Matei Bogdan
Publicat în 12 octombrie 2021, 14:14 / 184 elite & idei

Floriana Jucan: Un milion de dolari ar putea ajunge la un profesor din România

Floriana Jucan: Un milion de dolari ar putea ajunge la un profesor din România

de Floriana Jucan

Cum a ajuns MIRELA TANC, o profesoară din România, în finala unui Nobel pentru educație, cu un premiu în valoare de un milion de dolari? Descoperind pasiunile elevilor săi și folosindu-le în numele educației. Într-un interviu pentru Q Magazine, ea anunță și ce va face cu banii, dacă va câștiga premiul.     

AM FOLOSIT „PASTILE PENTRU COBORÂREA TONULUI”

La ora la care vorbim, nu știm încă dacă veți fi câștigat marele premiu Global Teacher 2021, dar știm că sunteți printre cei aleși în finală. Unul dintre cei 50 cei mai buni profesori ai lumii. Cum ați reușit să aveți o asemenea performanță?

Am încercat doar să mă adaptez vremurilor. Elevii de azi sunt tot mai conectați la ceea ce numim digital life. De fapt, prin metodele mele am încercat să ajung la zi cu elevii mei și să-i fac mult mai prezenți la clasă. Cred că sunt un exponent al tuturor dascălilor din România, de aceea consider că prezența mea în finala acestui concurs internațional reprezintă, într-un fel, și prezența lor.

Un motiv pentru care sunt în top 50 cei mai buni profesori din lume este că am știut să descopăr pasiunile elevilor mei și să le folosesc în predare.

Găsesc legături nebănuite între știință și literatură: misiunile științifice sunt punct de pornire pentru noțiunile greu de înțeles la gramatică sau literatură.

Am elevi pasionați de spațiu? Integrez spațiul în mesajul transmis de „Miorița”. Am elevi pasionați de jocuri? Folosesc jocurile, fie pentru a-i convinge să citească, fie în lecțiile de gramatică.

Nu știm a caracteriza sau a crea personaje literare? Ne folosim tot de jocul Minecraft sau învățăm de la scriitori români sau străini.

Nu ne putem însuși concepte abstracte precum trăsăturile unui basm? Le concretizăm ascultând basmele altor popoare și găsind asemănări și diferențieri între ele.

Avem probleme în clasă? Le tratăm original cu praf de înălbit limbajul, tablete cu vorbe dulci, „Pastile pentru coborârea tonului”, „Spray de gură contra înjurăturilor”, „Unguent contra comentariilor”, „Praf împotriva bătăilor”, „Calmante pentru cei prea energizați”, „Energizant pentru leneși” etc.

Nu mai avem valori? Ne întoarcem la ele. Cum? Prin: „Anuarul familiei”, „Capsula timpului”, „Melodia preferată/comentată/analizată gramatical”, „Jurnal de Conversație al familiei”, „Steaguri tibetane purtătoare de mesaje”, „Istoria bunicilor”, „Propria mea poveste de Crăciun”, „Stiloul mai puternic decât spada” etc.

Ce a făcut diferența între dvs. și ceilalți profesori din România?

Nu știu dacă este neapărat o diferență. Am colegi foarte buni, ce dovedesc o vocație evidentă.

Probabil eu mi-am asumat cu mai mult interes rolul de change maker, iar abordarea mea e inedită și inovatoare deoarece am găsit și găsesc în continuare legături între lucruri aparent incompatibile. Evident că abordarea mea a venit dintr-o lipsă, dintr-o nevoie de a-i apropia pe elevi de citit, de materia pe care o predau.

M-AM ÎNTREBAT CE ÎI MOTIVEAZĂ SĂ STEA ATÂTEA ORE ÎN FAȚA DEVICE-ULUI

Ce ați făcut concret? 

Mi-am dat seama că undeva greșesc, m-am oprit și am început să îi studiez, să vad ce le place, ce jocuri au, ce îi motivează să stea atâtea ore în fața device-ului. Apoi m-am întrebat: cum pot eu aduce toate acestea spre materia mea, limba și literatura română?

Prima oară mi-a venit ideea să le cer să creeze în Minecraft secvențe din cărțile citite: prima oară din „Popa Tanda”, apoi din „Moromeții”, pe urmă din basme.

Altă dată, când sărbătoream Ziua școlii, i-am rugat să creeze în Minecraft și Fornite exerciții și probe care să aibă drept conținut noțiuni de gramatică. Au ieșit niște jocuri fascinante, deoarece aveam profesioniști în joc. Unii mi-au mărturisit că nu au citit în viața lor nimic, dar așa am reușit să îi apropii de carte, ba chiar să descopere că le și place…

Apoi am decis să folosesc acele recompense din joc: după fiecare nivel trecut, primesc un premiu, un punct la română; am făcut în clasă un panou cu cei mai buni cititori, unde îi lăudam și recompensam. Mai multe detalii descoperă doamnele și domnii profesori la cursul meu, „Noul Normal”, unde le explic pe îndelete întregul proces.

Cum ați fost selectată? Sau ați fost propusă? Vă rog să ne detaliați procedura tehnică.

Pentru acest premiu am fost propusă de un cadru didactic din Texas, S.U.A., cu care colaborez de mult timp și care știe de munca mea.

Ca în orice concurs, trebuie să dovedești că meriți să fii aici. Procedura este foarte simplă: premiul este deschis profesorilor care lucrează în prezent și care predau copiilor aflați în școlarizare obligatorie sau care au vârste cuprinse între cinci și optsprezece ani.

Sunt eligibili, de asemenea, profesorii care predau copiilor cu vârsta de peste 4 ani într-un program de învățământ recunoscut de guvern de la începutul anului, la fel ca profesorii care predau cu normă parțială și cei ce fac cursurile online.

Educatorii trebuie să petreacă cel puțin 10 ore pe săptămână predând copiilor față în față și să planifice să rămână în profesia didactică în următorii 5 ani.

Premiul poate fi acordat profesorilor din orice fel de școală și, sub rezerva legilor locale, din fiecare țară din lume.

ȘCOALA ONLINE NU E CA CEA CU PREZENȚĂ FIZICĂ

Ministrul Sorin Cîmpeanu a lansat public un mesaj de susținere a dumneavoastră. Ce părere are un profesor despre ministrul său de resort?

Nu este puțin să fiu susținută de ministrul Educației și sunt foarte recunoscătoare pentru acest fapt, ocazie cu care vreau să îi și mulțumesc.

El a încercat și cred că a și reușit să ofere o oarecare stabilitate la nivelul unităților de învățământ în acest context pandemic imprevizibil, dar și să fie un sprijin pentru toți actorii implicați în actul educațional.

Recunoaşterea internaţională a eforturilor depuse de doamna Mirela Tanc arată că profesorii români sunt resurse extraordinare care pot inspira elevii și colegii să se autodepășească. Este o cinste, o mândrie pentru întregul învățământ românesc faptul că un profesor de limba și literatura română este considerat unul dintre cei mai buni 50 de profesori din lume! Astfel de competiții ajută la recâștigarea respectului profesorului şi recunoașterea rolului său formator în societate”, a transmis ministrul Educației Sorin Cîmpeanu.  

La capătul unui an de școală online, cum evaluează calitatea intelectuală, emoțională și socială a colegilor dvs., profesori, și a elevilor?

Cred că atât din punct de vedere social, dar și emoțional, a fost un an care a necesitat mai mult efort pentru toate cadrele didactice.

Mă bucur să am colegi extraordinari, ne-am sprijinit reciproc în această perioadă pentru a putea crește și, bineînțeles, pentru a putea depăși blocajele aduse de școala online.

Ca tuturor, și nouă ne-a fost foarte greu. Ce ne-a ușurat munca a fost că noi știam deja să folosim tehnologia în predare, deoarece încă din 2018 am susținut cursul de folosire IT, în care i-am învățat să utilizeze platforme, aplicații, jocuri didactice etc. Asta ne-a făcut să avem un atu. Dar și așa, ne-a fost greu să gestionăm componenta emoțională, pentru că nu știam ce va fi, cum vor susține elevii examenul de Evaluare Națională.

Evident că școala în online nu e ca școala cu prezență fizică. Unii elevi au încercat să trișeze, fără să conștientizeze că lor își fac rău, că se păcălesc singuri, invocând scuze sau chiar având dificultăți de conectare, neavând un spațiu personal acasă, sau alte dificultăți. De aici nu au mai avut șanse egale la educație.

În iunie 2020, când festivitatea de absolvire a clasei a VIII-a nu s-a putut ține din cauza pandemiei, Mirela Tanc a organizat pentru elevii cărora le fusese dirigintă un eveniment online, din curtea casei sale. S-a coordonat cu părinții, în secret, iar absolvenții au primit un link la care trebuiau să se conecteze într-o anumită zi, la ora 17. Acesta conținea „un Kit de supraviețuire în viață #AbsolventOltea100: o sticlă de apă și o felie de tort”.

„Aici am inclus busola morală care să îi păstreze pe drumul cel bun atunci când vor fi în cumpănă, cheia succesului, dar și a echilibrului, un semn de carte personalizat pentru fiecare elev, cu tehnica watercolor, cu un îndemn moralizator și bonus, o piesă puzzle: complete me after. Pachetul mai conținea o caracterizare a fiecărui elev al clasei, așa cum s-au văzut ei pe parcursul celor 4 ani, iar eu le-am organizat grafic sub formă de tablou unic pentru fiecare.”, a povestit Mirela Tanc.

AM ÎNCREDERE ÎN „ROMÂNIA EDUCATĂ”

Suntem în țara proiectului „România Educată”. Ce știți despre acesta și cum îl priviți?

Când mă gândesc la „România Educată”, am multă speranță că implementarea acestui proiect ar putea să aducă școala românească acolo unde îi este locul.

Sperăm cu toții și cred că nu mai e mult până acolo.

Am încredere în „România Educată”, proiectul național inițiat de Președintele României, menit să susțină reașezarea societății pe valori, dezvoltarea unei culturi a succesului bazate pe performanță, muncă, talent, onestitate și integritate.

Are obiective grozave și a ajuns la etapa de implementare. Este cel mai important proiect de țară din acest moment.

Cândva, instituția profesorului era la fel de puternică în viața unui copil ca și cea a familiei. De ce s-a diluat și s-a diminuat rolul dascălului și calitatea sa de mentor în parcursul generațiilor actuale de tineri?

Tranziția a diluat multe instituții tradiționale, dar văd tot mai mult la conferințe, congrese și alte întâlniri de dezvoltare că se face apel la nevoia reperelor și a valorilor.

Cred că se va reinstaura această autoritate. În SUA se vorbește mult de servant leadership și cred că instituția profesorului trebuie să aibă acest concept pentru a putea mentora și forma.

Cred că o cauză ar fi atât pregătirea profesională mai slabă a unora, dezinteresul în a se updata permanent, dorința de a aduna niște hârtii la dosar a altora, cât și societatea care a „vânat” fiecare greșeală, care ne-a pus în aceeași categorie pe toți dascălii, faptul că se difuzau la televizor mai ales exemple negative din școli.

Evident că nu toți dascălii sunt așa, că sunt mulți excepționali în sistem, adevărați mentori.

Îmi citeau zilele trecute elevii mei din interviurile cu bunicii lor care au stat la baza „Istoriei bunicilor mei” despre școala de pe vremea lor, despre dascălii care erau cei mai importanți în societate, la loc de cinste cu preotul.

Oare ce s-a întâmplat, între timp? Eu mi-am făcut o misiune din a restabili reputația, prestigiul meseriei de dascăl. Cum? Aducând dascălii români în secolul XXI prin cursul „Noul Normal” și prin campania națională #EducațieAltfel, pentru că #ProfesoriiContează.

Mi-ar plăcea să ajung, într-un fel sau altul, la toți educatorii români.

Tehnologia a ajutat sau a diminuat formarea intelectuală și a caracterului tinerilor? Ce ați observat din experiența dvs.? 

E o discuție extrem de complexă. Nu putem spune că utilizarea noilor tehnologii e mai puțin intelectuală sau mai puțin morală.

Cred că o bună mentorare a tinerilor alături de avantajele tehnologiei îi poate face și mai buni din punct de vedere intelectual, dar mai buni din punct de vedere caracterial.

Cum va arăta lumea condusă de generația pe care o pregătiți acum?

Îmi e greu să fac o astfel de predicție, dar cred că lumea condusă de generația pe care noi o pregătim acum va fi bazată pe o societate a soluțiilor și a progresului imediat. Iar asta mie îmi dă multă speranță. Așadar, viitorul sună bine… vorba unei reclame.

E UȘOR SĂ NE PLÂNGEM ȘI SĂ NU FACEM NIMIC

Mulți profesori sunt dezamăgiți de România și s-au resemnat. Dvs. cum sunteți?

Antidotul la dezamăgire este acțiunea. Eu am acționat și mă simt un profesor împlinit și bucuros cu ceea ce pot să fac.

Cred că oriunde ar fi, omul sfințește locul. E ușor să ne plângem și să nu facem nimic.

Îmi vin în minte cuvintele lui Jeff Bezos despre alegeri în viață: poți alege o viață liniștită și confortabilă sau poți alege o viață plină de riscuri, experimente, succese și eșecuri.

Care îți va aduce mai multe împliniri?

Exact la fel este și cu profesorii azi.

Pentru unii, un profesor bun este cel care ascultă, ce respectă tiparele clasice, care nu iese cu nimic în evidență pentru a nu deranja sau eclipsa pe nimeni, care muncește singur, dar spune că au muncit (doar) alții, care dictează comentarii elevilor pe care ei le memorează precum roboții, care pictează frumos pe tablă lecția și este preocupat doar ca aceasta să ajungă identică în caietele elevilor, fără să îl intereseze dacă au și înțeles ceva, fiindcă el și-a făcut datoria (doar are dovada în caietele elevilor).

Pentru alții, un profesor bun este acela care nu doar știe foarte bine ce are de predat, dar se și îngrijește de felul în care o face, care cunoaște pasiunile elevilor lui și le folosește în predare, care le facilitează acestora accesul la resurse de top, le creează oportunități de învățare care îi ajută să gândească critic, care utilizează în predare cele mai noi și inspiraționale materiale, care colaborează, care împărtășește altor profesori, care este mentor pentru cei mai tineri, care se implică activ în mișcări globale, care duce la conferințele sau summiturile unde este invitat lucrările elevilor lui (sau chiar pe ei) și le prezintă ca exemple de bună practică pentru a-i valoriza, pentru a le oferi o voce.

Este acela care selectează și structurează informația pe care le-o împărtășește elevilor, care îi antrenează să se descurce în pletora de informații existente, care îi ajută să-și mențină motivația la un nivel ridicat, care găsește modalități de a face programa mai rezonantă, personalizată și semnificativă pentru fiecare elev, care le insuflă un set de valori.

Așadar, ce înseamnă să fii un profesor azi? Depinde pe cine întrebi…

Cum ați trăit pandemia ca profesor? Ce momente țineți minte?

Cu vreo 20 de kg în plus, cu schimbarea dioptriilor la ochelari, cu frici, cu greșeli, dar împreună cu elevii mei grozavi, încurajându-ne unii pe alții, deprinzând împreună tainele învățatului online.

Ce țin minte? Că am petrecut mult timp extrașcolar cu elevii mei, că le-am oferit multe soluții de activități în casă: vizite virtuale la muzee, întâlniri cu scriitori, oameni de știință, ateliere diverse, exerciții de creativitate, capsula timpului, că le-am oferit o absolvire unică.

Ce vă deprimă?

Mă deprimă în general concentrarea pe resemnare și nu pe identificarea soluțiilor. Răutatea unora care aruncă foarte ușor cu noroi în cei din jur, acțiunile unor elevi care, pentru a se apăra, îi acuză pe toți cei din jur, neînțelegând că tu, ca dascăl, le vrei binele.

Mă supără că unii părinți consideră că nu predau ce trebuie, că fac altceva decât ar trebui, că fac „proiecte”, nu lecțiile care trebuie cu elevii.

Că încă nu au înțeles mulți colegi că rolul lor NU mai este doar de a transmite cunoștințe, ci de a selecta și structura informația relevantă, de a-i antrena pe elevi să se descurce în oceanul de informații, de a-i menține motivați, de a identifica modalități  prin care programa devine mai interesantă și, cumva, personalizată în funcție de profilul și capacitatea fiecărui elev, de a le dezvolta simțul critic și de a le insufla un set de valori.  

Cum era profesorul pe care l-ați iubit cel mai mult și de ce v-a marcat?

Mi-am iubit aproape toți profesorii. Unii mi-au fost model de așa da, alții de așa nu! I-am iubit cel mai mult pe profesorii de română din școala generală, liceu și facultate. I-am îndrăgit pentru că au fost, înainte de orice, oameni. Îmi învăț elevii să fie, la rândul lor, înainte de orice, oameni.

Aveți copii? Cum au învățat în această perioadă? Ați făcut un efort mai mare și pentru ei?

Da, am o fiică studentă în anul doi la Facultatea de Litere din Oradea. Ea face parte din așa-numita generaţie COVID, a absolvit liceul și a început facultatea fără nicio festivitate.

Cursurile ei au fost exclusiv online până acum, astfel că nici până în ziua de azi ea nu a putut să își cunoască colegii și profesorii.

Pot spune că am făcut un efort pentru ea, deși eu nu îl consider un efort, ci mai mult o plăcere, o misiune ca părinte, prin faptul că am încercat să îi fac trecerea de la liceu la facultate cât mai special.

Am organizat o „festivitate” acasă, în familie. Dar cu orele fiicei mele, în sine, nu am fost nevoită să depun niciun efort, pentru că sunt norocoasă, am un copil foarte ambițios, care mă ajută mult și mă sprijină în ceea ce fac.

AȘ ÎMPĂRȚI PREMIUL CU PROFESORI DIN ALTE ȚĂRI

Dacă veți câștiga premiul de un milion de dolari, ce veți face cu banii?

Pentru că nu doar vorbim despre valori precum empatie, bunătate, împărtășire, colaborare, ci le și aplicăm, am decis că, dacă aș câștiga premiul de 1 milion de dolari, aș împărți jumătate din premiu cu alți educatori din alte țări, iar cu cealaltă jumătate aș organiza cursuri și tabere pentru cât mai mulți profesori, pentru toți din România, dacă aș putea… Așa aș ajunge la mai mulți elevi, prin intermediul dascălilor.

De ce românii nu prețuiesc valorile, eroii?

Revin la diluarea pe care cred că a făcut-o tranziția. Cred că prin „România Educată” vom putea să reconfigurăm și ideea de respect și apreciere pentru valorile și eroii noștri, dar mai mult decât atât, fiecare profesor ar trebui să le cultive în sala de clasă.

Finaliștii pentru Premiul Global pentru Profesori vor fi evaluați pe baza unui set riguros de criterii, pentru a identifica un profesor extraordinar care a adus o contribuție remarcabilă la profesie. Academia caută dovezi ale folosirii unor practici de instruire eficiente care pot fi reproduse și scalabile, pentru a influența calitatea educației la nivel global, analizează rezultate demonstrabile ale învățării elevilor în clasă, apreciază impactul în comunitate dincolo de clasă, care oferă modele unice și distinse de excelență pentru profesia didactică și pentru alții.

Câștigătorul va fi ales de Academia Global Teacher Prize, formată din profesori, experți în educație, comentatori, jurnaliști, oficiali publici, antreprenori tehnologici, directori de companii și oameni de știință din întreaga lume. Pentru a asigura corectitudinea și transparența, procesul implică verificarea efectuată de Pricewaterhouse Coopers în calitate de partener global de integritate a proceselor pentru Global Teacher Prize. 

FĂRĂ VALORI NE PIERDEM IDENTITATEA

Istoria se rescrie prin mișcarea „Cancel Culture”. Vedeți un parcurs firesc al lumii prin răsturnarea valorilor de odinioară și înlocuirea acestora?

Nu este un parcurs firesc. Fără valori ne pierdem identitatea. Din nou, eu cred că rolul nostru este să întoarcem elevii la valori, pentru a le conștientiza, a le îmbrățișa, a le respecta – și nu fiindcă așa ne cere societatea, ci fiindcă așa simt ei. Cum? Fiind noi înșine modele morale pentru ei, mentori pentru colegi, modele civice.

Există Dumnezeu?

Normal! Îi simt prezența ori de câte ori am nevoie de EL.

Cândva se spunea că „dacă ai carte, ai parte”. Oameni precum Mark Zuckerberg, dar și alții ca el, care n-au făcut o facultate, unii nici liceul, au devenit printre cei mai bogați oameni ai lumii, oferind modelul omului de succes fără studii. Deci școala nu mai este o condiție a omului superior. Ce simte un profesor în fața acestei noi realități?

Nu cred că putem spune că avem de-a face cu o nouă realitate. Toate aceste imperii sunt susținute de oameni foarte bine pregătiți și cu multă carte. Faptul că ideea a venit cuiva mai puțin prezent la școală nu ne dă legitimitatea să spunem acum că „fără carte, ai parte”. Dimpotrivă, excepțiile întăresc regulile și în acest caz. Ține și de noi cum prezentăm lucrurile sau cum construim sau deconstruim mituri și realități.

Cei care au reușit, cei care au succes, doar aparent nu au școală. Da, nu au școală în termenii clasici. Dar au fost autodidacți, au învățat doar ceea ce i-a interesat, nu au ținut cont de convențiile clasice. Nu poți deveni un om de succes fără să fii foarte bun în domeniul tău… și asta se obține cu studiu, cu muncă, cu sacrificii.

Așadar, cred că „dacă ai carte, ai parte”, doar că s-a schimbat puțin conceptul de carte.

Vă țin pumnii pentru a câștiga. Ar fi o mândrie, pentru  sistemul de educație al României, dar și pentru mine ca român. Dar chiar și dacă ar fi să nu câștigați, ați realizat deja o performanță din care se pot inspira toți profesorii acestei țări. 

Ultima ora:

ObservatorAlexandru Grumaz: Jurnal de război (XIV). Paradoxul extinderi NATO

PoliticKelemen Hunor: În timp ce alţii dărâmă statui, noi ridicăm statui şi construim un viitor paşnic

EconomieDaniel Dăianu: Se întoarce o economie a tristeţii?

ExternIulian Chifu: Gâtuirea Europei – Un vas venind din China a blocat aprovizionarea cu petrol şi gaze prin Suez

SocialAndreea Paul: Meseriile viitorului pentru copilul meu

EvenimenteVictor Vevera: ICI București a organizat prima ediție a conferinței internaționale în domeniul diplomației cibernetice – „Building global digitalisation: creating trust & security through cyber diplomacy”

CulturaIonuț Vulpescu: Naționalismul religios crește radical în perioadele istorice marcate de o dramatică vulnerabilitate

EditorialAlexandru Grumaz: Jurnal de război (XIV). Paradoxul extinderi NATO



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe