OraNoua.ro
Publicat în 20 mai 2015, 14:52 / 691 elite & idei

Floriana Jucan: Lumea arabă. Mândrie și prejudecăți

Floriana Jucan: Lumea arabă. Mândrie și prejudecăți

de Floriana Jucan

Orientul Mijlociu. 40 de grade, temperatura frecventă. Şi totuși, relațiile României cu această zonă erau înghețate. Lipsa unei viziuni de politică externă pe care, după mai bine de 20 de ani, premierul român Victor Ponta a încercat să o întrerupă printr-un turneu în patru ţări importante: Arabia Saudită, Qatar, Kuweit şi Emiratele Arabe Unite.

1 deschidere lumea araba

Era nevoie de relansarea relațiilor politice cu această regiune, unde aveam tradiție, dar n-am ştiut ce să facem cu ea, lăsând-o să moară, minimul de import-exporturi făcându-se mai mult din inerție.

Reluarea dialogului pe toate palierele a fost obiectivul principal al turneului de o săptămână efectuat de premierul român, Victor Ponta, însoțit de miniștrii Economiei, Sănătății, Educației şi Învățământului, de secretari de stat din Ministerul de Externe şi al Agriculturii, cărora li s-au alăturat senatori din grupul de prietenie româno-qatarez. Oamenii de afaceri au fost reprezentați la nivelul conducerii Camerei de Comerț şi Industrie a României.

Este prima vizită a unui premier român în Qatar şi în Arabia Saudită, în timp ce în Kuweit, ultima vizită la acest nivel a avut loc cu 12 ani în urmă, iar în Emiratele Arabe Unite acum 24 de ani!!!

Timp de o săptămână, au avut loc întâlniri la cel mai înalt nivel cu șefii de stat, cu premierii, miniștrii de resort din domeniile pe care România le vizează pentru schimburile comerciale cu această regiune şi cu oameni de afaceri arabi. S-au semnat acorduri privind evitarea dublei impuneri, ridicarea vizelor pentru pașapoartele diplomatice, acorduri-cadru pe sănătate şi, cel mai important, s-a reușit introducerea României pe harta viitoarelor investiții pe care ţările din Golful Persic le fac în Europa.

Turneul a fost un succes, având în vedere că este o performanţă să fii primit de patru emiri, fiecare cu orgoliul de a fi primul vizitat. În plus, agenda acestor lideri era concentrată acum pe situația din Yemen, dar şi pe întâlnirea din 13 mai, de la Casa Albă, când Barack Obama îi va primi pe toți liderii din Golf. În pregătirea acestui moment, ei s-au reunit în cadrul Consiliului de Cooperare al Golfului, la Riyadh, chiar în zilele turneului delegației române.

Din perspectiva dorinței marilor puteri de-a exercita influenţă şi de-a avea relații privilegiate cu ţările importante din Golful Persic, premierul român a fost întrebat, în debutul fiecărei întâlniri, de ce a venit atât de târziu?

 

RIYADH, ARABIA SAUDITĂ

O ţară bogată, bogată, bogată… însă în multe privințe aflată încă în Evul Mediu. O populaţie tribală, în care evoluţia de la păstorii nomazi care au început să trăiască aici din secolul al XII-lea şi până la saudiţii de astăzi pare destul de lentă. Femeia este la periferia societăţii, fiind un accesoriu pentru bărbat, care dispune asupra ei precum asupra unui bun material. Un bazar în aer liber, construcţii tipice deşerturilor, de culoarea nisipului, fără acoperişuri, cu motive arabe. Există însă şi câteva cartiere cu zgârie-nori, sedii pentru companiile petroliere ale lumii sau alte firme cu interese economice în zonă. 40 de grade frecvent şi lipseşte complet noţiunea curăţeniei în oraș. A fost singura ţară în care am văzut PET-uri şi bidoane pe străzi. Abia aici mi-am dat seama cât de mult iubesc civilizaţia europeană şi reperele rafinamentului din ţările occidentale.

2 Arabia Saudita

Indubitabil, liderul celei mai mari şi mai puternice ţări din regiune. Cu o zi înainte de vizita noastră a luat o decizie istorică: să promoveze o nouă generaţie. Prinţul moştenitor are 56 de ani, iar cel de-al doilea prinţ moştenitor, 30. Asta înseamnă viziune.

Victor Ponta despre Regele Salman Bin Abdulaziz Al Saud

Femeile nu au voie singure pe stradă şi nu am văzut prea multe nici însoţite. Sunt considerate fiinţe inferioare bărbatului, iar rolul lor este doar acela de a fi sclavele acestuia. Nu au dreptul să conducă mașina, în autobuze au rezervate locurile din spate, nu au voie să interacționeze cu bărbaţii şi până în urmă cu câţiva ani nu aveau nici acte de identitate. În familiile tradiționaliste există case cu două intrări, una pentru femei şi alta pentru bărbaţi, la fel cum magazinele sunt pentru femei şi pentru bărbaţi. În multe există un afiş la intrare pe care scrie că nu ai voie decât ca familie sau dacă eşti bărbat. De pildă, la H&M nu poţi intra decât dacă eşti cu soţul.

Un șofer de taxi l-a chemat pe reprezentantul ambasadei care însoțea grupul de ziariști printr-o plimbare în oraş şi l-a întrebat isteric de ce avem doar capul acoperit cu abaya, nu şi faţa? Unele dintre colegele mele de la televiziuni pur şi simplu transmiteau pentru acasă şi ar fi fost imposibil să îşi acopere faţa.

2-1 Arabia Saudita Riyahd

În piaţa execuţiilor din Riyadh

Lapidarea cu pietre a fost înlocuită cu tăierea capului. Mai uman, nu?! Majoritatea celor executaţi în piaţă sunt femei. Vinerea este ziua acestui… „spectacol”! Delegaţia română a plecat spre Doha chiar într-o vineri dimineață, aşa încât nu am putut asista la o mostră de justiţie arabă! „Lasă, că vezi zilnic pe YouTube la ISIS!”, îmi spune un coleg, analist politic. Cu diferența că aici, la Riyadh, decapitările sunt legale şi niciun departament de stat nu dă comunicate de presă prin care să le condamne!

În egală măsură, trebuie să-i recunoaștem fostului rege al Arabiei Saudite, Abdullah (2005-2015), câteva măsuri economice şi sociale privind accederea femeilor în viitor la alegeri municipale, încurajarea investițiilor străine şi diminuarea angajării forței de muncă străine pentru a reduce șomajul intern. Chiar dacă aceste decizii au fost inspirate sau chiar generate de protestele cunoscute sub numele de „Primăvara Arabă”, ele arată că monarhia din această ţară începe să acorde mai multe drepturi supușilor săi.

Arabia Saudită rămâne o ţară interesantă tocmai prin comparaţie cu progresul democratic al altora, în logica lui Ţuţea care spunea că „funcţia idiotului e pozitivă. El ne face să apreciem şi geniul, şi normalitatea!”. Însă atât timp cât împărtăşesc ideile Olympiei de Gouges, n-am să accept niciodată ca om social statutul femeii arabe!

Cu toate acestea, ar trebui să ne gândim mult înainte de-a simți empatie, milă sau compasiune pentru aceste femei! Multe dintre ele consideră acest modus vivendi singurul acceptabil şi singurul în cadrul căruia se demonstrează smerenia, modestia şi dragostea faţă de Allah. Rigorile religiei musulmane sunt considerate repere care îi fac pe practicanți oameni superiori „decadenților” europeni din orice religie ar veni aceștia. Prăpastia dintre religii şi cultură este uneori insurmontabilă, tocmai pentru că fiecare dintre cei aflați de-o parte sau de cealaltă a ei cred cu tărie în valoarea simbolurilor şi principiilor care îi tutelează.

 

IMG-20150512-WA0002

 

Mulţumesc echipajului de cabină care ne-a însoţit. Sunt oameni care au avut grijă de siguranţa noastră, de securitate şi confort

Această realitate nu neagă Arabiei Saudite statutul de cea mai mare ţară din zonă, cel mai bogat stat şi cel mai mare exportator de petrol din lume. Aceste superlative trasează liniile geopolitice ale multor ţări occidentale care îşi aşază supraviețuirea economică în faţa idealismelor democratice, o realpolitik pe care americanii au adoptat-o atât de bine faţă de China şi faţă de ţările arabe tocmai prin implementarea conceptului de către Kissinger.

După Primăvara Arabă, în care mai multe ţări au dobândit dreptul la alegeri libere şi au început să construiască instituţii fundamentale ale unui stat democratic, Barack Obama l-a întrebat pe Shimon Peres: cine mai este împotriva democrației, în această regiune? Iar Shimon Peres a răspuns: „Soții. Ei nu îşi doresc drepturi egale pentru soțiile lor. Ei nu vor permite femeilor să joace un rol egal cu cel pe care îl joacă ei. Şi atât timp cât nu le vor permite, aceste ţări nu se vor recupera. Dacă femeile nu sunt educate, nici copiii nu vor fi şi jumătate dintre copii vor fi analfabeți.”(The New Middle East, Paul Danahar, Bloomsbury)

Întâlnirea cu Regele Salman Bin Abdulaziz Al Saud a avut loc la Palatul Regal şi a fost apreciată de premierul român ca fiind prietenoasă, având în vedere că în ciuda schimburilor comerciale destul de reduse, cele două ţări sunt aliate cu Statele Unite în viziunea geopolitică din această regiune.

Victor Ponta a lansat saudiţilor invitaţia de a lua în considerare şi România pe harta investiţiilor în infrastructură, imobiliare, construcţii şi mai ales agricultură. Comparativ cu turcii, de pildă, care au înregistrate oficial în ţara noastră peste 15.000 de firme, saudiţii nu depăşesc 150 de companii.

La nivelul anului 2014, importurile României din Arabia Saudită erau de circa 13 milioane de dolari, iar exporturile de 383 de milioane de dolari, fiind în scădere cu 14% faţă de 2013.

Dacă din punct de vedere militar Arabia Saudită este cel mai mare cumpărător de tehnică militară din această zonă, însă capacitatea industriei noastre militare nu se ridică la nivelul de competitivitate al altor exportatori din domeniu, în agricultură România şi-a mărit capacitatea de export, iar regatul saudit ar putea fi un partener important pentru produsele noastre agroalimentare.

Prim-ministrul român s-a întâlnit şi cu Prinţul Moştenitor, Muhammad bin Nayef bin Abdulaziz al Saud. Aş vrea să subliniez aici schimbarea pe care Regele Salman a făcut-o chiar cu o zi înainte de sosirea noastră, modificând, prin decret regal, linia succesorală la tron. El l-a înlocuit pe fratele său (următorul la tron, în mod normal) cu nepotul său, Prinţul Muhammad bin Nayef bin Abdulaziz al Saud, comunitatea internațională văzând în acest gest un semnal important pentru viitorul Regatului Saudit. Prinţul Moștenitor are studii în America şi este apreciat de toată lumea ca fiind cel care a organizat şi coordonat alianța statelor arabe împotriva rebelilor din Yemen. În plus, este considerat noul „ţar” al contraterorismului în regiune, supravieţuind în mod miraculos câtorva atentate la adresa sa, unul în 2009 fiind organizat chiar de Al-Qaida.

Între anii 1985-1988, Prinţul Moștenitor Muhammad bin Nayef bin Abdulaziz al Saud a participat la cursurile pe teme de securitate ținute de FBI, iar în anii 1992-1994 a fost antrenat la Scotland Yard în combaterea terorismului. Rezultă, deci, că într-o ţară în care statutul femeii arabe este încă discutabil, lideri cu educație şi viziune progresistă capătă putere la cel mai înalt nivel şi pot remodela viitorul acestei națiuni.

Cel mai frumos moment al şederii noastre în Riyadh a fost vizitarea Muzeului de Istorie King Abdulaziz, care reconstituie pentru vizitatori evoluţia acestui stat de la cele câteva triburi de origine arabă şi primele aşezări urbane din secolul al XII-lea, din Provincia Hejaz, de la Marea Roşie, până astăzi. În secolul al VI-lea, oraşele Mecca şi Medina au devenit centre comerciale importante care legau Imperiul Bizantin de India şi de China, iar de secolul al VII-lea se leagă bazele religiei islamice, puse de un negustor din Mecca, viitorul profet Mahomed. Islamul a fost inspirat din iudaism şi din creştinism, fiind a treia religie monoteistă a lumii, devenind religia oficială a Califatului Arab creat prin cucerirea Orientului Mijlociu şi nordului Africii de urmaşii lui Mahomed. Capitala Califatului a devenit Damasc, iar mai târziu Bagdad (axa pe care îşi propune s-o cucerească astăzi ISIS), Mecca rămânând doar capitala spirituală a Califatului şi loc de pelerinaj pentru musulmani.

Acorduri semnate: cooperare în domeniul educaţiei, finalizarea discuţiilor pentru trimiterea formulei Gerovital şi produselor Farmec în regatul saudit pentru tratamentul a 500 de pacienţi.

 

3 Arabia Saudita harta* Arabia Saudită este o monarhie absolutistă, fără partide politice

* Ca mărime, este de şase ori mai mare decât Germania, însă 95% din teritoriul ţării este nelocuit

* Populaţia regatului este de circa 26 de milioane, dintre care 85% sunt arabi sunniţi

* 47% din populaţia din Arabia Saudită are sub 24 de ani, fiind considerat unul dintre cele mai tinere state dintre regiune

* 25% din bugetul de stat este cheltuit pe educaţie

COMORILE QATARULUI

Pescuitori de perle la origine, qatarezii au reuşit să facă din acest spaţiu o Perlă a Orientului. Datorită resurselor de gaze naturale şi de petrol, Qatarul a ajuns în ultimii zece ani să aibă o creştere economică uluitoare şi să devină statul cu al doilea PIB pe cap de locuitor din lume. Potrivit datelor Băncii Mondiale, din 2008 şi până în prezent, Qatar s-a clasat în mod constant printre primele trei economii cu cea mai rapidă creștere din lume.

Înaintea programului oficial, delegaţia română a vizitat Muzeul de Artă Islamică, cel mai mare din lume, cu o colecţie de obiecte şi cărţi din toată lumea arabă, oraşul cultural Katara şi sediul Societăţii Al-Gannas, care protejează şi organizează vânătorile cu şoimi.

Muzeul de Artă Islamică este proiectat de celebrul arhitect I.M. Pei, cel care a imaginat şi alte obiective importante ale lumii, cum ar fi Piramida de sticlă de la Muzeul Luvru sau Biblioteca J.F. Kennedy din Boston.

Muyeul arta islşamica doha

Muzeul de Artă Islamică din Doha

IMG-20150512-WA0001

De origine chineză, I.M. Pei a fondat o societate de arhitectură în SUA, devenind unul dintre vizionarii care adaptează clădirile, indiferent de destinaţia lor, timpurilor – folosind mult sticla şi formele geometrice. Transparenţa, spaţiile deschise, vederea şi grandoarea sunt câteva dintre atributele acestui mare arhitect.

Muzeul de Artă Islamică este o clădire imensă, la capătul unei alei gardată de palmieri, de culoarea nisipului, care reflectă în diferite tonuri lumina zilei, cu o fântână arteziană în curtea interioară şi cu arcuri rotunde care dau spre bay. În interior, un atrium deschis şi o scară care urcă în stânga şi în dreapta până la primul etaj. Separat, există o clădire în care funcționează un centru de învățământ, legat de muzeu printr-o alee.

8-1-1 Qatar

Când acest obiectiv cultural a fost terminat, Șeica Al-Mayassa bint Hamad bin Khalifa Al-Thani, care îl patronează, s-a dus la tatăl ei spunându-i că totul este gata, rămânând doar să fie stabilit tariful biletelor de intrare. Cineva din interiorul familiei emirului mi-a povestit că Hamad bin Khalifa Al-Thani, pe atunci încă Emirul Qatarului, i-a răspuns fiicei lui: „Adică oamenii vin din toată lumea, plătesc bilete de avion, hoteluri… să ne viziteze ţara, vor să vadă simbolurile culturii şi artei islamice, şi noi să le luăm bani pe bilet la intrare? Niciodată!”. Motiv pentru care intrarea în muzeu este liberă de la înfiinţare.

IMG-20150512-WA0003

 

Șeica Al-Mayassa a cumpărat pentru muzeele din Qatar câteva dintre cele mai scumpe opere artistice semnate de Paul Gauguin, Cézanne sau Damien Hirst. Ea are ambiția de a face din Doha un hub al artei, astfel încât oamenii să nu mai fie nevoiți să meargă la Paris sau la New York pentru a vedea lucrări celebre, ci să vină la Doha. Cel puțin 20 de muzee vor fi deschise aici în următorii ani.

6 Qatar Seica

Șeica Al-Mayassa a fost inclusă de revista Time în rândul celor mai influente femei din artă din lume, iar Forbes îi atribuie un buget de un miliard de dolari anual.

Sunt convinsă că oraşul cultural Katara va fi un pol mondial al entertainmentului în câţiva ani. Facilităţile care se găsesc aici sunt impresionante. Amfiteatrul în aer liber care reproduce cumva Arena din Verona, cu o acustică senzaţională (ne-am urcat pe platoul rotund din centru şi când am bătut din palme s-a auzit până sus, pe ultimul rând al spectatorilor!), o sală de operă cu arhitectură şi tapiţerii de excepţie, păstrând în acelaşi timp stilul oriental, însă lipsit de opulenţa chicioasă pe care o întâlnim uneori în această regiune, o sală de spectacol cu cerul înstelat, centru de sport pentru toate tipurile de sporturi, biblioteci, săli de balet, de proiecţii de film, absolut tot ce înseamnă arte este repr‎ezentat aici la dimensiunile necesare oricărui festival de anvergură. Deplasarea în oraşul cultural se face cu maşinuţe de golf, întrucât acesta se întinde pe sute de kilometri. N-am reușit să vizităm în câteva ore decât un sfert din acest orășel care, în machete lui la scara redusă, ne-a lăsat pe toți muți.

8 Qatar Katara

Macheta oraşului cultural Katara

 

Şoimii, pasiune şi tradiţie în lumea arabă

Şoimii sunt un simbol al culturii arabe, iar Qatarul are o organizaţie oficială care încurajează şi protejează vânătoarea cu şoimi, premiind crescătorii şi organizând în luna ianuarie un concurs internaţional în care se pot înscrie posesorii de şoimi.

9 Qatar soimi

Șoimii Qatarului, în patrimoniul UNESCO

FJ Qatar

Au rămas multe de văzut în Doha, şi un oficial din delegaţie, care mai văzuse acest oraş cu cinci ani în urmă, îmi spunea că este uimitoare transformarea.

Imaginaţi-vă doar că în perspectiva Campionatului Mondial de Fotbal din 2022, Qatarul va cheltui 200 de miliarde de dolari pe 200 de hoteluri, 9 stadioane, şosele, spitale, infrastructură, facilităţi. Vanitatea acestei ţări de a deveni Perla Orientului va fi satisfăcută. În această regiune, ceea ce contează, ce devine spectacular, memorabil, remarcabil, nu mai sunt resursele financiare, ci viziunea, proiectul de ţară, destinația pe care o dai banilor. În timp ce Arabia Saudită investește preponderent în armament, familia conducătoare a Qatarului a decis să facă din acest loc un centru universitar, educațional, cultural, elitist al regiunii care să uimească şi lumea occidentală. Ceea ce nu pot cumpăra qatarezii este istoria, în rest, au cumpărat – şi continuă să o facă – toate valorile pe care le respectăm şi noi.

 

Rolul Qatarului în lupta împotriva terorismului

Televiziunea Al Jazeera rămâne nu doar un simbol de forţă al Qatarului, ci, mai ales, un factor de influenţă în lumea arabă. Se spune că nicio altă televiziune din lume nu poate concura cu Al Jazeera din punct de vedere al resurselor financiare şi al accesului la informaţii în această zonă.

Emirul-tată a făcut din Doha un punct strategic în geopolitica regiunii atât pentru lumea arabă, cât şi pentru Occident.

În 2013, talibanii şi-au deschis oficial un birou aici, iar după cooperarea comună dintre Qatar şi SUA în timpul operaţiunii „Furtună în deşert” din 1991, cele două ţări au semnat un acord militar. În aprilie 2003, Centrul de Combatere a Operaţiunilor Aeriene din Orientul Mijlociu s-a mutat de la baza aeriană Prinţul Sultan din Arabia Saudită la baza Al Udeid în sudul oraşului Doha.

Al Udeid, precum şi alte baze militare din Qatar sunt folosite ca centre logistice şi de comandă, constituind un adevărat hub pentru CENTCOM, Centrul de Comandă al Armatei Americane în regiune, inclusiv pentru Irak şi Afganistan. În ciuda faptului că adăposteşte un număr mare de militari americani şi de facilităţi ale acestei armate, Qatarul a rămas o ţară sigură şi securizată în faţa atacurilor teroriste, chiar dacă declaraţiile acestora indică bazele militare americane drept ţinte posibile. Oficiali de la Pentagon au descris contribuţia Qatarului la lupta împotriva terorismului, după atacurile de la 11 septembrie, drept semnificativă.

 

Perspectivele investiţiilor qatareze în România

Premierul român, Victor Ponta, s-a întâlnit cu Emirul Qatarului, Tamim bin Hamad Al Thani, cel căruia tatăl său, Şeicul Hamad bin Khalifa Al Thani, i-a cedat puterea, printr-un transfer paşnic, în urmă cu doi ani. Obiectivele tânărului emir sunt educaţia, sănătatea şi sportul. Este cert însă că această ţară este o oportunitate pentru companiile româneşti şi pentru românii care au expertiză şi vor să obţină contracte de muncă aici. Populaţia Qatarului este de maximum 350.000-400.000 de oameni, restul, până la circa două milioane, fiind expaţi, ca top management şi mână de lucru din ţări precum India, Pakistan, Filipine.

 

4 Qatar

Cu siguranţă, un munte de înţelepciune care a ştiut să-l lase în faţă pe fiul său și să-l sprijine apoi cu toată experiența sa. Asta înseamnă adevărata putere a unui lider: să o ai și să renunți la ea.

Victor Ponta despre Emirul Hamad Khalifa, emirul-tată

5 Qatar

Actualul emir al Qatarului, Tamim bin Hamad Al-Thani, este un tip charismatic, extrem de educat şi de sofisticat. Este cel mai tânăr lider din regiune și, după părerea mea, în viitor va juca unul dintre cele mai importante roluri în regiune.

Victor Ponta despre Emirul Tamim Hamad Al-Thani

 

Ca o concluzie, trebuie să vedem rolul competiției şi al orgoliilor între liderii din această regiune. În timpul Primăverii Arabe, Qatarul a pariat pe Frăţia Musulmană, însă ulterior, Arabia Saudită şi-a recăpătat rolul primordial în Orientul Mijlociu. Analiştii cred că sub conducerea noului emir, Qatarul va juca un rol important, însă va juca după regulile trasate de saudiți. „Qatarul nu e nimic altceva decât 300 de oameni şi o televiziune”, a spus un prinț saudit. „Şi asta nu înseamnă o ţară”. Viitorul ne-o va demonstra!

Acorduri semnate: acord privind transporturile aeriene, eliminarea vizelor pentru paşapoarte diplomatice şi de serviciu.

 

10-1 Qatar

 

La hotelul Sheraton 

10-2 Qatar

 

 

10 Qatar harta* Este o monarhie constituţională, fiindu-i recunoscută independenţa abia în 1971

* Turnul The Shard, lanţul de supermarketuri Sainsbury’s (din care deţine 26%), lanţul de magazine Harrods, casa de modă italiană Valentino, brandul de bijuterii de lux Tiffany’s, clubul de fotbal Paris Saint-Germain, televiziunea prin cablu Al Jazeera, precum și 20 de procente din Aeroportul Heathrow sunt doar câteva dintre activele deţinute de Qatar în străinătate

* Populaţia Qatarului este de circa două milioane, din care autohtonii reprezintă doar 40%, restul fiind mână de lucru provenită, în principal, din ţări arabe şi din Asia de Sud şi Sud-Est (indieni – 18%, pakistanezi – 18%, iranieni – 10% etc.)

 

 

KUWEIT CITY

Am ajuns noaptea târziu în Kuweit şi n-am rămas decât o jumătate de zi, timp în care am reușit să facem doar un tur de oraș, în timp ce Victor Ponta s-a întâlnit cu Șeicul Sabah Al-Ahmad Al-Jaber Al-Sabah.

Ceea ce m-a surprins aici a fost rata de schimb a dinarului kuweitian, despre care un localnic mi-a spus că este una dintre cele mai puternice monede din lume.

După invazia irakiană din anii ’90, Kuweitul a fost mereu sub presiune şi sub o permanentă amenințare că aceasta s-ar putea repeta. Imediat după răsturnarea de la putere şi decesul dictatorului Saddam Hussein, situația economică şi securitatea din Kuweit s-au îmbunătăţit rapid. În 2010, guvernul kuweitian a început să implementeze un program de dezvoltare a ţării pentru cinci ani, alocând 104 miliarde de dolari pentru infrastructură şi pentru diversificarea economiei dincolo de industria petrolieră şi a gazelor naturale, principalele rezerve ale acestei ţări.

11 Kuweit

Un om cu un sentiment special pentru România. A trăit invazia irakiană din anii ’90 şi a rămas cu o profundă recunoştinţă pentru poziţia de atunci a țării noastre. Are un proiect important de modernizare a Kuweitului, dar mai ales de păstrare a echilibrului, pentru că el conduce o ţară atât de mică între trei coloşi dificili şi, în cazul unora dintre ei, imprevizibili, aş putea spune: Iranul, Irakul şi Arabia Saudită.

Victor Ponta despre Sabah Al-Ahmad Al-Jaber Al-Sabah

 

Kuweitul de astăzi este o ţară care, cu excepția unor blocuri de două etaje, care par abandonate după bombardamente şi lăsate acolo pentru a fixa în memoria oamenilor supraviețuirea lor, seamănă cu orice oraș american, construit pe verticală. În puţinele ore în care l-am străbătut am remarcat fotografiile imense ale șeicului sau prinţului moștenitor care tronează pe gardurile unor palate sau pe panourile imense pe care în ţările occidentale sunt reclame Coca-Cola sau McDonald’s, dar şi un aer de oraș petrolier. Soţia unui expat francez, care lucra pentru o companie de platforme petroliere, îmi mărturisea că singurul ei divertisment aici este mersul la mall şi shoppingul. Spre deosebire de alte ţări arabe, Kuweitul este, totuşi, un stat în care există Parlament şi în care femeile pot candida, sunt alese în Parlament şi pot conduce maşina.

Există numeroase efecte ale culturii arabe asupra modului lor de luptă, de pildă. Kuweitul, fiind un stat mic şi cu o populatie majoritară formată din emigranţi, este dependentă de protectorul altor puteri pentru apărare.

Începând cu 1899, Marea Britanie a garantat securitatea Kuweitului şi a antrenat trupele sale militare. Conducătorii acestui stat au demonstrat de-a lungul vremii anumite slăbiciuni, dublate de faptul că în timpul conflictelor militare, străinii care locuiesc în Kuweit nu vor să se înroleze şi să lupte pentru acest stat, ci mai degrabă se întorc în ţările lor de origine, aşa cum s-a întâmplat şi în timpul Operaţiunii „Furtună în deşert” din 1990 sau în timpul operaţiunii de eliberare din 2003.

Factorii culturali au generat dificultăţi pentru militarii arabi în adoptarea doctrinei de lupta occidentală. În timp ce Coaliţia care a eliberat Kuweitul de irakieni a avut ca strategii elementele doctrinei fondate de Harlan Ullman, „şoc și groază”, viziunea arabă de luptă se bazează pe deghizare, pe luptă de uzură, pe aşteptarea momentelor propice. În schimb, au o tradiţie în luptele marţiale în care unităţile kuweitiene sunt printre cele mai prestigioase. Escadrilele de luptă şi unităţile de comando au reuşit mai multe misiuni importante, fiind respectate în istoria arabă.

În acelaşi timp însă, arabii pur şi simplu nu gândesc în termenii armatelor moderne, ofiţerii ezitând să judece singuri, lipsindu-le frecvent tehnica antrenamentelor, fiind tentaţi să transmită informaţiile în mod selectiv pentru a nu suferi pierderi. Acest tip de gândire şi de acţiune a făcut ca de multe ori lumea arabă să treacă pur şi simplu pe lângă informaţii valoroase. Un ofiţer kuweitian care îmi recunoştea onest toate aceste „defecte” ale ofiţerilor din această ţară adaugă însă, zâmbind, că şi CIA l-a informat pe preşedintele Bush, în 1989, că Irakul nu va invada niciunul dintre vecinii săi cel puţin doi-trei ani. Această realitate a fost confirmată în 1992 şi de directorul CIA de atunci,  Robert Gates, care a arătat că celebrul buletin de Analiză şi Informaţii al Agenţiei nu a prevăzut invazia lui Saddam Hussein în Irak.

Potrivit CIA (The World Factbook), problemele principale ale acestei ţări sunt lipsa cetățeniei la un număr mare de oameni care locuiesc în această ţară şi cărora autorităţile le refuză acest drept, pe baza unor criterii considerate absurde, precum şi traficul sau abuzurile cu forţa de muncă. Nu am discutat aceste aspecte cu niciun kuweitian şi, ca atare, ele sunt susceptibile de subiectivism.

 

Acorduri semnateeliminarea vizelor pentru deţinătorii de paşapoarte diplomatice, speciale şi de serviciu, înfiinţarea unei comisii mixte pentru cooperare, schimb de experienţă în domeniul personalului, dar şi al posibilelor investiții kuweitiene în spitalele din România,  cooperare între Institutul Diplomatic Român (IDR) şi organizaţia kuweitiană similară.

 

12 Kuweit harta* Este o monarhie, tronul moştenindu-se ereditar, fiind împărțit alternativ între cele două ramuri ale familiei Sabah: Al-Jaber și Al-Salem.

* Kuweitul este singura țară din lume fără nicio sursă de apă naturală.

* Populația Kuweitului este de circa 4 milioane, din care 69% sunt emigranți.

 

 

VISUL UNUI ȘEIC VIZIONAR – EMIRATELE ARABE UNITE

 

Am petrecut câteva ore la Abu Dhabi şi jumătate de zi la Dubai. Suficient cât să înțeleg că, în timp ce capitala Emiratelor îşi dorește să fie asociată drept oraș al iluminării culturale, Dubai se va consolida ca un oraș al shoppingului şi al entertainmentului.

Întorcându-ne în istorie, regăsim în secolele XVI-XVIII rivalitatea comercială şi politică între portughezi, olandezi şi englezi, pentru controlul asupra acestei regiuni. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Franța. Germania şi Rusia au început să devină şi ele interesate de ţările Golfului, ceea ce a dus la încheierea unor tratate între Anglia şi șeicii fiecărui emirat pentru protectoratul acestora şi pentru păstrarea teritoriilor ca atare. La o zi după retragerea Angliei din Golf, adică în 2 decembrie 1971, a fost proclamat statul Emiratele Arabe Unite, compus din șase emirate, cărora li s-a adăugat, un an mai târziu, un al șaptelea, Ras al-Khaimah.

Potrivit Constituției adoptate în 1971, cele șapte emirate sunt conduse de un președinte al statului federal, iar funcţiile de vicepreședinte şi prim-ministru sunt cumulate de conducătorul Emiratului Dubai.

Nu există partide politice, iar Emiratele au deschis în România o ambasadă în anul 2004, fiind singura din Europa de Est.

Impresionant este nu prezentul ţării sau ceea ce poți percepe vizitând astăzi Emiratele, ci dragostea, regretul şi recunoştinţa localnicilor pentru șeicul Zayed bin Sultan Al Nahyan, primul şef de stat al Emiratelor, timp de 33 de ani, până în 2004, la moartea sa. El este considerat liantul celor șapte emirate, vizionarul părinte care a fondat o națiune şi care a avut trei mari teme naționale: cultura, învăţământul şi sănătatea.

Un arab mi-a povestit întâlnirea dintre șeic şi un ziarist occidental care, în timpul unui interviu, l-a întrebat de ce este preocupat de aceste domenii. Şi Şeicul Zayed bin Sultan Al Nahyan l-a întrebat: „Dumneavoastră aveți copii?!”, „Da, doi!”, i-a răspuns ziaristul. „Şi vă preocupă mersul lor la școală? Sănătatea lor? Vă preocupă să citească, să fie instruiți?” a continuat Şeicul. „Sigur!”, a fost răspunsul primit. „Vedeți, diferența dintre noi doi este că dumneavoastră aveți doi copii, în timp ce eu am câteva milioane de locuitori ai acestor Emirate şi toți sunt copiii mei!”.

După acest mare lider rămân spitale, şcoli, universităţi, o infrastructură comparabilă cu a oricărei ţări dezvoltate în sute de ani şi mai ales Moscheea Șeicului Zayed bin Sultan Al Nahyan. „Visul Șeicului a fost ca această moschee să îmbine simbolurile artei orientale şi occidentale în același timp, să vorbească lumii despre valorile noastre, iar culoarea marmurei albe în care este construită simbolizează transparenţa şi puritatea”.

15 Emirate Moschee

Moschea Zayed bin Sultan Al Nahyan este construită toată din marmură și poate reuni 40.000 de persoane.

 

15-1-0 Emirate Moschee

 

15-1  Emirate Moschee

 

15-2  Emirate Moschee

 

15-3  Emirate Moschee

 

15-4 Emirate Moschee

Cele 99 de nume ale lui Allah sunt scrise pe zidul Qibla (cel mai important loc al oricărei moschei, deoarece indică direcţia în care se află Mecca) de scribul Mohammed Mandi Al Tamimi.

 

15-7 Emirate Moschee

 

Tocmai pentru că s-a dorit ca această moschee să fie a tuturor, nu doar a arabilor, s-au folosit materiale din Italia, Germania, Maroc, Pakistan, Turcia, Malaysia, Iran, China, Noua Zeelandă, Grecia sau Marea Britanie. Peste 3.000 de oameni şi 38 de companii au lucrat timp de 11 ani la această operă de artă a Emiratelor. S-au folosit marmură de Carrara, utilizată şi de Michelangelo în sculpturile sale, aur de 24 de carate (cu care sunt făcute minaretele), peste 12 tipuri de pietre semiprețioase, peste 120.000 de cristale Swarovski în cele şapte candelabre din incintă şi superlativele pot continua. Covorul de la interior măsoară 6.000 mp, cântăreşte 35 de tone şi 1.200 de femei persane au lucrat la el. Moscheea a fost construită de compania italiană Impregilo şi te lasă practic fără cuvinte. 8.000 de oameni se roagă vinerea în același timp, în vreme ce mii de vizitatori o explorează zilnic ca punct turistic. Moscheea Şeicului Zayed bin Sultan Al Nahyan nu este doar o casă a lui Allah, de rugăciune, ci este un ambasador care „vorbește” despre Emiratele Arabe Unite. La fel cum o face şi Districtul Cultural Saadiyat, situat în insula cu același nume şi în care Muzeul Luvru din Paris şi Guggenheim-ul din New York au construit câte o clădire filială care se vor inaugura anul acesta.

14 Emirate muzeu Guggenheim Abu Dhabi

 

Macheta Muzeului Guggenheim din Abu Dhabi

Pe cât de multe muzee sunt în Abu Dhabi, pe atât de multe mall-uri sunt în Dubai. Depinde ce fel de turist ești şi ce gusturi de călătorie ai. Dubai este un motor economic, o industrie a turismului şi a cumpărăturilor în care mall-urile sunt simbolul orașului.

Să nu uităm însă faptul că dincolo de vocaţia sa de ţară turistică, de business şi de cultură, Emiratele Arabe sunt aliate cu Arabia Saudită în interesele regionale. Această „alianţă” a contrabalansat mereu influenţa Qatarului şi a Turciei în conflictele din Siria, Irak, Gaza, Libia sau Egipt. Diferenţele dintre aceşti doi poli de putere au împiedicat deseori orice efort făcut de Occident pentru aplanarea unor crize ale lumii arabe.

Rivalitatea dintre Emiratele Arabe Unite şi Qatar a mers până într-acolo încât UAE a ştiut anticipat despre operaţiuni ale Israelului în Gaza şi şi-a arătat chiar disponibilitatea de-a le finanţa, în timp ce Qatarul a susţinut mişcarea Hamas (Khaled Meshaal, liderul politic al grupării Hamas, se află în Qatar din 2012, unde a primit azil politic).

Dubaiul rămâne în conştiinţa publică nu doar ca oraşul cu cel mai înalt turn din lume, Burj Khalifa, şi cu Hotelul Burj al-Arab de 7 stele, ci şi cel în care o operaţiune secretă a unităţii israeliene „Cesarea” a devenit publică. În ianuarie 2010, după 20 de ani, Mahmoud al-Mabhouh, teroristul palestinian care a omorât un soldat israelian în 1989, a plătit acest gest cu viaţa, iar după acea zi s-a vorbit mult despre… Dubai!

Prinţul moştenitor Mohammed bin Zayed Al Nahyan s-a ocupat personal de modernizarea armatei Emiratelor, în ultimii 10 ani cheltuielile militare dublându-se. Viziunea militară a acestuia plasează EAU în topul armatelor din regiune, cu cel mai mare grad de dezvoltare după modelul occidental.

Mohammed bin Zayed Al Nahyan a cerut în mod explicit asistenţa forţelor armate americane pentru a oferi expertiză şi antrenament Gărzilor Prezidenţiale (unitate de elită creată în 2011, axată pe combaterea terorismului). Tot în 2011, Generalul Juma Ali Khalaf al-Hamiri confirma că EAU au angajat contractori străini, printre care şi o companie a fondatorului armatei private Blackwater, pentru a oferi asistenţă, planificare și sprijin operaţional forţelor militare ale Emiratului.

La sfârșitul unei săptămâni întregi petrecute în ţările din Golful Persic, am conștientizat ce greșeală a făcut România neglijând această zonă pe care toate ţările mari îşi doresc s-o cucerească, datorită capacității ei economice incredibile. Şi am mai înţeles ceva: că lumea arabă, văzută la ea acasă, poate demola orice prejudecată.

Pe drumul de întoarcere, am evaluat împreună cu prim-ministrul Victor Ponta ce rămâne după acest turneu.

13 Emirate-Dubai

 

Şeicul Maktum al Dubaiului este un lider extrem de modern şi de deschis. Mai modern şi mai occidental decât mulţi lideri europeni, conştient de miracolul pe care îl reprezintă Dubaiul şi foarte hotărât să continue în acest ritm.

Victor Ponta despre Şeicul Mohammed bin Rashid al Maktum

Acorduri semnateeliminarea obligativităţii vizelor pentru paşapoartele diplomatice şi de serviciu,  acord privind prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, extinderea colaborării în domeniul sănătăţii (exportul a 15 medicamente produse de Antibiotice Iaşi), preluarea modelului de urgenţă SMURD.

 

16 Emirate Harta* Este o federație formată din șapte emirate, cu un sistem juridic bazat pe Constituția din 1971, fără alegeri și partide politice

* Doar 13% din populaţia Emiratelor Arabe Unite s-a născut în această țară, restul fiind expaţi din regiune

* În Dubai există ATM-uri care eliberează lingouri de aur

* Emiratele Arabe au donat câte un laptop fiecărui student din Joplin, Missouri, după ce oraşul a fost distrus de o tornado

 

VICTOR PONTA: ROMÂNIA POATE EXPORTA SECURITATE CIBERNETICĂ ÎN ORIENT

 

Ofițerii de informații români, „antemergători” ai României 

 

Patru ţări bogate din Orientul Mijlociu. Ce rămâne după acest turneu?

Rămâne faptul că în toate cele patru există o imagine foarte bună a României şi a românilor, în general, spre deosebire de ţările occidentale spre care ne îndreptăm toate eforturile, ignorând timp de 20 de ani ţările arabe, ceea ce a fost o greșeală strategică fundamentală din partea noastră. Toate aceste ţări voiau să ne fie prietene şi odată cu acest turneu sper să repornim o relație abandonată prea mult timp.

 

Ce v-a surprins în întâlnirile avute? 

Atmosfera extrem de pozitivă, prietenia, deschiderea, dorința de cooperare cu noi şi uimirea lor că nu am fost prezenți în acest spațiu, în condițiile în care în ultimii ani toate ţările occidentale, Statele Unite, China etc. îi caută şi îşi doresc parteneriate cu ele, în timp ce noi, care eram considerați prieteni, nu le-am cerut nimic. Acum am redeschis un fel de umbrelă politică absolut necesară pentru dezvoltarea relațiilor economice. În fiecare dintre cele patru ţări am discutat câteva proiecte strategice de colaborare economică, care trebuie însă şi implementate.

 

Ce domenii vizează aceste proiecte?

Colaborare pe industria militară, agricultură, produse agroalimentare, sănătate, infrastructură, implicarea ţărilor arabe în proiecte regionale, pentru că ceea ce am subliniat nu a fost numai România în mod singular, ci proiecte regionale în care suntem şi noi. După cum știți, relația unor ţări din Orientul Mijlociu cu Turcia este foarte apropiată şi putem să ne alăturăm pentru a profita de relația noastră comercială dezvoltată cu Ankara.

 

Relația pe care o avem cu SUA nu e suficientă!

 

Şi de relația dumneavoastră de prietenie cu Erdogan, aș completa eu!

Orice relație de prietenie a unui lider de stat trebuie folosită în interesul ţării sale, ca să aibă valoare adăugată. Altfel, rămâne strict o legătură personală.

 

Toate ţările vizitate sunt parteneri strategici ai Statelor Unite în regiune. Putem folosi parteneriatul nostru cu SUA pentru o relație mai apropiată cu Orientul, sau, dimpotrivă, tocmai asta nu știm să facem?! 

Tocmai asta explică alegerea celor patru ţări pe care le-am vizitat, faptul că sunt prietene şi parteneri cu Statele Unite. Alegerea nu a fost întâmplătoare, la fel cum evitarea anumitor ţări din regiune nu a fost întâmplătoare. De aceea nu ne-am oprit la Damasc sau la Teheran. Însă relația pe care o avem cu SUA nu e suficientă. Nu mai avem nevoie de un frate mai mare care să ne așeze împreună, ci avem nevoie de propria noastră strategie politică şi diplomatică, pe care nu am avut-o în ultimii 10 ani. Parteneriatul nostru cu SUA este un atu, o garanție, însă nimeni nu va susține interesele noastre faţă de terți dacă noi înşine tăcem.

 

Orice relație de prietenie a unui lider de stat trebuie folosită în interesul ţării sale.

 

Arabia Saudită, Qatar, Kuweit şi Emiratele Arabe. Toate, ţări extrem de bogate. Cum ați descrie bogăţia văzută prin ochii premierului român?

Toate cele patru ţări s-au schimbat fundamental în ultimii 10 ani. De la simple beneficiare de resurse naturale ca petrolul şi gazele naturale, la state care investesc cel mai mult acum în educație, cercetare şi cultură. Ceea ce înseamnă că au toate o viziune şi o strategie pe termen mediu şi lung pe care putem s-o invidiem. Noi nu suntem capabili de o asemenea strategie şi de o asemenea viziune diplomatică pentru că nu avem stabilitatea lor politică. Așadar, aceste ţări nu mai sunt doar ţări bogate, ci devin ţări turistice şi puncte de interes pentru toată lumea occidentală în domeniul în care părea că ele dețin monopolul.

 

Regimurile din ţările arabe din acest turneu sunt autocrate. Dacă le comparați cu cele democrate, care funcționează mai bine? 

O întrebare dificilă.

 

Răspunsul este mai dificil, de fapt!

Fiecare regim funcționează bine în ţara lui. România este o democrație occidentală şi este bine așa, dar nu pot da sfaturi altora pentru că ar fi o aroganţă să fac acest lucru. Nu se pot compara regimurile între ele şi nici ţările. Aşa cum există o cultură a democraţiei, a pluralismului politic, a dezbaterilor şi a societăţii civile implicate în anumite ţări, la fel există o cultură a regimurilor monarhice, cu decizia concentrată în mâna unui rege sau a unui emir. Însă nu am crezut vreodată că eu trebuie să dau lecţii cuiva. Nu o fac nici măcar cu vecinii noştri din Moldova, pe care am ales doar să îi sprijinim.

Vom avea un Oficiu care să analizeze şi să evalueze fiecare proiect concret pentru Arabia Saudită, Kuweit, Qatar şi Emirate!

 

Ce trebuie să facă o companie românească dacă vrea să perfecteze un parteneriat cu una dintre cele patru ţări ale turneului? 

Să fie serioşi şi să înţeleagă că în acest moment toate cele patru ţări sunt ca nişte mirese curtate de toată lumea. Cu toate acestea, faţă de România manifestă mai multă bunăvoinţă şi disponibilitate, însă pentru ei, în această regiune, seriozitatea şi cuvântul sunt totul. Dacă nu te-ai ţinut de cuvânt, te ţin minte şi împărtăşesc acest fapt şi vecinilor. Relaţiile comerciale, mentalitatea din ţările arabe nu cunosc instrumentele, subterfugiile şi „ieşirile” din ţările occidentale. Portretul psihologic, dacă vreţi, al unei companii, reputaţia ei, contează chiar mai mult decât cifra de afaceri sau caietul de sarcini. Sunt oameni care preţuiesc onoarea cuvântului şi angajamentul mai mult decât orice.

În al doilea rând, trebuie să aibă un partener local şi să ştie că pot să beneficieze de toate avantajele venind dintr-o ţară ca România. Lansez un apel către toate companiile româneşti să participe la proiectele din zonă!  Voi înfiinţa un Oficiu la Cancelaria Prim-Ministrului, sub directa mea coordonare, condus de un consilier de-al meu, specialist în lumea arabă, care să analizeze şi să evalueze fiecare proiect concret pentru Arabia Saudită, Kuweit, Qatar şi Emirate. Apoi le voi direcţiona către ministerele de resort pentru etapele următoare. Voi urmări personal ca tot ceea ce s-a discutat în acest turneu să se concretizeze şi în șase luni vom putea face o evaluare.

 

Avem un rol important în regiune

 

Orientul Mijlociu rămâne o zonă cu tulburări grave religioase, cu războaie interne, ameninţări teroriste şi diferenţe majore între culturile noastre. Serviciile de intelligence româneşti au furnizat atât informaţii, cât şi expertiză în rezolvarea sau prevenirea unor situaţii critice. Putem avea un rol important în regiune din acest punct de vedere? 

Avem deja şi am vorbit despre asta. Despre schimbul de informaţii în combaterea terorismului şi chiar am lansat o ofertă pe domeniul cyber security de a veni cu expertiza noastră, de a pregăti ofiţeri din ţările arabe cu specialiştii noştri, incluzând companii, serviciile de informaţii, de a face traininguri etc. Ofiţerii de informaţii români sunt foarte respectaţi în această zonă şi sunt consideraţi unii dintre cei mai buni din lume. Am putea spune că şi ei ne-au deschis drumul, că au fost un fel de antemergători pentru viitoare relaţii politice, economice şi culturale.

 

Care sunt cele mai importante decizii în urma întâlnirilor avute?

Renunţarea la obligativitatea vizelor pentru paşapoartele diplomatice, ceea ce va duce la o mai mare mobilitate a experţilor şi la vizite de lucru mai dese la nivelul ministerelor şi al departamentelor speciale, proiectele pe care le-am agreat de principiu privind prezenţa noastră în regiune, dar şi investiţii ale acestor ţări în România, mărirea numărului de ataşaţi comerciali români în aceste state şi a ataşaţilor pe probleme de muncă, întrucât comunitățile de români care pot veni să lucreze în regiune vor creşte. Practic, ele au fost mereu ascendente, odată cu dezvoltarea acestor ţări. Cea mai importantă decizie este aceea de a veni aici, însă vom vedea în şase luni câte dintre proiectele discutate au demarat şi au fost implementate. Repet faptul că le voi urmări personal, pentru că aş vrea să nu ne blocăm în vechile probleme româneşti de birocraţie, administraţie, decizie etc. Vă dau un singur exemplu: noi, dacă vrem să facem un proiect important, ne ia doi – trei ani să demarăm toate procedurile. François Hollande a semnat din partea Franţei, într-o singură zi, un contract de 6 miliarde de dolari cu Qatarul. Şi noi şi Franța suntem ţări europene, însă noi ne împiedicăm mereu în legislaţia europeană după care ne ascundem, în timp ce alte ţări îşi urmăresc interesele strategice şi mai ales economice.

 

Sunt oameni care preţuiesc onoarea cuvântului şi angajamentul mai mult decât orice. 

 

Portretul poporului român, slăbit de propaganda antinațională

 

V-am văzut în câteva vizite externe. Păreţi mai relaxat în politica externă, decât acasă, şi un fapt pe care nu l-am mai întâlnit de la Adrian Năstase încoace, legaţi prietenii dincolo de funcţia publică cu omologii din alte ţări. Cum putem focusa mai mult atenția publică românească pe interesele noastre în exterior, pe relaţiile bilaterale politice şi economice, decât pe canibalizarea judiciară de acasă care ne ţine ocupați, închişi, limitaţi într-un cerc mic?

Sincer, nu ştiu! Asta chiar este o temă de discuţie! Mă bucur că totuşi reprezentanții media care au fost cu noi în acest turneu au relatat obiectiv, şi în felul acesta obişnuitele scandaluri şi cancanuri au devenit secundare. Cred că încă suntem bolnavi şi nu ne-am vindecat şi nu înţelegem că veşnica noastră ceartă, scandalul permanent de acasă, nu fac decât să ne slăbească şi să ratăm oportunitate după oportunitate. Eu îmi voi dedica toată energia pentru temele şi proiectele importante care ne aduc beneficii tuturor şi voi evita total bătăliile în noroi în care încearcă să mă atragă unii şi alţii.

 

Nu vreţi să coborâți nici în bătălia pentru proiectul PSD care aduce anumite modificări Codului Penal, „favorizând corupţii partidului”, cum vă acuză Monica Macovei?

Vreau să vă spun doar atât: este o  simplă propagandă, care nu se termină de 10 ani. Nu există „Proiectul PSD-ului”, ci un proiect iniţiat de câţiva parlamentari, şi dacă o lege trece în Parlament, acest fapt nu se datorează PSD-ului, de care ştie şi doamna Macovei că nu are majoritate, ci trece cu susţinerea mai multor partide. Nici măcar Codul Fiscal, care este un proiect bun, nu este al PSD-ului, ci al UNPR-ului, al partidului condus de Călin Popescu Tăriceanu, al minorităţilor, UDMR-ului şi al PC-ului. Sincer, nu înţeleg nici acum de ce tocmai PNL-ul nu îl susţine! Această propagandă antinaţională făcută sub sloganul ochelarilor de cal „noi luptăm pentru statul de drept” este un blestem, astfel încât ceea ce au făcut bine şi pozitiv guvernele Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu şi acum Guvernul meu să nu fie evidenţiat, să rămână în conştiinţa publică, să nu genereze dezbatere, aprobare publică, tocmai pentru a nu ni se recunoaşte meritele. Într-un final, această propagandă are şi rolul de-a slăbi portretul psihologic al poporului român, care, în timp ce rumegă pe nemestecate lupta anticorupţie, este deviat de la strategii naţionale, de la dezvoltarea lui economică şi socială.

 

Mulțumesc. Reevaluăm împreună, peste șase luni, efectele acestui turneu în ţările din Golful Persic.

Ultima ora:

ObservatorAneta Bogdan: Meaning 2021

PoliticLudovic Orban, despre comunicarea în Coaliţie: Nu fac bine declaraţiile polemice, coeziunea în comunicare e esenţială

EconomieCorina Popescu: Electrica anunță finalizarea primei etape a fuziunii prin absorbție a celor trei companii de distribuție a energiei electrice din cadrul Grupului

ExternRobert Lupițu: Președintele Klaus Iohannis îl decorează pe ambasadorul american Adrian Zuckerman pentru implicarea în dezvoltarea Parteneriatului Strategic România – SUA

SocialVictor Negrescu: Recomandări pentru sprijinirea educației și reducerea decalajelor

EvenimenteRăzvan Orășanu: Vrem să creăm un program săptămânal – un soi de mix de conferințe dedicate subiectului și webinarii dedicate profesorilor, toate legate de digitalizarea în educație

CulturaCristina Popescu: ZIUA CULTURII NAȚIONALE. 150 DE ANI DE LA PRIMA SERBARE A ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI

EditorialAneta Bogdan: Meaning 2021



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe