Adriana
Publicat în 26 aprilie 2017, 15:04 / 220 elite & idei

Floriana Jucan: Cum îl văd evreii pe Iisus la 2000 de ani de la răstignire

Floriana Jucan: Cum îl văd evreii pe Iisus la 2000 de ani de la răstignire
+ Observator

Ierusalim, cândva în aprilie. Văd la Muzeul Israelului o expoziție dedicată lui Iisus Christos, văzut de artiști evrei.

Din păcate, stereotipurile, dar mai ales ignoranța vor continua să condamne în bloc poporul evreu pentru răstignirea lui Christos, ignorând detaliile de context religios și dominație politică ale momentului. Însă, dacă Bisericii i-a luat aproape două mii de ani până la publicarea unei declarații precum Nostra Aetate (1965), de ce am pretinde oamenilor simpli discernământ și judecată lucidă? Probabil încă două mii de ani le va mai lua evreilor pentru a fi exonerați de o vină colectivă arhetipală în lumea creștină.

Eu si Cristos

La sfârșitul acestei plimbări la care vă invit prin sălile muzeului din Ierusalim, vă recomand o carte: Evreul înainte și după Cristos de Ana Bărbulescu. Poate fi începutul unui drum de „luminare”. Desigur, dacă vă doriți… Lumina!

Evreul inainte si dupa Cristos coperta

Crucificarea în galben, Marc Chagall

Dacă răstignirea christică a devenit ȘI simbol evreiesc, asta o datorăm în special artistului rus de origine evreiască, Marc Chagall. Iisus-ul lui, înspăimântat și suferind, este un strigăt împotriva persecuțiilor antisemite ale coreligionarilor săi.

Crucificarea ]n galben, Marc Chagall

Papa Francisc I a nominalizat pictura lui Chagall, „Crucificarea albă”, drept tabloul său favorit

De-a lungul procesului său de educație de la Vitebsk, Chagall a fost influențat de biserici și de arta creștină de care era înconjurat, și zecile de imagini ale lui Iisus din tablourile sale sunt infuzate de sensuri autobiografice evreiești.

Crucificarea în galben a fost pictată în 1943, după invazia Germaniei în URSS.

Iisus poartă în locul coroanei de spini un tefillin (o cutie mică, de piele neagră, în care sunt suluri pe care sunt înscrise versete din Tora și pe care evreii și-o pun pe cap la rugăciunile rostite în fiecare dimineață). Pe fundal, în stânga jos, se vede scufundându-se un vas, o întruchipare a Strumei, nava torpilată de un submarin sovietic în Marea Neagră și pe care au murit 800 de refugiați evrei care se îndreptau spre Palestina. Pe brațul drept al lui Iisus vedem un imens sul al Torei, ca simbol al identității sale evreiești și a faptului că i se spunea Învățătorul.

Tabloul mai înfățișează scene cu evrei disperați și un stetl în flăcări, inspirate din realitatea antisemită a începutului de secol XX. Un bătrân evreu ține o scară, iar familia înfățișată pe măgar trimit la fuga din Egipt a lui Iosif și a Mariei, după nașterea Mântuitorului, un subiect pe care Chagall l-a mai pictat și în alte opere.

Criticii de artă consideră că acest tablou, pictat în 1944, redă tristețea, disperarea și drama distrugerii de naziști a ceea ce Chagall iubea atât de mult: Vitebsk. Într-un poem compus în timpul războiului, celebrul pictor a scris: „Trece un evreu cu chip de Crist. Și urlă: urgia este peste noi!”

Fără titlu

Elemente iudaice și creștine se îmbină în această operă nesemnată, care transmite devastarea și tragedia din întâlnirea a două religii: Iudaismul și Creștinismul.

Ansamblul include spătarul unui scaun care trimite la o simbolică lampă de Hanuka, deasupra căreia este scris cuvântul REX (rege). Sub o grindă de lemn, un ax orizontal înfățișează o compoziție care poate sugera o rană sângerândă. Alături de amprenta unei mâini, sus în stânga, lucrarea indică subliminal o figură crucificată, atât timp cât REX trimite la inscripția de pe Crucea pe care a fost răstignit Iisus Christos INRI – Isus Nazarineanul, Regele Iudeilor). Ruptura roșie din mijlocul pânzei poate fi rana lui Iisus făcută cu sulița de un soldat roman și certificată de neîncrederea Apostolului Toma care va trebui să o atingă pentru a crede în Învierea lui Christos.

Fiind deopotrivă întruchiparea credinței, dar și a scepticismului – prin nevoia umană de dovezi palpabile -, legenda lui Toma necredinciosul a devenit subiect artistic, ridicând la rang de artă însăși rana christică.
http://blog.qmagazine.ro/index.php/2017/04/14/cum-il-vad-evreii-pe-iisus-la-2000-de-ani-de-la-rastignire/

Ultima ora:

ObservatorMireille Rădoi: Micul Paris la Biblioteca Centrală Universitară „CAROL I”  

PoliticKelemen Hunor: Acest guvern rămâne şi va face treabă până în 2024. UDMR nu va vota nicio moţiune de cenzură

EconomieCristian Grosu: Săptămâna care modelează Europa și România ei

ExternAntonia Colibasanu: What the EU’s Green Deal Means for Europe and Russia

SocialAdrian Hatos, la dezbaterea despre meditații organizată de Societatea Academică din România

EvenimenteMireille Rădoi: Micul Paris la Biblioteca Centrală Universitară „CAROL I”  

CulturaCristina Popescu: Pictorul Dimitrie Știubei, un pictor de …marcă

EditorialTeodor Baconschi: D-ale pandemiei. Un final cu repetiție



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe