Adriana
Publicat în 12 martie 2012, 22:19 / 204 elite & idei

Floriana Jucan: Nicuşor Dan, antrenor de genii

Floriana Jucan: Nicuşor Dan, antrenor de genii

Când l-am ascultat pe Nicuşor Dan, într-un cadru semioficial în care se expuneau proiecte eşuate sau de viitor pentru România, am ştiut că programul lui pentru Primăria Bucureşti este unul de excepţie, însă imposibil de pus în practică. Pentru simplul fapt că Nicuşor Dan nu are nicio şansă de a cuceri fotoliul de primar cum speră.

Este prea onest şi principial, îl dezavantajează figura de geniu neînţeles, îi lipseşte carisma atât de importantă la oamenii superficiali, pentru care aparenţele contează, şi nu se sprijină pe vreun grup de interese care să-l susţină financiar şi logistic. Este un alergător care fuge pe lângă pistă.

Despre ce le propune el bucureştenilor vom scrie poate altădată. Ceea ce mi se pare esenţial însă, înainte de a afla proiectul său citadin, este cartea lui de vizită de pe care îl recomandă o realizare de excepţie, la nivel internaţional: Şcoala Normală Superioară.

Să nu mai plece studenţii din România

Principala motivaţie pe care a avut-o când a înfiinţat această şcoală a fost aceea de a oferi o alternativă în România tinerilor care alegeau să plece să studieze în străinătate imediat după terminarea liceului. „Eu îi încurajez pe toţi cei care vor să studieze în străinătate să o facă. Însă este o diferenţă între a pleca la studii la 18 ani şi a pleca la 23. Dacă pleci la doctorat după ce ai studiat în România şi ai avut contact direct cu ceea ce este valid în ţara noastră în cercetare şi învăţământ, vei fi tentat să te întorci. Dacă pleci la 18 ani, te formezi într-un alt sistem, iar sistemul universitar românesc îţi va rămâne o necunoscută, şansele de a te întoarce sunt mici.”

Cedric Villani, laureatul medaliei Fields (echivalentul premiului Nobel in matematica), la semnarea acordului intre Institutul de Matematica al Academiei Romane, Scoala Normala Superioara si Fundatia de Stiinte Matematice din Paris.

Înfiinţarea Şcolii Normale

Superioare este o întreagă istorie, care merită povestită. Mai întâi câteva cuvinte despre modelul francez. École Normale Supérieure (ENS), înfiinţată de Napoleon, este cea mai bună şcoală de învăţământ superior din Franţa. În fiecare an admite 20-30 de studenţi la fiecare disciplină, care primesc cam 1.500 de euro pe lună pe perioada studiilor, angajându-se, în schimb, să lucreze pentru statul francez timp de şase ani după terminarea studiilor. Studenţii fac cursurile propriu-zise la universităţi. În cadrul ENS, fiecare student este supravegheat individual de către un profesor, care îl ajută în alegerea parcursului universitar şi participă la seminarii complementare. Într-o oarecare măsură, ENS este faţă de universităţi cum sunt colegiile faţă de Universităţile Oxford şi Cambridge.

Înfiinţarea la Bucureşti a unei şcoli pe modelul École Normale Supérieure a fost propusă de mai mulţi în anii 90, fără să fie prezentat un proiect concret. Invitat la Sorbona în 1997, preşedintele Emil Constantinescu a anunţat că va înfiinţa o astfel de şcoală. „Eu am fost student la ENS în 1992-1995, în 1997 eram încă în Franţa la doctorat şi am fost entuziasmat de idee. Nu s-a întâmplat însă nimic până la începutul anului 2000”.

Împreună cu doi prieteni, Andrei şi Sergiu Moroianu, Nicuşor Dan s-a gândit că preşedintele nu are timp pentru a elabora proiectul şi au scris ei structura şi bugetul. „Am reuşit să coagulăm un Consiliu Ştiinţific format din cei mai buni profesori români, din România şi din afară, şi din câţiva profesori străini, consiliu pe care nu l-a contestat nimeni niciodată. Eram convinşi că e suficient să propunem proiectul pentru ca statul să îl ia şi să îl realizeze. Emil Constantinescu, favorabil ideii, a transmis proiectul spre realizare ministrului de atunci, Andrei Marga. După ce iniţial ne-a promis că realizează şcoala ca fiind de stat, pe proiectul propus de noi, Andrei Marga nu a mai fost de găsit. Am decis atunci, împreună cu Consiliul Ştiinţific care se constituise deja, să începem proiectul ca şcoală privată. Am creat împreună o fundaţie şi am început activitatea în anii 2001-2002.”

O şcoală care nu ia, ci dă bani studenţilor

Cursurile sunt orientate către cercetare. Şcoala nu are profesori ficşi, tocmai pentru a putea avea cursuri diferite în fiecare an, pe teme actuale în cercetarea internaţională. În fiecare an, oricare profesor sau cercetător din România ori din afară poate propune un curs. Consiliul Ştiinţific, prin vot electronic, alege cursurile. O parte dintre profesori sunt străini, venind aici motivaţi de calitatea studenţilor.

„Şcoala a rămas privată, însă este o şcoală privată care nu ia bani de la studenţi, ci oferă burse de studii acestora, tocmai pentru a-i motiva să rămână în România.”

Concursul de admitere este foarte riguros şi sunt primiţi doar studenţii care au terminat deja doi ani de facultate. În primul an, studenţii rămân la universitatea de origine, de unde îşi iau diploma de licenţă, şi urmează la Şcoala Normală Superioară cursuri complementare, de iniţiere în cercetare. Şcoala Normală organizează masterate proprii.

Un student care termină Şcoala Normală Superioară Bucureşti are deschis drumul către doctorat la cele mai bune universităţi din lume. Există un acord cu École Normale Supérieure, astfel încât studenţii care doresc pot să facă al doilea an de masterat în Franţa.

Philippe Etiene, ambasadorul Frantei la acel moment, a participat la deschiderea oficiala a anului universitar 2003-2004

În 2007, în urma unui audit ştiinţific de la École Normale Supérieure, raportorii au cotat cu excepţional performanţele Şcolii din Bucureşti, aceştia apreciind calitatea ştiinţifică şi recomandând statului român finanţarea scolii.

Nu există concurenţă cu universităţile din România, dar Şcoala Normală Superioară este în clubul celor câteva şcoli speciale europene. „Suntem foarte apropiaţi, atât ca structură, cât şi ca dimensiune, de Şcoala Normală Superioară din Pisa. Concurenţa este cu universităţile americane, care oferă pachete complete pe perioada studiilor universitare. Este o competiţie mondială pentru cei mai buni studenţi, în care Europa în ansamblu este încă foarte naivă.”

Dacă această formă de învăţământ se va extinde depinde de bugetul pe care vor reuşi să îl atragă. Proiectul iniţial era pentru cinci discipline în ştiinţele exacte, cu prelungirea ulterioară la ştiinţele umaniste. Nicuşor Dan consideră în continuare că cea mai bună soluţie ar fi ca Şcoala Normală Superioară să fie preluată de stat şi finanţată de la bugetul public, cu păstrarea independenţei Consiliului Ştiinţific. „Şcoala Normală Superioară are capacitatea ştiinţifică de a atrage studenţi din ţările învecinate, ne-au lipsit fondurile pentru a le putea oferi şi condiţii de viaţă la Bucureşti.”

Şcoala Normală Superioară este acreditată şi recunoscută de statul român. Încă din 2004 emite diplome de masterat la fel ca toate universităţile româneşti. De curând s-a finalizat un proces de evaluare extrem de anevoios la ARACIS, în care dificultatea a venit din structura specială a şcolii, fără profesori ficşi. „Aşteptăm acum ca ministrul Educaţiei să propună Parlamentului o lege de înfiinţare a Şcolii, în acord cu noua legislaţie privind instituţiile de studii masterale.”

De la Şcoală la Primărie

Nicuşor Dan a fost directorul executiv al Şcolii Normale Superioare de la înfiinţare, în anul 2000, până în 2006. „Faptul că am reuşit, în cadrul unei echipe, să ridicăm de la zero această instituţie este un element important pe cartea de vizită a fiecăruia dintre noi. Am reuşit acelaşi lucru cu Asociaţia „Salvaţi Bucureştiul”, pe care am înfiinţat-o şi o conduc din 2008. Principala calitate a primarului general trebuie să fie abilitatea managerială, şi eu am dovedit-o. Mai important, Şcoala Normală Superioară va fi parte din programul de campanie. Bucureştiul aruncă banii pe panseluţe, asfalt de 50 de ori mai scump şi tot felul de alte prostii, dar nu are investiţii care să stimuleze propria dezvoltare economică. În programul meu există o componentă importantă pentru stimularea şi dezvoltarea economiei bazate pe cercetare şi tehnologie. Bucureştiul nu îşi permite să finanţeze în acest moment o întreagă universitate, dar îşi poate permite să finanţeze laboratoarele câtorva profesori de top atraşi de la marile universităţi mondiale, care să creeze nuclee de dezvoltare în jurul lor. Iar Şcoala Normală Superioară este structura universitară flexibilă în care aceşti profesori pot fi integraţi.”

Ce procent va obţine oare un „antrenor de genii” în cursa pentru Primăria Capitalei este întrebarea la care răspunsul va demonstra cât preţuim oamenii care nu promit, dar fac.

Articol publicat pe www.qmgazine.ro

 

Ultima ora:

ObservatorHorea Mihai Bădău: Inteligența Artificială – Ce se va întâmpla

PoliticLudovic Orban: La nivelul primăriilor este nevoie de o reechilibrare a bugetelor locale

EconomieSilviu Cerna: Pericolele populismului macroeconomic

ExternClara Volintiru: Taking stock of ‘election season’ in the Eastern Partnership countries

SocialCiprian Negură: Micro-sesiune marca Skills Of The Future

EvenimenteIon M.Ioniţă, Iulian Fota: Dezbatere Historia Live – Rusia şi Turcia în Nagorno-Karabah, consecinţele războiului

CulturaCristina Popescu: Nuduri în pictura românească

EditorialHorea Mihai Bădău: Inteligența Artificială – Ce se va întâmpla



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe