizaţie militară.

Realizator: Absolut de acord.

Daniel Dăianu:Vezi acesta este un plan al discuţiei care trece mult de ceea ce înseamnă societatea românească.

Realizator: Absolut. Dar noi, ca români,

Daniel Dăianu:Pâi, nu, ca români pentru că nu putem să nu contextualizăm. România. Aţi pornit de la … vorbeaţi de un proces de periferizare. Se poate spune şi aşa ceva. Dar, să nu uităm că am noi intrat ca periferie în Uniunea Europeană. Noi am avut un statut, noi şi în lumea comunistă , România avea un statut de periferie. Nu mă refer la ţările asiatice din blocul comunist, din lumea comunisă. Eu am în vedere blocul european. Blocul comunist din Europa. România avea una dintre economiile mai puţin , hai să îi spunem slabe. A existat şi o doctrină a specializării în blocul comunist care, pentru România prevedea de fapt un statut de societate semiagrară, în care numai agricultura ar fi trebuit să se dezvolte, România să fie exportator de materii prime şi produse agro-alimentare. Deci, noi nu ne-am depăşit acest statut de periferie pe care îl punem în corespondenţă cu statutul României în perioada interbelică dinsecolul trecut. Chestiunea rurală pe care o evoca marele economist Nicolae Georgescu Roegen. Am rămas cu chestiunea rurală. Nu am rezolvat-o. In Europa noi avem ponderea populaţiei rurale în continuare între 40 şi 50 %. Este poate cea mai mare în Europa. Avem o infrastructură extrem de precară, avem o capacitate instituţională slabă şi asta se vede şi în absorbţia lamentabilă a fondurilor europene. Deci, toate acestea într-adevăr arată ceea ce dumneavoastră numiţi soft. Într-adevăr, softul nostru este foarte soft. Este soft şi la propriu şi la figurat. Si de aici rezultă şi constrângerea atunci când România este, şi nu că este obligată, este firesc să-şi onotrreze angajamentele care decurg din apartenenţa la organizaţia militară de apărare, cum este NATO. Iar în cazul României, noi nu avem nici demersuri şi nici veleităţi precum au Statele Unite ale Americii, care sunt o superputere, cu interese globale şi care are nevoie într-adevăr de forţă economică pentru a-şi susţine şi proiecţia în exterior. România în primul rând trebuie să fie capabilă să asigure apărarea ordinii interne , apărarea graniţelor care sunt şi graniţe într-o anumită măsură ale organizaţiei militare căreia îi aparţine. Deci, oricum , discuţia asta este extrem de amplă şi, mă scuzaţi, eu nu ştiu, n-am citit raportul şi nu pot să merg cu uşurinţă prin cotloanele acestui elaborat al dumneavoastră .

Realizator: O să vi-l punem la dispoziţie , domnule ministru, prin intermediul producătorului emisiunii, Nicu Popescu. Domnule ministru Daniel Dăianu vă mulţumim pentru că aţi fost alătuiri de noi în aceast seară la emisiunea „Euroatlantica”.Stiu că ţineți cu Steaua , echipă alături de care vom fi şi noi în această seară , vroiam să vă întreb ce pronostic daţi pentru confruntarea cu FC Copenhaga?

Daniel Dăianu: Eu zic că şi sufletul dar şi luciditatea îmi spun că Steaua va bate în această seară, că Steaua este o formaţie româneasca , alături de CFR Cluj, care reuşeşte să iasă într-o lume… uitaţi noi vorbim acum despre securitate despre raportul de forţe, vorbim despre instituţii .Si în lumea fotbalului s-a produs o selecţie foarte severă. Noi în economie vorbim despre efecte de aglomerare, de randamente crescânde, de fapt de mănunchiuri. Lumea fotbalistică de fapt arată aşa ceva . Există câteva cluburi foarte mari, cu venituri considerabile care atrag cei mai buni fotbalişti. Restul se subţiază şi arareori echipe din Europa Centrală şi de Rasărit pot să intre în …

Realizator: E tot un fel de periferizare, domnule ministru.

Daniel Dăianu: Există… Exact aşa ceva se întâmplă, lumea sportivă, care este una ce se bizuie pe bani mulţi, este în corespondenţă cu schimbări în economia globală.

Realizator: Meciul Steaua – FC Copenhaga va fi transmis în direct de RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI după Radiojurnalul de la ora 22:00. Domnule ministru, mulţumim pentru participarea la „Euroatlantica”.

Daniel Dăianu: Bună seara!

Realizator: Continuăm cu invitaţii din studio, cu tema principală – politici în sprijinul stabilităţii şi securităţii. Domnule Horia Mihălcescu, studiul Grupului pentru Consolidarea Instituţională punctează câteva deficienţe structurale. Vă rog să vă referiţi la aceste probleme şi la influenţa pe care acestea le pot avea asupra securităţii şi stabilităţii naţionale şi, de ce nu, regionale.

Horia Mihălcescu: În principal, dacă ne uităm la modul în care statul român s-a comportat în ultimii ani, principala deficienţă este cea a comportamentului prociclic în raport cu ceea ce se întâmplă în evoluţiile, în ciclurile mari economice. Iată, în perioada de aşa-zis boom de dezvoltare, era creştere economică de circa 8% pe an, statul român…

Realizator: După 2005.

Horia Mihălcescu: După 2005, statul român, în loc să se comporte anticiclic, s-a comportat prociclic; a dat drumul la… a relaxat fiscalitatea, a crescut salariile. Practic, momentul de criză a prins statul român foarte puţin pregătit, cu un disponibil foarte redus de capital, cu investiţii străine în general deplasate către sectorul de real estate, care nu sunt nişte investiţii productive sau nu sunt productive în mod sustenabil, mai ales în contextul acestei crize, care ne-a afectat pe toţi. Şi asta este una dintre chestiuni, care au dus, iată, astăzi la ceea ce vedem, scăderea dramatică a investiţiilor străine, incapacitatea statului de a proteja câteva domenii cu adevărat fundamentale, educaţia şi sănătatea. Cel mai ciudat lucru care se întâmplă acum este că statul român nu reuşeşte… actorii interni ai statului nu reuşesc să coopereze în aşa fel încât să construiască…

Realizator: Să se organizeze.

Horia Mihălcescu: Să se organizeze, să construiască o viziune comună, măcar minimală, pe care să o…

Realizator: Putem spune că, alături de criza economică, noi trăim şi o criză politică cu impact…

Horia Mihălcescu: Absolut.

Realizator: …asupra a ceea ce se întâmplă în societate.

Horia Mihălcescu: Noi constatăm că de aproape opt ani de zile România trăieşte o permanentă criză, un permanent conflict între două entităţi, două puteri, două componente ale puterii executive; puteri executive care, aflându-se în conflict, în loc să coopereze, aşa cum, constituţional cel puţin, principial, ar trebui…

Realizator: Vă referiţi la preşedinte şi la guvern…

Horia Mihălcescu: Puterea… la guvern, exact. Dacă cele două puteri executive… e ca la o barcă cu doi vâslaşi, unul dacă trage în faţă, altul în spate, barca se învârte în cerc, nu ajungem nicăieri.

Realizator: Era bine dacă se învârtea în cerc.

Horia Mihălcescu: Da, mă rog… Se învârte. De fapt, asta este suprapusă, această criză politică, practic, care a devenit cronicizată, peste criza economică şi astăzi înfruntăm efectele suprapuse ale celor două crize, cu deficienţele sctructurale datorate nu numai actorilor politici, ci şi actorilor economici şi actorilor sociali, pentru că, iată, în raportul nostru de cercetare noi constatăm că ultimii ani au însemnat o susţinere a executivului pro business, dar pro big business, pentru corporaţii; IMM-urile, practic, nu au beneficiat deloc de o relaţie bună şi de un sprijin susţinut din partea legislativului şi a executivului. Or, IMM-urile sunt infrastructura de business cea mai importantă a unui stat bogat, toate statele bogate, de la SUA până la Germania, toate statele bogate se bazează pe o formare a produsului intern brut în care un aport fundamental o au IMM-urile.

Realizator: Sigur că da.

Arthur Suciu: Pentru că există o criză a curriculei la limba română, la istorie în primul rând, dar există o criză şi la biologie pentru că se discută foarte mult dacă trebuie să se predea, de pildă, teoria creaţionistă sau teoria evoluţionistă. Noi suntem într-un stadiu foarte precar al dezbaterii publice. Asta se reflectă şi în educaţie.

Realizator: Şi, domnule Chircu, toate acestea s-au regăsit în ultimele rezultate ale absolvenţilor de liceu în bacalaureat, nu?

Flavius Chircu: Cred că putem spune asta în ultimii doi ani, cel puţin.

Realizator: Şi privim puţin în viitor, cam care credeţi că ar fi impactul asupra securităţii şi stabilităţii României în această zonă? Impactul acestei situaţii…

Flavius Chircu: Aş vrea să fiu aşa de clarvăzător încât să pot prezice ce se întâmplă, însă pot să estimez că vom rămâne în continuare în periferie, dacă vreţi, şi a capacităţii de proiecţie, de forţă, vom rămâne în periferie şi a abilităţii de a introduce şi exploata profitabil tehnologii înalte, care cer deja…

Realizator: Şi de a ne ţine elitele în ţară.

Flavius Chircu: …şi asta, nu mai vorbim de chestia asta şi asta, dacă vreţi, eu cred că asta este o pierdere mai mare decât, mă rog, ce ştiu eu ce combinat. Nu am nimic clar în minte, la momentul de faţă, dar cred că pierderea elitelor, dacă vreţi, şi prin emigraţie şi prin faptul că copiii refuză sau rezistă actului educaţional – acestea vor avea urmări grave. Dacă mi-e permis acum să merg la ce a spus domnul Dăianu – cu criza civilizaţiei industriale – pentru că aceea este o constatare seminală. Dacă vreţi să evaluăm asta din perspectiva teoriei jocurilor, adică strategiei pure şi fără implicaţie emoţională şi aşa mai departe, de fapt România este la o răscruce de drumuri, din punctul acesta de vedere, pentru că fie optează să meargă în continuare pe integrare, pe idee pe care am enunţat-o mai devreme, de izomorfism instituţional – asta asigurându-ţi, dacă vrei, un gen de comportament şi un gen de rezultat cu care să fii în acord cu lumea la care te-ai asociat, adică vestul Europei şi Statele Unite – fie noi putem să luăm o poziţie aşa-numită de „hedging”, adică să vedem în ce parte bate vântul, cum ar spune românul, şi să vedem că ne apropiem de asiatici sau de ruşi sau de ce alte forţe par a fi emergente pe, dacă vreţi, pe piaţa de valori, de insituţii, de modele şi aşa mai departe. Aici, iarăşi, trebuie să fie o opţiune clară şi opţiunea aceasta trebuie să fie dincolo de declaraţii şi parteneriate strategice lăsate în faşă sau nefructificate…

Realizator: Sau aflate doar pe hârtie.

Flavius Chircu: Exact, şi aici noi ar trebui să merge şi să spunem „Domnule, de fapt credem în continuare în sistemul vestic de valori, sistemul capitalist de producţie, sistemul liberal, dacă vreţi, liberal sau democratic ar trebui să spun de guvernanţă politică şi socială” şi să mergem în continuare neabătuţi pe direcţia asta. Mă rog, cu amendamentele de rigoare care, iarăşi, sunt sugerate câteva dintre ele în studiul nostru, în sensul că nu putem merge cum a mers lumea de până acum din moment ce suntem în criză. Dar asta nu înseamnă că acum noi suntem ca cel năucit în târg şi zicem „Noi cu cine votăm?”. Opţiunile trebuie să fie clar exprimate, clar executate, aş fi de opinie.

Realizator: Vă invit să ne îndreptăm atenţia spre graniţa turco-siriană, unde situaţia de securitate s-a deteriorat în ultimele ore – o situaţie în plină desfăşurare. Aşadar, actualitatea geopolitică în atenţia emisiunii „Euroatlantica”. O problematică în evoluţie rapidă, după ce aseară un atac cu rachete lansat de pe teritoriul Siriei a ucis cinci cetăţeni turci, dintre care trei copiii. În urma acestui incident, Turcia s-a adresat Alianţei Nord-Atlantice. De la Bruxelles despre reuniunea de urgenţă NATO, transmite pentru „Euroatlantica”, Luminiţa Apostol.

Reporter Luminiţa Apostol: Reuniunea de urgenţă a statelor aliate a fost a treia din istoria NATO organizată în baza Articolului 4 al tratatului fondator al Alianţei, care prevede că orice ţară aliată poate cere consultări atunci când consideră că integritatea sa teritorială, independenţă şi securitatea îi sunt ameninţate. Primele două reuniuni au fost organizate tot la cererea Turciei. Prima în 2003 şi era vorba atunci despre războiul din Irak, iar a doua în luna iunie, când un avion militar turc a fost doborât de aviaţia siriană, iar cei doi piloţi şi-au pierdut viaţa. Acum ambasadorii statelor NATO au declarat că reuniunea de urgenţă s-a impus din cauza recentelor atacuri agresive ale Siriei la frontiera de sud-est a Alianţei, fapt ce constituie, spun aliaţii, „o încâlcare flagrantă a dreptului internaţional şi un pericol clar la adresa securităţii unuia dintre aliaţi”. Statele membre NATO nu au luat nicio decizie, însă au adoptat în unanimitate o declaraţie de sprijin şi de solidaritate cu Turcia, dar în acelaşi timp, şi de condamnare fermă a atacurilor siriene, pe care le consideră o sursă de îngrijorare. Aliaţii au subliniat şi faptul că vor continua să monitorizeze atent situaţia de la graniţa turco-siriană şi i-au cerut Siriei să înceteze actele agresive la adresa unei ţări aliate şi să pună capăt „încălcării flagrante a dreptului internaţional”. După incidentul din luna iunie, secretarul general NATO Anders Fogh Rasmussen declara că se aşteaptă ca asemenea acte să nu se mai repete, însă a reamintit, de asemenea, că în cadrul Alianţei securitatea este indivizibilă – o idee formulată de statele aliate şi în declaraţia după reuniunea de aseară. Pe de altă parte, secretarul general NATO a spus în mod repetat că NATO nu are de gând să intervină militar în Siria şi consideră că singura soluţie durabilă este o soluţie politică.

Realizator: Ce semnale vin de la Ankara, asta aflăm din materialul realizat pentru „Euroatlantica” de Carmen Gavrilă.

Reporter Carmen Gavrilă: Guvernul turc resimte presiunea neumulţumirii interne în faţa numărului mare de refugiaţi din Siria şi a violenţei care se revarsă din ţara vecină. Dar acordul dat astăzi de parlamentul turc nu înseamnă neapărat că armata va şi trece imediat la operaţiuni militare în Siria, explică Gökhan Bacik, editorialist la publicaţia „Zaman”.

Gökhan Bacik: Este mai degrabă un mesaj, decât începutul efectiv al unor operaţiuni, însă suntem totuşi aproape de finalul jocului, după incidentul cu avionul doborât şi acum, tirul de mortiere.

Reporter: Gökhan Bacik a explicat că, oricum, Ankara ar apela doar la lovituri aeriene şi nu va risca o intervenţie terestră în Siria. Bacik a spus că există posibilitatea ca Turcia să invoce Articolul 5 al Tratatului NATO, prin care poate cere ajutor de la aliaţi dacă va mai fi atacată, însă asta depinde de natura eventualului atac şi de cât de dispuse vor fi toate statele NATO să aprobe un sprijin militar, în condiţiile în care Rusia se opune. Editorialistul a mai spus că deşi guvernul turc acuză pentru atacul de ieri regimul Assad, opinia publică turcă menţionează posibilitatea ca atacul să fi venit de la grupări înarmate implicate în răboiul civil din Siria. Astfel de grupări, de sorginte radical-islamistă, ar avea tot interesul să arunce Turcia împotriva regimului Assad, în condiţiile în care lupta lor de gherilă încă nu a dus la căderea lui Bashar al-Assad.

Realizator: Domnilor invitaţi, aplicat la cazul Siriei şi la evoluţia de acolo, credeţi că se poate da regimul de la Damasc şi acea zonă ca exemplu negativ pentru abordarea şi implementarea de politici publice? Domnule Flavius Chircu.

Flavius Chircu: Dacă îmi permiteţi, aş face o referinţă istorică aici. Din punctul meu de vedere, este vorba de o similitudine foarte mare cu situaţia de dinainte de Primul Război Mondial, în care aveam… lumea asista la globalizare, la flux de bunuri, persoane şi capital nemaiîntâlnit în istoria lumii până în acel moment şi orice conflagraţie, dacă vreţi, mai ales de intensitatea şi consturile celei care a urmat, ar fi părut imposibile sau iraţionale sau…

Realizator: Ne aducem aminte că spaţiul turc a fost agitat până la Tratatul de Pace de la Lausanne, făcut special cu Turcia şi cu Ankara, moment în care avem de-a face cu termenul de „Turcia” şi de „Republica Turcă” pentru prima dată, dacă ne aducem aminte…

Flavius Chircu: Sigur. Şi atunci era un moment, dacă vreţi, de redefinire, de criză şi aşa mai departe. Şi a fost suficientă, dacă vreţi, scânteia Sarajevo ca tot edificiul ăsta să se ducă în aer.

Realizator: De acolo a pornit, dar războiul s-a încheiat în cele din urmă în 23, în Turcia.

Flavius Chircu: Însă, eu aş merge, dacă vreţi, cu ce a făcut România atunci. România avea două opţiuni şi a exercitat-o pe aceea care ne-a servit până astăzi, repet, până astăzi, deşi costurile iniţiale au fost mult mai mari. Deci aş prefera, dacă vreţi, la întrebarea dumneavoastră să răspund cu această analogie istorică, pentru că şi lumea, şi situaţia României, dacă vreţi, dacă nu sunt identice, măcar rimează şi noi, în condiţiile astea, să ne exercităm, dacă vreţi, şi opţiunea de care /spuneam/ mai dinainte, dacă vreţi, în teoria jocurilor, să o exercităm pe aceea care ne onorează.

Realizator: Ne apropiem de finalul emisiunii. Mai avem un material de la Londra. Armata şi industria de apărare… politica de apărare şi reforma structurilor militare au, cu siguranţă, impact asupra strategiilor şi politicilor publice. Vă invit să ascultăm o corespondenţă de la Londra despre un important exerciţiu militar, dar şi despre viitoarea reformă a Armatei Regale britanice. Dan Vasiliu.

Reporter: Dan Vasiliu – Scoţia găzduieşte, zilele acestea, cel mai mare exerciţiu de tactică militară din Europa. Intitulat Join to warrior, exerciţiul reuneşte 27 de nave de război, 40 de avioane de luptă şi mai multe unităţi de uscat din rândul ţărilor membre NATO. Alături de Marea Britanie, la aceste simulări participă militari din Statele Unite, Canada, Franţa, Germania, Olanda, Belgia, Norvegia, Danemarca şi Estonia. Exerciţiul va consta în simularea mai multor scenarii care pun accentul pe combaterea pirateriei, a traficului de dorguri şi a operaţiunilor lansate de insurgenţi. De asemenea, soldaţii vor avea ocazia de a-şi verifica abilităţile în manevrarea echipamentelor de război electronice. Scenariile vor fi dezvoltate treptate, pentru ca soldaţii să experimenteze diferite etape: de la perioadele de tensiuni politice până la simularea unor situaţii de război cu diferite state. Acest exerciţiu este organizat în Marea Britanie într-un moment în care armata locală trece printr-un amplu program de reformare, cauzat, în mare parte, de criza economică. Banii mai puţini au forţat Ministerul britanic al Apărării să decidă reducerea numărului de unităţi, până în 2020, urmând ca numărul soldaţilor să fie cu circa 20.000 mai mic – de la 102.000 la 82. Şefii armatei susţin că vor profita de această reformă şi pentru a regândi planurile de dezvoltare, astfel încât unităţile pe care se bazează războiul modern să aibă o pondere mai mare. Cu alte cuvinte, este posibil ca unităţile de cavalerie sau cele de ingineri să sufere pierderi mai mari, spre deosebire de regimentele de paraşutişti care vor rămâne aproape neatinse. Scopul este ca în următorii opt ani armata britanică să fie împărţită în două unităţi importante, şi anume forţa de reacţie, alcătuită în întregime de soldaţi activi, foarte bine antrenaţi şi pregătiţi să plece în misiune în orice moment, şi aşa-numita forţă adaptabilă, care va curpinde atât soldaţi activi, cât şi un număr important de rezervişti, misiunea acestora fiind de a organiza diferite ceremonii militare, dar şi de a trimite mici detaşamente pentru menţinerea păcii. Deşi Ministerul Apărării insistă că aceste reduceri nu vor afecta puterea de luptă a Marii Britanii, analiştii militari susţin contrariul, ei fiind de părere că, pe viitor, armata britanică nu se va mai putea implica în două operaţiuni militare de amploare în acelaşi timp, aşa cum s-a întâmplat, spre exemplu, în cazul conflictelor din Irak şi Afganistan.

Realizator: Domnule Horia Mihălcescu, sunteţi şi absolvent al Colegiului Naţional de Apărare. Discutăm, aşadar, despre studiul grupului pentru consolidare instituţională şi care se referă la o perioadă, să spunem, cronologică, din 2005 până în prezent. Vă rog să ne referim şi la armată, pentru că culmea este că această perioadă de criză a fost depăşită, într-un fel, cu succes de armată, şi mă refer aici, în primul rând, la personalul militar, nu la fonduri. Am obţinut, dacă nu succese, măcar am îndeplinit o misiune foarte dificilă în Irak, suntem în continuare şi reuşim să ne ţinem militarii la un nivel foarte ridicat în Afganistan, umăr la umăr cu cea mai puternică armată din lume, şi mă refer aici la armata din Statele Unite. Militarii, prin rotirea în aceste teatre de operaţii dificile, au acumulat o experienţă unică pe care, bineînţeles, nu o puteau câştiga în exerciţii şi aplicaţii aici, acasă, în diferite poligoane militare. Iată că există şi o instituţie care funcţionează şi care a făcut progrese importante între 2005 şi 2012. Vă rog să vă referiţi şi la…

Horia Mihălcescu: Exemplul pe care l-aţi dat dumneavoastră este foarte important. Şi este important de ce: pentru că este una dintre puţinele instituţii din ţara asta, şi în general din cam toate ţările moderne, în care există o anumită doctrină, o anumită ideologie. Oamenii sunt atraşi şi lucrează…

Realizator: Este instituţie cu tradiţie, cu disciplină.

Horia Mihălcescu: Exact, dar sunt atraşi, lucrează, sunt motivaţi. Nu numai de salariu, ci şi de idealuri, de credinţe. Or, în momentul în care o astfel de instituţie este mai subţiată la buget, că asta se întâmplă, din păcate, din nefericire, cu bugetul Armatei Române de o perioadă destul de lungă de timp, totuşi, avem acolo de a face cu nişte oameni care cred în ceva. Şi, atunci, lucrurile astea îi împing în faţă, îi motivează. Lucrul ăsta se vede cam în orice, se vede, din fericire, cam în orice organizaţie, mare sau mică, în care există o doctrină, o idee în care oamenii cred. Ceea ce am constatat noi, în baza acestui studiu, şi un lucru care face, cum să spun eu, o imagine bună Armatei, dar o imagine proastă altor categorii din societatea românească, este că, din păcate, societatea românească e lipsită de ideal. Constatăm, clasa politică este lipsită de idealuri, pe care nu le poate proiecta în societate, şi, atunci, dacă noi vom vorbi întotdeauna numai despre bani… Noi nu am vorbit niciodată despre bani în acest studiu, am vorbit despre economie, economia înseamnă şi valori, nu înseamnă numai bani. Înseamnă şi credinţe, şi procese. Or, în momentul în care singura preocupare pe care ne-o proiectează elita românească este cea referitoare strict la bani, totul este o marfă, un produs. În momentul ăla, societatea, sigur, şi oamenii devin absolut neinteresaţi de a merge mai departe, devin absolut anomici, lipsiţi de respectul faţă de norme. Lucrul ăsta se vede. Devin absolut neinteresaţi de a merge mai departe, devin absolut anomici, lipsiţi de respectul faţă de norme. Lucrul ăsta se vede în norme, se vede, de exemplu în procesul anticorupţie. În perioada pe care de 8 ani de zile se tot defilează actori importanţi ai politicii noastre defilează cu doctrina anticorupţiei, cu această ideologie anticorupţie care nu rezolvă până la urmă lucrurile.

Realizator: Corupţie care, la rândul ei afectează securitatea naţională.

Horia Mihălcescu: Fără discuţie. Dar în România nu putem spune că după 8 ani de zile de această campanie anticorupţie e mai puţin coruptă.

Realizator: Domnule Flavius Chircu, ne apropiem rapid şi fără să simţim de finalul emisiunii. A foast foarte interesant subiectul în această seară. Intr-un minut şi jumătate, care ar fi soluţiile să scăpăm de această tendinţă din ce în ce mai accentuată de periferizare?

Flavius Chircu: Daţi-mi voie să spun scurt. Corespondentul dumneavoastră se referea la doctrina Powell să ţină două teatre de război. Ideea este, când cei mari taie fondurile, o ţară mică sau periferică cu atât mai puţin se poate aştepta în baza principiului 5 al NATO ca ceilalţi să ne asigure graniţele sau securitatea sau apărarea. Si atunci, ideea de final, dacă vreţi este: Bun, avem nevoie de soft , de softpower, hardpower care am stabilit ce sunt, dar este nevoie dacă vreţi să arătăm şi un nivel de similitudine, am schimbat izomorfism cu sinonimul său, similitudine instituţională, dacă vreţi. Este un fel de promisiune făcută partenerilor noştri, în caz de nevoie, că da, vom fi acolo şi atunci ei să ne crediteze cu niscaiva nevoi de securitate. Care, la momentul de faţă, mă tem că nu suntem suficient de echipaţi la măsura riscului cu care se confruntă lumea.

Realizator: În schimb, partenerii noştri sunt pregătiţi să ne sprijine şi ne referim acuma în principal la Deveselu şi la baza americană mai înaintată de la Mihail Kogălniceanu şi noi am dovedit pe de altă parte , prin intermediul armatei şi al militarilor că suntem aliaţi de nădejde şi, culmea, domnule Mihălcescu, este că, dacă privim în urmă, în istorie prin toate crizele prin care ţara noastră a trecut, armata a jucat un rol esenţial şi în jurul armatei deseori s-a construit, s-a reconstruit, s-a construit din nou întreaga societatea bazându-se e armată. Tocmai din faptul că acolo sunt chemaţi sau sunt selectaţi oameni care nu sunt motivaţi numai de bani. Sunt motivaţi de valori şi de nişte principii. Haideţi să vă întreb ceva. Câţi oameni din România sau dintr-o ţară postmodernă, să spunem, credeţi că s-ar mai duce să moară pentru propria lor ţară?

Horia Mihălcescu: Cred că foarte puţini şi ne putem gândi chiar la…

Realizator: Si sunt aceia care s-ar duce să moară pentru propria lor ţară nişte oameni excepţionali?

Horia Mihălcescu: Bineînţeles, cu inimă mare şi care , dacă ţin la propria lor ţară, ţin şi la compatrioţii lor şi ceea ce este foarte important . Dar culmea e că s-a făcut acest transfer poate şi s-a implementat, s-a întărit în aceste teatre de operaţii chiar şi prin relaţia asta personală, între militarul american şi militarul român pentru că s-a făcut şi un transfer de astfel de valori sentimantale, de naţiune, în slujba patriei şi de credinţă pentru ţară pe care o regăsim , bineînţeles şi în Statele Unite şi iată, o regăsim şi în România. Sunt valori comune care probabil i-au unit pe militarii americani şi pe militarii români într-un teatru atât de dificil cum este Afganistanul sau cum a fost Irakul. Ceea ce nu înseamnă ca avem nevoie de o mică dictatură militară.

Realizator: Nu, Doamne fereşte! Euroatlantica la final.

Pagina tipărită de la http://www.romania-actualitati.ro, podcast disponibil la …RRAOnline/audio/57029.mp3

Ultima ora:

ObservatorClara Volintiru: Rule of Law Conditionalities in the EU – from the Cooperation and Verification Mechanism (CVM) to the new monitoring mechanisms in the European Union

PoliticEmil Constantinescu: „Ne-a permis ca timp de 75 de ani să nu mai fie un alt război mondial”

EconomieSERGIU OPRESCU: ”TREBUIE SĂ EVITĂM SĂ MAI CHEMĂM CRIZELE ALTORA ÎN ROMÂNIA PRIN MĂSURI NESUSTENABILE”. BĂNCILE AU CA PRIORITATE ZERO CREȘTEREA INTERMEDIERII FINANCIARE

ExternAlina Inayeh: România și Bulgaria, puse la colț pentru obediență. Polonia, exemplu pozitiv

EvenimenteClara Volintiru: Rule of Law Conditionalities in the EU – from the Cooperation and Verification Mechanism (CVM) to the new monitoring mechanisms in the European Union

CulturaTeodor Baconschi, Adrian Papahagi, Radu Preda, Mihail Neamţu și alți intelectuali au contribuit la primul număr al Revistei Horeb, editată de Episcopia Hușilor

SocialMihai Toader-Pasti: Continuăm să ajutăm la schimbarea mediului construit și la educarea unei noi generații

MoldovaIulian Chifu: Chişinăul, pândit de sancţiuni economice şi politice pe scară largă



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe